Un articol apărut săptămîna trecută în New York Magazine și intitulat Andrew Huberman’s Mechanisms of Control redeschide o discuție mai amplă în privința distincției dintre om și opera, creația, activitatea sa. Huberman este profesor asociat la catedra de neurobiologie a Universității Stanford, unde conduce și un laborator de cercetări, și creatorul unuia dintre cele mai ascultate podcast-uri din lume, Huberman Lab. Milioane de oameni îl urmăresc pe rețelele sociale datorită felului în care explică știința pe înțelesul tuturor, numelor sonore pe care le invită pentru a-i sprijini teoriile și, nu în ultimul rînd, grație carismei pe care o are. Andrew Huberman pare a fi dovada, în carne și oase, a faptului că sfaturile sale legate de nutriție, sport, stil de viață dau rezultate. Povestea lui este una cu care ascultătorii se pot identifica – după o copilărie marcată de divorțul părinților și o adolescență destul de problematică, a reușit să-și construiască singur, prin studiu, o viață de succes, ale cărei „secrete” este gata să le împărtășească acum online, gratuit. Iar asocierea cu Stanford conferă discursului său o greutate pe care alte gazde de podcast nu o dețin.
Articolul menționat se bazează pe mărturiile mai multor femei cu care Huberman s-ar fi întîlnit simultan, dîndu-le impresia de exclusivitate amoroasă (cu una dintre ele încerca să aibă un copil) și mințind repetat, dar și pe ale unor oameni cu care avea raporturi profesionale în care s-ar fi dovedit a fi neserios, inaccesibil, dezechilibrat. S-a insistat mult pe faptul că specialiști din diverse domenii au încercat de ceva timp să arate că ceea ce Huberman transmite este, de fapt, o pseudoștiință, chiar dacă pornește de la frînturi de adevăr. Că prezintă suplimente alimentare insuficient testate, a căror compoziție nu are cum să ducă la efectele susținute de el sau care pot avea urmări neprecizate, asta pentru a-și promova sponsorii. Că laboratorul de la Stanford, unde pretinde că-și face cercetările, este la un drum de șase ore de casa lui, ba mai mult, după cum au declarat reprezentanții universității, este în proces de mutare de la un departament la altul. Și că, dacă ești puțin atent, subiecte cum sînt narcisismul, trauma, adicția, dopamina și frica revin des și se transformă în tentative de autoanalizare.
La semnul de întrebare privind motivul pentru care ne-ar interesa detaliile despre nestatornicia sentimentală a unui bărbat necăsătorit de 48 de ani, detractorii lui Huberman susțin că el nu este un podcaster oarecare, ci unul care reprezintă un model pentru urmăritorii din întreaga lume, ale cărui sfaturi și recomandări au un impact semnificativ asupra sănătății și calității vieții tuturor. Iar valorile morale pe care le trîmbițează public nu sînt puse în aplicare în propria sa viață, ceea ce îl transformă într-un impostor. De cealaltă parte, cei care îl consideră un exemplu declară că vor continua să-l urmărească pentru informațiile utile și explicațiile pe care le oferă și care i-au determinat să-și regîndească rutina de zi cu zi. Faptul că Huberman era capabil să jongleze cu șase femei simultan este o dovadă clară că sfaturile lui privind sănătatea și energia funcționează, mai glumesc unii.
Echipa lui Huberman neagă sau contrazice informațiile din articol, susținînd că multe declarații au fost scoase din context. Ultima postare de pe contul de Instagram Hubermanlab, urmărit de 6,2 milioane de oameni, anunță o serie specială de șase episoade de podcast despre somn și importanța calității acestuia, avîndu-l invitat pe Matthew Walker, profesor de neuroștiințe și psihologie și autor al bestseller-ului internațional Why We Sleep / Despre somn. În comentarii, reacțiile sînt împărțite între cei care îl acuză că evită să atingă problema cea mai importantă, adică pierderea credibilității sale, cei care se amuză pe seama cifrei șase și cei care își declară susținerea necondiționată. Li se răspunde celor care pun întrebări și își exprimă opiniile despre noua serie și sînt ignorate celelalte comentarii. După cum bine remarcă cineva, Andrew Huberman știe că atenția societății are o durată limitată și că mîine va fi știrea de ieri.
În 2019, cînd a apărut documentarul Leaving Neverland, regizat și produs de Dan Reed, în care Michael Jackson era acuzat de abuz sexual de către Wade Robson și James Safechuck, doi dintre copiii în compania cărora s-a afișat ani în șir, fanii cîntărețului nici măcar n-au vrut să urmărească filmul. Nu erau primele acuzații de acest fel împotriva unui star care, dincolo de talentul său uriaș și de tot ce a adus nou – nu doar în muzică, dar și în ceea ce înseamnă parte vizuală, concert, spectacol, videoclip –, era o persoană destul de tulburată, cu un comportament bizar în societate. Muzica lui rămîne neschimbată și poți alege dacă mai vrei să o asculți sau nu. Huberman, pe de altă parte, își bazează imaginea pe sfaturile date oamenilor, folosindu-se pe sine drept model, inclusiv despre dragoste și atașament sau cum să selectezi și să păstrezi partenerii romantici pe termen lung. Te-ai aștepta să și practice ce propovăduiește, vorba americanilor, și, cînd vezi că n-o face, îți vine să-ți iei informația din alte surse.
A distribui către presă detalii private despre o celebritate de care te leagă un trecut, numai pentru că lucrurile nu au ieșit cum ți-ai fi dorit, nu este ceva lăudabil și riscă să te plaseze într-o lumină negativă, aceea a lipsei de respect de sine, resentimentelor și frustrării, chiar și cînd intenția e una bună. Dar pe aceste informații se bazează tabloidele, presa de scandal, ba chiar și unele publicații „serioase” cînd vor să-ți arate cine este, de fapt, X. Iar oferta se întîlnește întotdeauna cu cererea avidă a cititorilor. Asta pentru că ne vine foarte greu să înțelegem că una e artistul, starul, persoana publică și alta este ceea ce creează. Ce realizează cineva nu dă neapărat măsura caracterului său – oameni care au scris sau au inventat lucruri ce ne-au schimbat viețile au fost portretizați drept „îngrozitori” de către cei cu care aveau contact direct. Astăzi, cînd rețelele sociale ne arată ce tot face cineva din momentul în care se trezește, ajunge să ne fie extrem de dificil să discernem între ce este viață reală și ce reprezintă doar o proiecție a ei, cu filtrele potrivite.
* * *
Andrew Huberman’s Mechanisms of Control. The private and public seductions of the world’s biggest pop neuroscientist (New York Magazine, 25 mar. 2024)
‘Wellness bro’ Andrew Huberman is accused of lying to women he dates. Does it matter to his millions of listeners? (The Guardian, 28 mar. 2024)
Now podcaster Andrew Huberman is accused of pushing pseudoscience by top doctors, including casting doubt on life-saving vaccines - days after reports of his love rat behavior (Daily Mail, 29 mar. 2024)
.jpg)
.jpg)
.webp)
