Chestiunea Drogurilor

Ce se poate face pentru ei, cum, cu ce costuri, cu ce rezultate.

Privite atent, argumentele celor care pledează pentru măsuri de „eliberare” în privința drogurilor sînt stupefiant (iată!) de subțiri. Te miri că vor fi și alții care cred în ele.

Discuțiile și dezbaterile serioase despre droguri în România sînt extrem de dificil de purtat, în ciuda unei istorii extrem de vechi a narcoticelor în cultura noastră.

România își ucide social consumatorii de droguri, își invită traficanții să investească masiv în uriașele oportunități de afaceri și ignoră ce se întîmplă în lume și în jurul țării: Filipine a Uniunii Europene este România antidrogului din prezent.

Nu există droguri bune și droguri rele.

Deși argumentele puse în joc de cele două tabere de-a lungul ultimelor două decenii sînt variate, pare să existe totuși cîte un numitor comun al fiecărui discurs.

Dependențele se nasc prin repetiții, iar lucrurile asimilate rămîn, fie sub formă de obicei asupra căruia pierzi controlul, fie sub formă de urme care te încurajează să cedezi iar în fața dependenței.