Băieții răi
Îmi cer scuze pentru nediplomatica mea atitudine, dar am încă nostalgia modelului american.
Îmi cer scuze pentru nediplomatica mea atitudine, dar am încă nostalgia modelului american.
Cineva, un filolog clasic, a dat recent un răspuns interesant: a susținut să latina, greaca veche ar trebui învățate, pur și simplu, pentru că sînt grele
Dacă aşa stau lucrurile, e greu de înţeles de ce gazetarii noştri – şi ai altora – nu renunţă la acest înşelător spectacol.
Mai aproape de noi, Europa se pregătește de alegeri și politicienii sînt zeloși în promisiuni de solidaritate cu Ucraina, dar trimit insuficiente arme.
Revenirea la „militantism” ne deprimă…
Sau nu este la noi chiar presa liberă şi independentă o „idee bună, rău aplicată”?
De multă vreme, simt nevoia să-i dau un semn de prețuire și afecțiune lui Alexandru Călinescu.
Cei doi săteni aveau de ales între două dreptăţi, nu-i aşa?
Se citește, ca și celelalte, pe nerăsuflate, printre hohote de rîs și crize de depresie.
Fie-mi și mie (care nu sînt istoric) permis, acum, la moartea atît de regretabilă și regretată a lui Nicolae Manolescu, să joc puțin pe teritoriul posibilului.
Aveam pe agendă două teme – tezaurul şi decizia noastră de a adera la NATO.
În dialogul Phaidros, Platon închipuie un mit: zeul egiptean Teuth vine la regele Thamous și-i arată o invenție pe care o socotește utilă oamenilor
Dintr-odată, mă simt îndemnat să reflectez asupra acestei alternanțe a timpului și să răsfoiesc interogativ însemnări mai vechi și mai noi
Așa cum cred că rămîne valabilă și concluzia pesimistă privitoare la mersul istoriei actuale.
Era inevitabil ca, în plină criză kosovară, dl Vollebaek să facă o vizită în Serbia, pentru a-l întîlni pe preşedintele Slobodan Miloșevici.
Noroc că individualismul ăsta egoist al lor are și multe excepții. Mai sînt încă destui și la ei