SOCIETATE

Nu ne naștem singuri și nici n-ar trebui să murim singuri.

Era o excursie în care aveam o reducere și eram foarte fericită că putusem s-o „prind”.

Am uitat cum era cînd mă trezeam așa zi de zi și nu-mi făceam probleme din cauza somnului, puteam adormi oricînd, oriunde.

În luna martie ministrul Apărării, Ivan Anușici, a anunțat, de asemenea, că se ia în calcul o formă de reintroducere a serviciului militar obligatoriu.

Aceasta, deși modestă formal și material, conține o bogăție adesea indicibilă care seduce, farmecă.

Nu există emoții negative, ci doar unele mai greu de dus.

Așadar, pe primii scriitori „vii” i-am zărit, după 1990, la un tîrg de carte care se ținea pe atunci la Teatrul Național, de fapt pe terasa de La Motoare.

Pe atunci, expresia asta suna ca o teroare. Astăzi, și pe bună dreptate, nu ar mai fi îngrozit pe nimeni.

Nuanța de familiaritate a depășit cu mult conversațiile în restaurante, magazine sau la coafor.

Maturitatea aduce o oarecare indiferență față de oameni și locuri din trecut, iar călătoria devine un simplu pretext pentru a ne bucura de compania potrivită, chiar dacă e doar a noastră.

Ce însemna acest „grațios”? Însemna că nu le eludai așa, deodată, direct, bătîndu-te cu pumnul în piept.

Sentimentul de întoarcere în timp, atmosfera de stațiune din anii ’80 alterată cumva de comerțul de bazar al anilor ’90

Departe de orice umor, ideea serioasă de a schimba ora îi aparține lui William Willett, promotorul orei de vară în Marea Britanie.

Am mers la comunitățile defavorizate cu planuri, făcute în mod curent cu software specializat, dar desigur că nu putea fi un limbaj comun cu clienții noștri, pentru că acesta este un limbaj ultracalificat.

Astăzi, cînd rețelele sociale ne arată ce tot face cineva din momentul în care se trezește, ajunge să ne fie extrem de dificil să discernem între ce este viață reală și ce reprezintă doar o proiecție a ei, cu filtrele potrivite.

E bine că trec prin asta – toată această experiență îmi reconfigurează cumva concepția despre eșec și despre succes.

Seara aprindeam, în același poligon, focuri de tabără. Unde nu prăjeam bezele, ca-n filmele cu adolescenți de azi.

Cum au ajuns însă acești influencer-i de rețele sociale nu doar un subiect interesant pentru presa internațională, ci și motiv de dezbateri, de îngrijorare și chiar de cercetări antropologice?

Imaginile nocturne cu suporterii ieșiți pe străzi după fiecare meci, cînd bucuria victoriei ștergea toate diferențele și granițele dintre oameni, au rămas de referință pentru o perioadă istorică instabilă, în care fotbalul era și ancoră, și aripă.

Recunosc, sînt dependentă de telefon

Cînd eram mică de tot, asta însemnînd cam de pe la 3-4 ani încolo, ieșeam singură în curtea bunicilor mei.