Între act medical și terapie sexuală. Despre femei, la timpul prezent – interviu cu dr. Virginia Cornelia LAZĂR, medic primar –

Aveți o experiență de 16 ani în domeniul medical, specialitatea obstetrică-ginecologie, ați lucrat în cadrul Spitalului Clinic Cantacuzino, activați în prezent în rețeaua de sănătate Regina Maria și în ultimii zece ani și la clinica Gral Medical. Ați absolvit stagii de practică medicală în spitale din Norvegia, Belgia, dar și Marea Britanie, și este corect să afirmăm că, în activitatea dumneavoastră, consultați peste zece femei pe zi. Mi s-a părut interesant ceea ce mi-ați spus, și anume că, în cele mai multe dintre cazuri, discuțiile din cabinet încep de la o afecțiune medicală și sfîrșesc cu subiecte privind sănătatea sexuală a pacientelor. Puteți detalia cu privire la această tranziție?

Cînd vorbim despre aparatul genital, avem în vedere toate cele trei funcții ale sale: reproductivă, endocrină și pe cea de organ sexual. Așadar, este firesc să avem o conversație despre sexualitate în cadrul consultației ginecologice. Majoritatea afecțiunilor ginecologice, de la banale infecții, tulburări ale ciclului menstrual pînă la patologii severe precum cancerul, au un impact asupra funcției sexuale. Repercusiunile pot fi atît temporare, cît și permanente, respectiv fizice, așa cum este cazul modificărilor anatomice în urma intervențiilor chirurgicale, a radioterapiei, chimioterapiei, dar și consecințe de ordin psiho-emoțional, adică scăderea libidoului, dezinteresul pentru activitatea sexuală și dezinteresul general față de partener, inabilitatea de a mai obține excitația și orgasmul, percepția negativă asupra propriului corp și asupra atractivității ca femeie, sentimente de nesiguranță, de inadecvare și de rușine. Problemele sexuale nu sînt întotdeauna rezultatul unei relații nefericite, dar disfuncția sexuală poate să pună capăt oricărei relații satisfăcătoare. Discutînd cu pacientele despre boală, tratament și consecințele acestora, o parte dintre neajunsuri pot fi prevenite sau ameliorate.

În cabinetul unui medic ginecolog intră o femeie. Aceasta este regula. Cîteodată însă, destul de rar, femeile vin însoțite de bărbatul lor, iar discuția care are loc în cabinet o privește numai pe respectiva pacientă. Totuși, poate că ar trebui să fie prezent la unele dintre aceste discuții și bărbatul, dacă au legătură cu relația de cuplu. Din ceea ce femeile vorbesc în cabinet, credeți că acestea pot discuta subiecte privind sănătatea lor sexuală sau sănătatea sexuală a cuplului cu partenerii lor bărbați?

Cred că sîntem în continuare o societate conservatoare, pudică. Chiar dacă pare greu de crezut, avem încă dificultăți în a denumi organele sexuale și contactul sexual. În cuplu, cred că o mare barieră în calea discuției despre sexualitate este frica de a părea neștiutor, inadecvat, anormal sau amoral. Nimeni nu începe o relație sau o căsnicie cu gîndul că, la un moment dat, vor trece luni sau chiar ani de zile de la ultimul contact sexual. Și totuși, această situație este foarte frecventă. Atunci cînd nu sînt abordate deschis și direct dificultățile sexuale ale cuplului, cercul vicios va fi greu de oprit. Orice nou act sexual se transformă într-o nouă sursă de anxietate și rușine și poate merge pînă la evitarea completă a partenerului. Este bine să nu uităm că sexul este o formă de comunicare. Atunci cînd această formă de comunicare este afectată parțial sau temporar de o boală, ar trebui să putem reveni la convingerea că partenerul de cuplu este aliatul nostru.

Vă întreb în continuare despre adolescente. Interacțiunea adolescentei cu un medic cu care va avea o relație îndelungată, așa cum este medicul ginecolog, este uneori introdusă de mamă. Este corectă această abordare a relației medic-pacient, ginecolog-adolescent?

Da, este! Atunci cînd mama vine cu fiica adolescentă la ginecolog, aceasta pune bazele educației și responsabilizării adolescentei în privința propriei sănătăți. Fata învață să își trateze adecvat corpul, sexualitatea și viitorul. Mama își dorește ca fiica să primească educație sexuală și are dreptate să considere că interacțiunea cu medicul ginecolog este o sursă directă pentru a dobîndi acest tip de informație. Adolescența nu este momentul ideal pentru a deveni părinte și evitarea subiectului nu implică prevenția apariției unor probleme. Astfel, în cadrul consultației discutăm despre ce se întîmplă cu corpul adolescentei, cu transformările prin care va trece, despre durere și despre plăcere. Încercăm să creăm un mediu în care adolescenta să simtă că poate reveni în siguranță în cazul în care apar întrebări sau confruntări cu situații medicale specifice vîrstei. În consultație punem accentul și pe contracepție, și pe ceea ce înseamnă contactul sexual liber consimțit, vorbim despre boli ce pot fi transmise prin contact sexual și despre cum pot fi prevenite. În era pornografiei și la un click distanță de orice tip de informație, nu putem lăsa educația sexuală pe seama copiilor. Riscăm să-i pierdem, iar ei să se piardă pe sine.

Am avut o investigație la un spital de stat din București. Cu toate că trebuie să fie respectată confidențialitatea actului medical, am fost primit în salonul în care o femeie relata unui medic simptomele pe care le simte în contextul menopauzei. Lista afecțiunilor era lungă, efectele menopauzei păreau a fi serioase și, ca bărbat, nu m-am gîndit pînă atunci că lipsa somnului, dezorientarea, durerile de cap, durerile articulare, schimbările neexplicabile de stare, uscăciunea resimțită la nivelul scalpului și la nivelul pielii vin odată cu această etapă, firească, de altfel. M-am simțit stingher pentru că ceea ce știam eu despre menopauză erau „bufeurile” și că bărbații obișnuiesc să glumească pe seama femeilor ajunse în aceasta situație. Așa m-am gîndit că poate bărbații ar trebui să cunoască aceste lucruri pentru a înțelege contextul de moment al relației lor și pentru a oferi femeilor sprijinul și înțelegerea necesare.

Experiența dumneavoastră este în parte regretabilă, în parte de ajutor. Discuția dintre medic și pacient este confidențială. Consultația nu ar trebui să aibă loc – nici să o primim, nici să o solicităm – pe holuri, în prezența altor persoane, pe stradă sau la telefon. Indiferent dacă subiectul abordat este o durere de cap sau unul mult mai intim și mai sensibil. Spuneam că experiența despre care îmi spuneți este totodată importantă pentru mine ca medic, pentru observația foarte pertinentă pe care o faceți: corpul bărbatului nu va trece niciodată prin menopauză, dar bărbatul în sine, da. Fie că este vorba de parteneră, de soție, de soră, mamă sau fiică, bărbatul va resimți și el efectele acestei perioade din viața oricărei femei. Menopauza este încă un subiect tabu, un echivalent popular al îmbătrînirii și una dintre principalele angoase ale unei femei. Pentru a putea vorbi deschis despre menopauză, trebuie să acceptăm îmbătrînirea corpului, pe dinafară și pe dinăuntru. Aș începe cu nevoia de educație și cu purtarea unei conversații deschise de către pacientă cu alte femei și cu bărbatul din viața ei.

Un studiu recent (2019) și foarte interesant publicat în revista Menopause, „The MATE survey –men’s perceptions and attitudes towards menopause and their role in partner’s menopause transition” („Sondajul MATE – percepțiile și atitudinile bărbaților față de menopauză și rolul acestora în susținerea partenerei în tranziția către menopauză” – link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6791510/), demonstrează faptul că bărbații sînt conștienți de simptomele prin care trec femeile. Ei afirmă că au simțit cum aceste simptome îi afectează și pe ei și cum este afectată relația în sine. Mai exact, un număr semnificativ de bărbați au declarat că simptomele menopauzei pun o mare presiune asupra relației: certurile, starea de tensiune, lipsa aprecierii devin foarte dese, în timp ce frecvența contactelor sexuale și a momentelor de intimitate scade semnificativ. O parte din bărbați acuză în această perioadă tulburări ale somnului. Totodată mi s-a părut relevant și interesant faptul că unii dintre ei s-au informat pe cont propriu despre tipurile de tratament disponibil și și-au încurajat partenerele să solicite ajutor medical.

O altă situație pe care vreau să o menționez este aceea a dublei pauze, atunci cînd partenerii de aceeași vîrstă trec simultan prin menopauză și andropauză. Pe de o parte, avem partenera care se confruntă cu bufeurile, insomniile, iritabilitatea, creșterea ponderală, pe de alta, partenerul se luptă cu propriile dificultăți sexuale provocate de scăderea secreției de testosteron, alte boli (hipertensiunea, diabetul) sau efectele secundare ale tratamentului acestor patologii. Se întîmplă des ca activitatea sexuală să scadă dramatic în această perioadă și așa să rămînă, în ciuda tuturor beneficiilor fizice și emoționale pe care le aduce pe termen lung o viață sexuală activă, atît în plan personal, cît și în longevitatea cuplului. Medicul de familie, medicul ginecolog, androlog, medicul sexolog pot oferi soluții în toate aceste situații.

Aș vrea să rămînem la subiectul menopauzei, după ce am văzut un studiu recent care prezenta o situație care m-a îngrijorat: libidoul bărbaților este în scădere începînd de la vîrsta de 30 de ani, semnalînd modificări în apetitul sexual al bărbaților tineri și chiar în funcția organelor sexuale. Apoi, am citit concluziile unui studiu similar în care subiecții erau femei și care trata subiectul „menopauzei premature”, sugerînd faptul că vîrsta la care menopauza apare la femei este în scădere. Astfel, studiul demonstra că din ce în ce mai multe femei trăiesc simptomele menopauzei începînd de la 35 de ani. Cum să înțelegem din punct de vedere medical această devianță medicală a tinerilor, dacă o putem numi astfel?

În medicină, cel puțin în privința denumirii bolilor și a simptomelor, trebuie să fim foarte clari. Despre menopauză discutăm după vîrsta de 45 de ani. Între 40-45 de ani vorbim despre menopauză precoce, iar sub vîrsta de 40 de ani despre insuficiență ovariană prematură. Insuficiența ovariană implică o funcție suboptimă și intermitentă a ovarului, caz în care se păstrează încă posibilitatea de a obține o sarcină, deși aceasta este foarte mică, chiar cu ajutor medical specializat. Despre apariția anumitor simptome (dureri musculare și osoase, tulburări de somn, anxietate, melancolie, creștere ponderală, oboseală, tulburări ale ciclului menstrual) putem vorbi cu mulți ani înainte de încetarea definitivă a ciclului menstrual. Revenind la întrebare, da, stresul, depresia, anxietatea și medicația administrată pentru controlul acestor patologii, poluarea, sedentarismul, obezitatea, alimentația inadecvată, toate acestea contribuie la încetarea prematură a funcțiilor ovariene, iar în cazul bărbaților, a funcției testiculare.

Insuficiența ovariană prematură are în prezent, o frecvență de 3%. Adică este foarte mult. Practic, 3 din 100 de femei pe care le cunoaștem clinic vor ajunge la „menopauză” mai devreme de vîrsta de 40 ani. Este un diagnostic complicat atît din punct de vedere fizic, cît și din punct de vedere emoțional. Este greu de acceptat că la vîrsta de 30 de ani am intrat în „menopauză”, adică în același timp cu mama noastră... Există însă teste medicale care ne ajută să aproximăm intrarea la menopauză sau dacă va avea loc încetarea prematură a funcției ovariene și în absența simptomelor. Trebuie doar să ajungem la medic. Totuși, odată plecați din cabinet, este esențial să cunoaștem faptul că nu există tratamente-minune și că tot nouă, pacienților, ne revine cea mai mare responsabilitate în ceea ce privește propria sănătate.

Ce le recomandați cititorilor noștri?

Alimentație responsabilă, somn îndestulător, mișcare fizică cu regularitate și relații sexuale armonioase.

interviu realizat de Alexandru GHEORGHE