S-a reluat turneul de tenis de la București, dar pe altă bază, în alte condiții. Regresul poate aduce progres?

Țiriac ar spune că mai bine mai puțin decît nimic. Bine, Ion Țiriac spune multe. E ca un străbunic acid al sportului, împarte sfaturi șugubețe oricui pe gratis, și cam asta e tot ce e gratis. E un joc de-a je t’aime moi non plus cu tot ce e românesc, un spațiu mereu înțepat că nu dă mai mult celor care au făcut ceva pentru el. Și mai ales pentru ei înșiși. Acum turneul s-a ținut într-un spațiu pe care, înainte de a fi primite rachetele, s-a dat cu proiectile legate. Baza se numește acum Năstase-Marica, dar înainte s-a numit Năstase contra Marica. Ce spectacol! Ilie Năstase l-a acuzat pe fostul fotbalist că vrea să îl evacueze din spațiul pe care, altfel, îl primise în folosință de la altfel generosul stat român. Năstase pare un nume prredestinat să aibă relații amoroase cu bucăți din republica recunoscătoare. Alt Năstase, cel cu cărți, hărți și relații vechi, îi dăduse lui Nicolae Badea, conlocuitor de vază al republicii socialiste, translatat cu arme, conturi și moravuri în capitalism, hălci din stadionul Dinamo, drept care nici azi în Ștefan cel Mare nu există o arenă nouă ca acelea pe care țărișoara le construiește cui vrea și cui nu vrea, doar banul să circule. Meciul Năstase-Marica, fără fileu, a ajuns în Justiție și în galeria vorbelor care pocnesc. „Hoțoman, escroc, mi-a pus ceva în băutură”, a zis fostul număr 1 mondial. Ce vremuri! Acum sînt prieteni. Marica zice că a lăsat de la el. I-a făcut și statuie lui Ilie. S-au și pupat. Putea fi tabloul complet fără Țiriac? Iaca și turneul ATP 250 (adică de ligă inferioară în ierarhia valorii concursurilor internaționale) cîștigat de un maghiar, nu vă spun numele că n-o să-l țineți minte, dar vă pot aduce la cunoștință ce au declarat unii care au luat parte la el. Argentinianul Coria a deplîns lipsa nocturnei, care a făcut ca unele meciuri să se întindă, real sau potențial, pe mai multe zile. Absența unei prelate care să acopere suprafața în caz de ploaie (care, ca să zic așa, a fost cazul) a fost de asemenea criticată. „De neînțeles că turneul de la Estoril dispare și rămîne acesta”, a răbufnit Coria. Ăsta n-a aflat că am depășit la PIB Portugalia, ha, ha! Nu-i nimic, la anu’ să stea acasă. Noi ne facem treburile, cu Becker, cu Nadia, că mai tare era turneul din tribune decît pe zgură. A fost un bun prilej să se mai adune oamenii și să fie pusă în valoare noua prietenie între popoare. Între popoarele sportului românesc, în care fiecare persoană e o națiune în sine, cu politica, interesele și alianțele ei. Iar cînd curge banul se face marea înfrățire. Uite ce exemplu frumos pentru toate conflictele lumii! Decît să ne înjurăm nu mai bine bem un șpriț?