Amor și clandestinitate

Nu știu un subiect care să incite mai mult imaginația decît legăturile clandestine, imposibile, pasionale, interzise. Marea literatură e fascinată de ele, publicul larg de asemenea. Și asta nu de ieri, de azi, ci dintotdeauna. În ciuda tuturor cutumelor sociale, morale, religioase, istorice, oamenii au avut amanți și amante. S-au îndrăgostit de personaje „nepotrivite”, și-au riscat familiile, funcțiile, puterea, au trăit lucruri sublime, fără happy end cele mai multe. Natura umană se dezvăluie în toată splendoarea ei și în aceste fapte și întîmplări de budoar. Toți ne-am dori să fim exemplari dar, pînă una-alta, citim lucruri și viețile noastre nu mai par atît de reprobabile. Și, dacă ar fi să aleg la întîmplare trei cărți, una pe care o citesc acum și celelalte două clasice, amantlîcul apare fie ca temă generatoare de drame, fie ca o picanterie, în toate:

„A, și apropo, o să vă împărtășesc o bîrfă interesantă: Cannetti, Dichter-ul nobelard, a fost amantul tinerei Iris Murdoch (și nu poți să nu-ți imaginezi calitatea conversațiilor lor intime). (Martin Amis, Inside Story, Editura Pandora M, 2024, Colecția „Anansi”, traducere de Mihaela Ghiță)

„O garsonieră în sudul orașului. Un loc modern, mobilat parcă la repezeală, cu mobile în stil modern. El spune: nu am ales eu mobila. În garsonieră e întuneric, dar ea nu-l roagă să ridice jaluzelele. Nu are un sentiment prea limpede, nu simte ură, nici repulsie, poate că e, de pe acum, dorința. Nu are cum să știe. A acceptat să vină în ajun, îndată după ce el a rugat-o. Simte o teamă ușoară.” (Marguerite Duras, Amantul, Editura Humanitas, 2002, traducere de Emanoil Marcu)

„– Nu te poți duce mîine? întrebă ea.

– Nicidecum! În chestiunea pentru care mă duc, procurile și banii n-au cum să fie gata mîine, îi răspunse el.

– Dacă-i așa, înseamnă că nu mai plecăm niciodatã.

– De ce adică?

– Mai tîrziu nu mai plec. Sau luni, sau niciodată!

– De ce? întrebă Vronski, parcă mirat. Doar asta n-are nici un sens!

– Pentru tine nu are nici un sens, fiindcă ție nu-ți pasă de mine. Nu vrei să înțelegi viața mea.” (Lev Tolstoi, Anna Karenina, Editura Polirom, 2007, traducere de Emil Iordache)

Le mulțumesc invitaților mei pentru perspectivele din care au văzut tema și sper să găsiți povești și răspunsuri la niște întrebări care, cu siguranță, v-au trecut și dumneavoastră prin minte