„Compasul moral”

Traducerile grăbite și neglijente, tot mai frecvente în textele jurnalistice din mediul online, aleg drept soluție comodă echivalarea prin cuvinte superficial asemănătoare, cu o totală nepăsare față de căutarea echivalentului celui mai potrivit. Apar astfel – prin influența echivalentelor înșelătoare („prietenii falși” din jargonul traducătorilor) – numeroase calcuri semantice din engleză. Un exemplu este sintagma compas moral, prin care se traduce uneori moral compass, deși formularea potrivită în română ar fi fost de fapt busolă morală: „se pare că între timp compasul moral al unor angajați ai companiei a devenit flexibil, lucru care a avut un impact nimicitor asupra întregii organizații” (deloitte.com); „eu cred că acel compas moral al fiecăruia vine din ce primeşte de acasă” (declarație politică, reprodusă de curieruldecluj.ro); „au locuitorii din Șotrile, acolo unde se petrece povestea, compasul moral defect (...)?” (sportmedia.ro), „de asemenea, Einstein and the Bomb deschide o fereastră către compasul moral al fizicianului” (click.ro).

Româna a preluat – din franceză, dar probabil și direct din italiană – doi termeni diferiți: compas (fr. compas, it. compasso), cu sensul „instrument de măsură și de trasare a cercurilor sau a arcelor de cerc, format din două brațe articulate” (DEX) și busolă (fr. boussole, it. bussola), ca denumire pentru instrumentul „alcătuit dintr-un cadran și un ac magnetic mobil care, lăsat liber, se așază pe direcția nord-sud” (DEX). În engleză, compass are ambele semnificații; în engleza americană, pentru instrumentul de desenare a cercurilor se preferă (a se vedea Merriam-Webster online) pluralul: compasses sau pair of compasses. E interesant că polisemia din engleză trezește unele nedumeriri vorbitorilor; în Internet apar discuții asupra motivației semantice a existenței unei singure denumiri pentru cele două instrumente de măsură și de orientare. De fapt, interferențe între cele două denumiri există și în franceză, și în italiană: dicționarele arată că compas și compasso sînt și termeni specializați pentru un tip de busolă folosită în navigația maritimă (Trésor de la langue française informatisé, Lo Zingarelli). Oricum, ambele cuvinte sînt de origine latină: substantivul francez compas provine din verbul latinesc neatestat compassare („a măsura cu pasul”), derivat din passus; din vechea franceză cuvîntul a intrat în engleză. Bussola din italiană (trecută apoi și în franceză) și-a căpătat numele de la caseta de lemn în care era așezat instrumentul.

În română, busolă și compas au intrat în secolul al XIX-lea, ca împrumuturi moderne; în Dicționarul limbii române (DA, Litera C, 1940), la cuvîntul compas este înregistrat și sensul „busolă”, dar deja cu eticheta „învechit” și cu sugestia că este efectul unei influențe a cuvîntului Kompass din germană. Atestările de la mijlocul secolului al XIX-lea indică specializarea păstrată pînă azi în română, cu o clară tendință de a folosi figurat cuvîntul busolă. Compas, de exemplu, apare într-o traducere a lui G. Sion din Paradisul pierdut: „un vîrf de compas el pune, centrul lumei însemnînd” (în Zimbrul, 1851). Cuvîntul busolă e folosit și cu sensul propriu – „busola prin care omul (...) cunoaște pururea direcția Nordului” (Gazeta de Moldavia, 1852) –, și cu cel figurat: „busola noastră va fi interesele țerii” (Steaua Dunării, 1856); „o busolă politică în împresurările de astăzi” (Gazeta Transilvaniei, 1859). În dicționarul lui Laurian și Massim (1871), în care ambii termeni sînt admiși, datorită originii latine, pentru busolă este înregistrat un sens metaforic: „verice serve a conduce, om sau principiu conductoriu”. Expresia a-și pierde busola, echivalentă cu a fi debusolat, implică tot sensul figurat („a-și pierde reperele, a fi derutat, dezorientat”). A fost atestată, într-o poezie a lui I. Văcărescu, și varianta a-și pierde compasul, dar aceasta e descrisă în dicționare ca rară și învechită. Expresia reapare totuși uneori, prin calc după engleză: „omenirea care și-a pierdut compasul cultural” (contributors.ro), „din ceea ce spun prietenii despre ea, aceasta și-a pierdut compasul în viață” (specialarad.ro).

E păcat să pierdem avantajul de a avea doi termeni diferiți (busolă – compas), dintre care unul (busolă) cu o lungă tradiție a utilizărilor figurate. Utilizările figurate ale cuvîntului compas sporesc riscul confuziilor, fără vreun avantaj, fără adaos de expresivitate.