Iaromira Popovici

Era o excursie în care aveam o reducere și eram foarte fericită că putusem s-o „prind”.

Pe atunci, expresia asta suna ca o teroare. Astăzi, și pe bună dreptate, nu ar mai fi îngrozit pe nimeni.

Ce însemna acest „grațios”? Însemna că nu le eludai așa, deodată, direct, bătîndu-te cu pumnul în piept.

Seara aprindeam, în același poligon, focuri de tabără. Unde nu prăjeam bezele, ca-n filmele cu adolescenți de azi.

Cînd eram mică de tot, asta însemnînd cam de pe la 3-4 ani încolo, ieșeam singură în curtea bunicilor mei.

La „Creangă“ fusesem într-o clasă echilibrată, cu un număr aproximativ egal de băieți și fete.

Pe cărările ei știam că se pot face drumeții. Din florile poienilor încropeam buchete.

Și cu toate astea nu ezitam să dăm ture, în grupuri mici, cu bicicleta prin parc.