Idee bună, rău aplicată

Cunoașteți bine răspunsul obsesiv dat în ultimii treizeci de ani: „Comunismul a fost o idee bună, rău aplicată”. Şi un procent mare de conaţionali care îl dau: 45%. Cel puţin aşa spun anumite sondaje de opinii. De fapt, sociologii care au pus întrebarea cu pricina ar trebui poate să-i întrebe pe respectivii încă ceva: oare sînt dispuşi să accepte o nouă încercare de aplicare a acestei „idei bune”? Sau se mulţumesc cu vechile şi neizbutitele aplicări?

Pînă atunci, sociologii ar putea să-i mai întrebe pe oameni şi multe altele, ţinînd tot de aceeaşi logică a distincţiei dintre scopuri şi intenţii, pe de o parte, şi aplicarea lor în practică, pe de alta, mai ales în condiţiile româneşti. Răspunsurile ar fi interesante şi, uneori, chiar previzibile. Am să le anticipez de aceea pe unele. De pildă:

– Este Parlamentul o idee bună, rău aplicată? S-ar părea că da, dacă judecăm după ineficienţa acestei instituţii, după blocajele de la nivelul birourilor permanente şi al comisiilor de specialitate, după fraudele de la votarea unor legi şi aşa mai departe, după pensiile şi sporurile pe care şi le-au votat parlamentarii înşişi, după chiulul sau boicotul de la votarea unor legi importante. Căci altminteri, nimeni aproape nu va nega că a avea un Parlament liber şi pluralist care să adopte legi este „o idee bună”.

– Este CSM-ul o „idee bună, rău aplicată”? Greu de contestat că independenţa Justiţiei – cerută ani la rînd deopotrivă de societatea civilă şi de organismele europene – nu ar fi avut toate atributele unei „idei bune”. Şi ce a ieşit? Un organism care apără privilegiile magistraţilor şi în care au pătruns personaje contestate şi contestabile!

– Este chiar capitalismul o „idee bună, rău aplicată”? Cine ar putea nega că avuţia marilor naţiuni occidentale n-a fost produsă de capitalism? Dar la noi aplicarea se cheamă „capitalismul de cumetrie”, bazat pe cîrdăşia patronilor cu înalţi funcţionari de stat pe care îi corup, obţinînd contracte profitabile pentru ei şi oneroase pentru buget. Nu prea seamănă cu o aplicare pozitivă! Și, de fapt, chiar în lumea largă, rapacitatea multinaționalelor și a băncilor care aruncă periodic lumea în criză nu definește chiar o aplicare strălucită.

– Sau nu este la noi chiar presa liberă şi independentă o „idee bună, rău aplicată”? Cine ar accepta că libertatea presei n-ar fi ceva benefic şi că democraţia nu ar avea neapărat nevoie de acest „cîine de pază” vigilent? Dar noi avem parte, într-o foarte mare proporţie, de o aplicare malignă a acestei foarte bune idei: presa mogulilor, care a pervertit din plin atît ideea de independenţă, cît şi pe aceea de onestitate, echilibru şi decenţă.

– În cazul Facebook și al celorlalte rețele de socializare, nici nu mai e nevoie de făcut o demonstrație în acest sens: ideea generoasă a lui Mark Zuckerberg de a-i apropia pe oameni și de a înlesni comunicarea și cooperarea dintre ei a devenit, printr-o rea aplicare, în prea multe cazuri, un mijloc de intensificare a stereotipurilor, de manipulare, de inducere în eroare prin fake-uri și adevăruri „alternative”, adică teorii conspiraționiste.

„Unde vrei să ajungi, domnule?” Nu-i greu de ghicit unde bat: la autorul ultim al tuturor acestora – comunism, Justiție, presă, parlamente, tehnologii, rețele etc. –, la OM. Ăsta da, caz strălucit, uluitor și mai ales primordial de idee bună, dar rău aplicată! Mai aveți nevoie de demonstrație? Uitați-vă la știri, uitați-vă în cărțile de istorie, uitați-vă pe stradă, uitați-vă alături de voi, uitați-vă în voi.