O carte despre Sfîntul Ioan Casian

Plecat din Scythia Minor la Betleem, iar de acolo în Egipt, Ioan Casian ajunge, după aproape douăzeci de ani de viețuire alături de marii pustnici ai vremii, la Constantinopol, unde îl întîlnește pe nimeni altul decît pe arhiepiscopul Ioan Gură de Aur. După puțin timp, va fi trimis în misiune la Roma, însă decizia imperială de exilare a Sfîntului Ioan Gură de Aur îl va face să rămînă în Occident. Era perfect bilingv, ceea ce l-a ajutat să îndeplinească nu doar oficiul unei medieri ecleziale, ci și să devină puntea eficace între lumile creștine pe care le străbătuse. Spre sfîrșitul vieții scrie Așezămintele cenobitice și Convorbirile, prin care transferă, adaptează și cultivă în sudul Galiei, la Marsilia, regulile și mai ales învățăturile vieții ascetice și contemplative deprinse în deșertul egiptean. Un asemenea traseu biografic – trebuie să recunoaștem – și o astfel de „misiune” (privită retrospectiv) nu erau deloc banale.

Ioan Casian a fost cu adevărat un mediator de primă mărime, care ar merita și la noi mai multe traduceri, pe potriva latinei sale elegante și expresive, mai multe antologii tematice, o receptare mai largă decît cea din mediile monahale cărora, e drept, li se adresează direct. Opera lui e fructul de maturitate al unei călătorii spirituale unice, în care ne întîlnim, de pildă, cu o problematică psiho-somatică tratată cu atenția și realismul unui medic, dar și cu investigarea experimentală a spațiilor lăuntrice pe care limbajul biblic le-a privit sub categoria unificatoare a inimii. Iată de ce mă bucur să semnalez cartea părintelui Florin-Ciprian Petre, De l’homme extérieur à l’homme intérieur. L’anthropologie spirituelle de saint Jean Cassien (Cerf, 2021, 423 p.), a cărei versiune românească va fi mai mult decît binevenită. Este vorba despre o teză de doctorat susținută la Universitatea din Strasbourg și care s-a bucurat anul trecut de o justă apreciere din partea Academiei Române, prin acordarea Premiului „Dumitru Stăniloae”. Nu e o lucrare despre parcursul biografic al Sfîntului Ioan Casian, care are de altfel toate motivele să ne intereseze, ci o lectură interpretativă și sistematică a celor două opere fundamentale din perspectiva relației dintre „omul exterior” și „omul lăuntric”.

Părintele Florin-Ciprian Petre reușește să redeschidă temele spiritualității casiene, nu se lasă intimidat de contribuțiile savante de pînă la el, le asumă, le discerne, le pune în valoare întotdeauna riguros și util pentru cititor. Ceea ce a obținut este nu numai o teză excelentă, așa cum au subliniat profesorii săi, ci mai cu seamă o carte care ne atrage spre universul acestui Părinte al Bisericii. Sînt atent tratate terminologia latină a autorului, raportul cu învățătura lui Evagrie Ponticul (al cărui nume fusese strategic trecut sub tăcere), dar mai cu seamă relația dintre viața activă și viața contemplativă, mijloacele obținerii castității interioare și a discernămîntului, la capătul efortului ascetic, ca și tipurile de rugăciune, culminînd cu oratio ignita („rugăciunea de foc”). Autorul insistă, cu bune argumente, și asupra faptului că Sf. Ioan Casian a fost cel mai probabil primul care a propus o rugăciune monologală – metodă care se va regăsi la Diadoh al Foticeei și, în cele din urmă, va defini tradiția isihastă. Întregul demers hermeneutic are în vedere complementaritatea, echilibrul, armonia dintre „omul exterior” și „omul interior”, văzute de Sf. Ioan Casian – dincolo de asocierea cu un tip de viață monahală sau altul – ca idealul vieții desăvîrșite. Partea despre arhitectura spirituală a inimii, despre puritas cordis ca „trecere” între „omul exterior” și cel interior, ca și despre taxonomiile vieții contemplative este cea mai detaliată și mai convingătoare cercetare pe care am citit-o în ultima vreme despre opera Sfîntului Ioan Casian. Cu mijloacele bine temperate ale studiului veritabil, cartea oferă argumentele pentru a nu crede închisă opera singurului „latin” inclus în Pateric, care s-a retras, cu o supremă artă a enigmei, în spatele tradiției pe care o întrupa.

Bogdan Tătaru-Cazaban este preot și cercetător în istoria religiilor. A publicat recent Inteligența inimii. Schițe pentru un portret al virtuții (Editura Spandugino, 2023).