Sahia Vintage la One World Romania

Sîmbătă, 6 aprilie, ora 17:30, la cinemateca Eforie, Festivalul One World Romania marchează 50 de la ani de la încetarea Jurnalului cinematografic „Actualitatea în imagini”, produs de studioul Sahia vreme de 24 de ani.

Sîmbătă, 6 aprilie, ora 17:30, la cinemateca Eforie, Festivalul Internațional de Film Documentar și Drepturile Omului One World Romania marchează 50 de la ani de la încetarea Jurnalului cinematografic Actualitatea în imagini, produs de studioul Sahia vreme de 24 de ani (1950-1974), o cronică filmată a primelor două decenii și jumătate ale României comuniste. Vreme de 24 de ani, acest precursor al știrilor TV, difuzat în sălile de cinema, „decupa” săptămînal momentele semnificative de rescriere politică și socială ale anilor ’50-’70 – campanii de colectivizare, electrificare, radioficare, proiecte macro-industriale – și, ocazional, contexte internaționale trăite de România alături de sau împotriva altor țări – „contra-revoluția” din Ungaria, tensiunile din țările aflate sub dominație colonială, războiul din Vietnam.

În 2024, One World Romania, în parteneriat cu Centrul Național al Cinematografiei și Arhiva Națională de Filme, reia programul Sahia Vintage (început în 2013), inițiind o direcție nouă, construită în jurul Jurnalului cinematografic produs de Studioul Alexandru Sahia.

Un interviu cu Adina Brădeanu, curatoarea secțiunii Sahia Vintage, realizat de Ana Maria Sandu și din care vă prezentăm mai jos un fragment, va putea fi citit în numărul de joia viitoare al Dilemei.

A. M. Sandu: Cît de important e să ne cunoaștem istoria recentă, în condițiile în care lumea s-a schimbat major în mai puțin de 70 de ani?

Adina Brădeanu: Nu-mi place să fiu prescriptivă și mă tem puțin de cei încremeniți în discursul despre ce trebuie să facă „tineretul” generic. Nu putem aduce pe nimeni cu forța – nici măcar pe noi înșine – ca să-și cunoască istoria (care nici măcar atît de recentă nu mai e). Nu putem decît să oferim modele decente de relație cu trecutul și să menținem conversația deschisă. Or, să ne gîndim puțin, ce modele oferim noi, maturii, tinerilor apropo de relația cu semnele trecutului? Clădiri de patrimoniu lăsate să se prăbușească pentru a face loc noilor vile, bănci, firme. Sau – ca să ne întoarcem la Sahia – arhive lăsate în paragină vreme de decenii.

Am încercat să intru în arhiva de documente a studioului Sahia începînd din 2004. Am reușit în 2016, cînd am pus pentru prima dată piciorul în subsolul în care fusese depozitată. Au urmat entuziasme colective, articole de ziar înflăcărate despre „descoperirea” arhivei („Da’ ce, o pierduse cineva și n-am știut noi?”, rîdea la momentul respectiv, istoricul Bujor Rîpeanu. Sigur că n-o pierduse nimeni, doar că fuseseră „alte priorități”).

Au fost oameni care au muncit niște ani buni încercînd să pregătească terenul pentru o eventuală catalogare și deschidere către cercetători, însă de la un moment dat încolo nu s-a mai putut întîmpla nimic. S-a modificat peisajul politic/economic și totul a încremenit. Acum arhiva zace în continuare într-o clădire dezafectată din centrul Bucureștiului iar eu – și, probabil, alți cercetători interesați – căutăm surse alternative de informare.

A 17-a ediție a Festivalului One World Romania are loc în perioada 5-14 aprilie (online, 15-25 aprilie). Biletele pentru proiecția Sahia Vintage: Actualitatea în imagini se găsesc aici.

Share