„Pînă la trei milioane de români consumă ocazional droguri ilicite” interviu cu deputata REPER Simina TULBURE

Care sînt argumentele care au stat la baza proiectului de lege pentru dezincriminarea dezincriminarea posesiei de canabis pentru consum propriu?

Prin interzicerea/prohibiția dură a canabisului pentru consumatori se îngreunează accesul la informații oneste despre consumul responsabil, se face aproape imposibilă testarea purității substanțelor, se întreține crima organizată, se promovează noi inginerii chimice (etnobotanice) extrem de nocive care să evite legislația, se distruge parcursul vieții oamenilor prin dosare penale sau încarcerare – toate acestea în timp ce nu se previne, descurajează ori tratează consumul problematic.

Pedepsele pentru consumatori distrag astfel atenția de la faptul că România are 80% din dosarele penale existente pentru consumatori și doar 20% pentru traficanți, în timp ce marele trafic de droguri, de ordinul tonelor, valorează anual în România peste 250 de milioane de euro.

Mai mult decît atît, deja din 2018, Poziția Comună a Națiunilor Unite (însemnînd toate cele 31 de agenții de pe lîngă ONU, inclusiv Organizația Mondială a Sănătății) recomandă dezincriminarea de urgență a tuturor drogurilor (adică nepedepsirea penală a consumatorilor). În ultimele decenii, peste 50 de jurisdicții din întreaga lume au făcut acest pas. Autohton, la fel spune și Asociația Română de Psihiatrie și Psihoterapie, for reprezentativ pentru medicii psihiatri – anume, că nici un consumator de droguri nu trebuie pedepsit penal pentru simpla posesie. Pentru mai multe detalii, expunerea de motive a proiectului – despre care pot garanta că este una dintre cele mai complexe și bine fundamentate din întregul Parlament pe subiectul drogurilor – prevede cu date, studii și expertiză academică de ce este nevoie de această dezincriminare a posesiei în vederea consumului.

Cum s-a stabilit limita a trei grame? Și cum poate fi controlată posesia doar a celor trei grame?

Între țările din Uniunea Europeană unde este dezincriminată posesia de canabis pentru consum propriu, însemnînd jumătate din Uniunea Europeană, limitele variază între 3 grame (de exemplu, Luxemburg, Belgia) și 100 de grame (Spania). Deși în lume există peste 50 de jurisdicții care au dezincriminat posesia pentru consum propriu a diferite limite de canabis, noi am ales extrema de jos a spectrului dezincriminării din UE, adică cea mai mică cantitate dintre țările din Uniune: 3 grame.

Ideea este tocmai de a nu fi controlate cantitățile atît de mici – pentru instituțiile de forță ale României trebuie să existe o deprioritizare a căutării, prinderii și cercetării pentru cantitățile minuscule de droguri. Concret, 80% din resursele forțelor de ordine și ale procurorilor sînt irosite pe capturi de cîteva grame: ultimul raport (p. 184) național al Agenției Naționale Antidrog ne indică că anul trecut, din 3.500 de capturi de canabis, 2.600 de capturi au fost pentru o cantitate totală de 3 kilograme de canabis (adică aproximativ 1 gram/captură). În tot acest timp au fost doar 76 de capturi peste un kilogram, restul de 800 de capturi fiind pentru cantități modice de peste cîteva grame, pînă la un kilogram.

Proiectul propune și înlocuirea sancțiunilor penale cu amenzi de pînă la 3.000 de lei. Sînt amenzile mai eficiente? Unde ar merge acei bani?

Limitele amenzilor propuse sînt între 1.000 și 3.000 de lei, cu posibilitatea de a plăti jumătate din minimul amenzii în termen de 14 zile, la fel ca orice altă amendă contravențională. Suma de 500 de lei este aidoma mediei sumelor din toate țările de pe glob care nu mai pedepsesc penal posesia în vederea consumului personal, spre exemplu: amenda din Elveția e de 515 de lei, cea din Slovenia e între 200 și 1.000 de lei, iar cea din Rusia e de 242 de lei (pentru cei care nu sînt străini ori vînați politic, canabisul este într-adevăr dezincriminat). Respectiv, amenda din Portugalia e de 100 de lei, cea din Luxemburg e între 100 și 2.500 de lei. Pînă și majoritatea amenzilor din Statele Unite ale Americii sînt pînă în 500 de lei sau în jurul acestei sume.

Aceste amenzi sînt mai eficiente pentru că 1) atatul economisește bani renunțînd la întocmirea actelor de procedură penală, respectiv renunțînd la desfășurarea procedurii penale (însemnînd audieri, cercetări, trimiteri în judecată, condamnări) și 2) statul cîștigă bani din cuantumul amenzilor respective. Potrivit proiectului de lege, banii din amenzi ar merge direct în sistemul de sănătate pentru finanțarea programelor de prevenție, tratament și recuperare – în esență, o autofinanțare a sistemelor care se ocupă de domeniul drogurilor din punct de vedere medical. Dacă vorbim de partea de descurajare efectivă, nu are rost să discutăm despre pedepse căci nici o pedeapsă nu va preveni consumul de droguri, nici măcar pedeapsa cu moartea – amintesc că, recent, Arabia Saudită a fost numită „Capitala drogurilor din Orient”, prețul drogurilor din Singapore este constant, aidoma capturilor, iar cei executați nu au nici o poziție relevantă în cadrul lanțurilor de distribuție. Prevenirea și scăderea efectivă a consumului poate începe doar cînd statul nu mai așteaptă orice consumator cu poliția după ușă.

Cu ce argumente a fost respins proiectul, în toamna trecută, de Senat?

În esență, argumentul singular este că drogurile sînt rele și trebuie interzise – canabisul este un drog și trebuie interzis. Același argument pueril cu care majoritatea politică din România ultimilor 25 de ani a navigat direct în crize sociale și de sănătate publică. Majoritatea politică refuză să învețe din greșelile altor state, refuză să vadă că tocmai inițiatorii globali ai interzicerii sînt astăzi în fruntea reglementării, refuză să asculte de recomandările criminologilor, sociologilor, antropologilor, medicilor și asistenților sociali cu expertiză reală în domeniu și nu școliți pe la academiile fabricilor de plagiate. Guvernul alege însă să continue un „război românesc împotriva drogurilor”, crezînd că vom reuși, cu cîteva milioane de euro, să facem ce nu au reușit alții cu un trilion (adică 1.000 de miliarde) de dolari – cel din urmă fiind costul estimativ al actualmente-eșuatului-și-abandonatului război american împotriva drogurilor.

Există statistici ale consumului ilegal de droguri în România?

O clasificare facilă a statisticilor este de două feluri: „oficiale”, adică realizate de instituții ale statului, și „academice”, adică realizate de cercetători fără intervenția statului. Statisticile oficiale, găsite tot în raportul anual al Agenției Naționale Antidrog, ne indică că există aproximativ un milion de consumatori de substanțe ilegale în România, în grupa de vîrstă 15-64 de ani. Căutînd mai adînc (p. 4) în informațiile deținute de stat, aflăm că în timpul ultimei Strategii Naționale Antidrog (2013-2020), consumul actual al tuturor drogurilor a crescut în medie cu 70%: consumul de etnobotanice a crescut de opt ori, consumul de cocaină de patru ori, iar consumul de canabis de două ori.

Trecînd la statisticile academice, lucrurile stau cu totul diferit, în sensul că se descoperă un consum chiar și de cinci ori mai mare în rîndul tinerilor. Spre exemplu, dacă statisticile oficiale ale autorităților indică că 10% din tinerii români au consumat droguri cel puțin o dată, pe de altă parte cel mai mare studiu realizat în România ne indică că 45% din tinerii români între 16-25 de ani au consumat droguri (doar canabis) cel puțin o dată. Într-adevăr, acest studiu realizat de Mihai Copăceanu în 2020 relevă că un milion (din cele două milioane de tineri în această grupă de vîrstă) au consumat canabis cel puțin o dată, și că tot un milion doresc legalizarea canabisului.

O estimare realistă ar fi că în România sînt aproximativ două sau trei milioane de consumatori de droguri ilicite din puncte de vedere al consumului ocazional. Uriașa majoritate a acestor persoane nu vor avea probleme sociale sau medicale din cauza consumului de substanțe, însă gradul de pericol la care se supun este înzecit tocmai din cauză că România are cea mai dură abordare antidrog din Uniunea Europeană. Tot ceea ce ține de consum este ascuns deci sub un preș, iar sub acest preș se înmulțesc toate relele și problemele asociate consumului, în special consumul problematic care poate genera tragedii persoane sau sociale cum adesea vedem la televizor. Calea de a scoate de sub preș această problemă reală începe cu dezincriminarea pentru consumatori.

Există statistici pozitive ale consumului de canabis după ce acesta a fost legalizat în țări europene precum Olanda, Portugalia, Luxemburg? Ca notă separată, în Germania proiectul de lege tocmai a fost promulgat.

Totalitatea statisticilor din aceste țări, și nu numai, sînt pozitive. Spre exemplu, cazul Portugaliei, care a dezincriminat posesia pentru consum propriu a tuturor drogurilor (în limita unei cantități cît pentru zece zile de consum!), a fost desemnat fără echivoc drept un „succes răsunător” unde majoritatea problemelor asociate consumului au fost drastic reduse. Aidoma, Asociația Regală de Sănătate Publică constată că țări precum Canada, Olanda și Portugalia, alături de alți pionieri internaționali, au rezultate încurajatoare prin reducerea daunelor și pericolelor asociate consumului, fără a experimenta creșteri ale consumului de droguri.

În fond, aceasta este una dintre sperietorile asociate cu dezincriminarea, faptul că ar crește consumul de droguri prin simpla nepedepsire a consumatorilor. Atîta timp cît nu vorbim de o piață liberă (căci dezincriminarea nu înseamna legalizare comercială), nu există nici un motiv pentru a crede că ar crește incidența consumului. Tocmai conform Agenției Naționale Antidrog, „disponibilitatea este ridicată pentru aproape toate drogurile” – drogurile există și se consumă, iar oricine ar vrea să facă rost de droguri probabil ar reuși, mai ales ținînd cont că România interceptează doar aproximativ 10-15% din totalul traficului de droguri. Statele responsabile realizează aceste realități și se adaptează astfel încît să protejeze consumatorii (inclusiv de repercusiuni penale) și să intercepteze traficanții. Acesta este unul dintre motivele pentru care țări precum Belgia și Olanda interceptează sute de tone de droguri anual prin porturi, în timp ce România interceptează doar cîte o tonă, în anii cei mai „norocoși”.

A doua sperietoare, ori al doilea mit, este canabisul ca drog de tranziție către alte substanțe – acesta este unul dintre cele mai propagate falsuri în discursul public românesc. În realitate, canabisul acționează ca o barieră împotriva altor substanțe ilicite, în special împotriva etnobotanicelor, fiind supranumit de cercetători un drog „terminus” care determină majoritatea consumatorilor să nu încerce alte substanțe. În fond, așa cum majoritatea consumatorilor de alcool nu încearcă substanțe ilegale, majoritatea consumatorilor de canabis nu tranziționează către alte substanțe. Nu există nimic în compoziția canabisului care ar determina o dorință arzătoare de a încerca alte substanțe, așa cum nici o substanță nu are astfel de proprietăți. Sigur că veți găsi argumente precum că cei care consumă canabis au șanse de 100 de ori mai mari să încerce și alte droguri decît cei care nu au consumat vreodată canabis, însă aidoma veți găsi aceeași realitate spunînd că cei care consumă alcool au șanse de 10.000 de ori mai mari să consume canabis ori alte droguri ilegale decît cei care nu au consumat niciodată alcool. Putem spune deci că alcoolul este drogul de tranziție? Nu prea cred.

Pacienții, o daună colaterală

Canabisul în scop medical face subiectul unor programe-pilot în Danemarca, Irlanda, Franța, Cehia și Germania (Europa este în mare întîrziere față de țări precum SUA, Canada sau Australia). Ar avea un astfel de program-pilot un succes mai mare decît proiectul de lege? Cine ar trebui să inițieze un program-pilot?

Proiectul de lege pentru dezincriminarea canabisului recreațional prevede și obligația Guvernului ca, în termen de 60 de zile de la eventuala intrare în vigoare a legii, executivul să reglementeze situația canabisului medicinal în România în sensul legalizării – producere/import și vînzare pe bază de rețetă medicală. Prin această prevedere, proiectul nostru se conectează cu proiectul „Legea Victoria” care propunea încă de acum cinci ani un cadru legal pentru canabisul medicinal – însă tot de cinci ani este păstrat în sertarele Camerei Deputaților (fiind votat pozitiv de Senat).

Politicienii actualei majorități refuză astfel să recunoască că, în România, milioanele de pacienți care ar putea beneficia de canabis ajung o daună colaterală din cauza războiului românesc împotriva drogurilor. Reamintesc că, doar în anul 2021, canabisul a fost prescris de peste 370.000 de ori în Germania, iar în 2022 au beneficiat de el peste 3,8 milioane de cetățeni ai Statelor Unite ale Americii, în timp ce pacienții români sînt privați de acest medicament.

Cele două subiecte, recreațional și medical, sînt deci interconectate – disiparea fricii de planta de canabis și oprirea persecutării consumatorilor în oricare dintre domenii vor afecta pozitiv și celălalt domeniu, iar noi lucrăm pe ambele fronturi.

În același timp, consumul de etnobotanice este legal. Este însă acesta suficient de bine reglementat? Sînt etnobotanicele „safe”?

Povestea etnobotanicelor a început, la nivel global (nu doar în România), în anul 2009, cînd prin niște inginerii chimice au început să apară diferite noi substanțe nemaiîntîlnite în aceste formule, care aveau două scopuri: primul de a evita legislația antidrog, fiind compuși absolut noi, și al doilea de a simula/mima drogurile clasice, în special canabisul. S-au deschis acele „magazine de vise” și în România, dar nu pentru că cineva le-a dat vreo autorizație specială, ci pentru că era greu să interzici ceva ce nu mai exista pînă atunci. În curînd, s-a realizat că acele substanțe sînt deosebit de periculoase și nu au nimic de a face cu drogurile clasice, așa că prin Legea 169/2011 s-a interzis „orice substanță cu potențial psihoactiv”.

După închiderea acelor magazine în 2012, consumul de etnobotanice a crescut de opt ori în următorii șapte ani și este în continuare pe un trend ascendent, în special din cauza interzicerii dure a canabisului – țările în care canabisul era dezincriminat sau legalizat nu au avut prea mult de-a face cu etnobotanicele. Etnobotanicele nu sînt sigure și nici nu au fost „legalizate”, ci au devenit legale fentînd legile în vigoare. Pe de altă parte, este foarte bine că cei care consumă etnobotanice nu intră sub incidența legii penale, care ar adăuga la muntele de suferință deja prezent în viețile lor, fără să prevină, trateze, reabiliteze sau descurajeze. Spre exemplu, etnobotanicele care încearcă să imite canabisul sînt de 700 de ori mai potente decît canabisul real – dacă de la canabisul real nu s-a înregistrat vreun deces în această lume, de la canabisul sintetic (etnobotanic) se poate muri de la o singură încercare. Dacă în 2009 vorbeam de 40 de variații de etnobotanice, în 2024 vorbim de peste 1.200 de tipuri diferite, iar România trebuie să învețe să lupte cu ele în mod diferit, ascultînd de sfaturile experților.

Odată respins, ce viitor are un astfel de proiect de lege?

Sînt absolut convinsă că România va dezincrimina și ulterior legaliza strict consumul de canabis la un moment dat – și nu doar canabisul. Cum am spus și mai sus, deja se întîmplă asta în peste 50 de jurisdicții de pe glob, cu precădere începînd de aproximativ două decenii, de cînd SUA au început să abandoneze infamul război împotriva drogurilor. Dacă ne uităm pe lîngă noi, nu mai vorbim doar de exemplele aparent veșnice precum Spania, Portugalia, Olanda, ci vedem deja că au dezincriminat Slovenia, Croația, Cehia, unele țări baltice etc. De facto, chiar și în Republica Moldova este dezincriminat canabisul pînă în 2 grame. Există așadar (1) un efect de domino în întreaga lume și în Europa, și (2) o schimbare intergenerațională uriașă în România (căci o majoritate a tinerilor susțin legalizarea canabisului).

Ce le puteți spune celor care ar invoca accidentul mortal de la 2 Mai de anul trecut pentru a arăta cît de periculos este consumul de droguri recreative?

Trebuie să realizăm că reducerea pericolelor asociate consumului nu se poate realiza prin interzicerea dură a drogurilor în sensul de pedepsire a consumatorilor. Sigur că menținem interdicția de a conduce sub influență ori de a face trafic (și România are și cele mai dure legi anticondus și antitrafic din UE), însă acestea nu pot funcționa atîta timp cît pedepsim consumatorii care nu comit alte infracțiuni, nu conduc sub influență și nu fac trafic. Tragedii precum aceea de la 2 Mai se întîmplă și din păcate se vor mai întîmpla atîta timp cît România menține cele mai dure legi din UE împotriva consumatorilor, atîta timp cît rămînem în modelul actual de interzicere.

Lăsînd la o parte incompetența ori corupția flagrantă a poliției din noaptea producerii incidentului, la momentul critic în care autorul tragediei chiar fusese oprit pe dreapta, dar nu a fost testat, să ne imaginăm cum ar arăta o țară în care traiectoria vieții lui Vlad Pascu nu l-ar fi adus în acel punct al vieții în care să pară a fi un consumator cronic de droguri, să consume un mix de substanțe (probabil contaminate) și să se urce la volan, ucigînd acei tineri de-o vîrstă cu el. Ei bine, acea țară ar arăta ca una în care persoanele care ajung în proximitatea drogurilor să aibă tot sprijinul necesar din partea statului pentru a nu ajunge la un consum problematic de droguri, iar pentru minoritatea care ajunge la acel consum problematic să existe disponbilitatea tratamentului ca pacienți ai sistemului de sănătate public. Este important de menționat că, în România, un audit al Curții de Conturi de acum cîteva luni relata că în 41 din cele 47 de centre de prevenire, evaluare și consiliere antidrog ale Agenției Naționale Antidrog nu există echipă medicală care să ofere minime servicii de asistență.

Dacă acest proiect de lege se va concretiza în viitor, dvs. veți consuma canabis recreativ sau medical?

Nu sînt o adeptă a viciilor, nu fumez deloc și beau extrem de rar – nu sînt nici consumatoare de alte substanțe. Realizez însă că milioane de români – aidoma sutelor de milioane de cetățeni UE – consumă tot felul de substanțe ilicite, cu precădere canabis. Realizez că majoritatea sînt oameni perfect funcționali în societate, putînd fi medici, bancheri, vînzători, clerici, instalatori, profesori, studenți, academicieni sau orice altă profesie, ori pot fi bineînțeles tineri, adulți, bătrîni. Mulți vor experimenta consumul, unii îl vor continua o perioadă, 90% vor trece prin viață fără vreo problemă reală ori vor abandona consumul de bunăvoie. Pentru o minoritate deosebit de importantă, consumul poate degenera și poate produce efecte negative.

Scopul meu este să legiferez pentru protejarea majorității neproblematice și îngrijirea minorității problematice. Așa cum spunea și Kofi Anan, laureat Nobel pentru Pace și fost secretar general al ONU, „drogurile au distrus multe vieți, dar politicile greșite ale guvernelor [de interzicere dură] au distrus mult mai multe”. Astăzi, zeci de foști șefi de stat din întreaga lume militează la unison pentru dezincriminare și o eventuală legalizare strictă a tuturor substanțelor – vă invit să îi citiți cu inima și mintea deschisă căci majoritatea drogurilor sînt cu atît mai periculoase cu cît sînt mai aspru interzise.

interviu realizat de Marius CHIVU