Veni, vidi, vici: cum a cucerit coaching-ul piața românească

Cuvîntul pare că vine dintr-un roman științifico-fantastic, dar el nu coboară din viitor, ci urcă din trecut, din secolul al XVI-lea. În engleza veche, „coach” înseamnă „trăsură”. De ce te urci într-o trăsură? Pentru a ajunge mai repede la destinație. Îți fixezi o țintă și urci în trăsură ca să accelerezi drumul pînă la țintă. Un coach este astăzi echivalentul acelei trăsuri. El te acompaniază și te susține ca să ajungi mai repede la obiectivul tău.

Abia în 1830 cuvîntul „coach” capătă înțelesul pe care îl are și azi. A apărut la Universitatea din Oxford și făcea referință la un trainer care antrena studentul pentru a trece cu bine un examen. Și de aici au început și confuziile. Un coach este cel mai des perceput ca fiind un consultant la care faci apel pentru sfaturi. Sau un terapeut care îți ia depresia cu mîna. Sau un guru care te conectează cu sinele tău lărgit și te face frate cu creatorul. Piața frămîntărilor interioare, ca și viața, e vastă și pe această piață avem astăzi de toate: coach-i formați după metode testate și validate, dar și o puzderie de noi veniți care se folosesc de această etichetă pentru a vinde tot felul de bazaconii.

Coaching-ul este o meserie și, în ciuda erodării imaginii sale publice, această meserie are un impact din ce în ce mai mare într-o lume în care istoria se accelerează și confuziile se multiplică. Atunci cînd ești în ceață, ai nevoie de o direcție și de cineva care să te susțină să vezi mai limpede prin negura care te înconjoară. Tu decizi pe unde o iei și unde vrei să ajungi, dar cînd te uiți în tine și vezi negură, ai o problemă. Coach-ul este soluția la această problemă, este oglinda limpede în care te reflectezi pentru a vedea mai bine în tine.

Cum face el treaba asta? Prin dialog. Un coach nu este preocupat de conținutul poveștii tale. Atenția lui este focalizată pe secvențele lingvistice în care tu îi spui povestea ta. E atent nu la ce spui, ci la felul în care îți spui povestea. Coaching-ul este o analiză a secvenței lingvistice pentru că în modul în care tu îți spui povestea despre tine și despre viață se află ascunsă și problema ta, și soluția la problema ta. Dacă tu ești expert în problema ta, pentru că ți-o faci cu mîna ta, tot tu ai nevoie să găsești soluția ta la problema ta. Soluția mea la problema ta este consultanță. Nu rezolvă nimic, dar îți creează iluzia că ți-e puțin mai bine, că ți-ai oblojit rana. Dar rana nu trece. Doar tu o poți închide, iar un coach asta face: te oglindește prin dialog și te susține ca să ajungi la obiectivul tău.

În România, coaching-ul a ajuns pe la începutul anilor 2000. A intrat tiptil pe piața românească, după care s-a dezvoltat exploziv. România este una dintre țările cele mai avansate care numără 13 coach-i certificați MCC (Master Certified Coach), cea mai înaltă treaptă în ierarhia International Coaching Federation (ICF – https://coachingfederation.ro) din Statele Unite. Această Mecca a coach-ilor are de zece ani și un capitol românesc. ICF România numără 297 de coach-i din care două treimi sînt acreditați. „Avem 13 MCC care fac parte din cei 4% din lume și stăm foarte bine“, afirmă Raluca Cîmpea, vicepreședinta ICF România (https://coachingfederation.ro). „Din aprilie 2023 am organizat webinarii la care au participat peste 420 de oameni. Avem și o conferință anuală care se întinde pe două zile de training, iar la ultima, care a avut loc pe 6 și 7 martie, au participat 250 de oameni prezenți fizic.”

Pe lîngă ICF, în România este reprezentat și omologul european al acestei organizații profesionale – European Mentoring and Coaching Council (EMCC – https://www.emccromania.org) – care numără 180 de membri din care 130 sînt acreditați. „Pe piața românească mai sînt în jur de 200 pînă la 300 de coach-i profesioniști care nu sînt înscriși în ICF și EMCC”, precizează Vlad Duțescu, președintele EMCC România. Într-un raport făcut de ICF în 2023, piața de coaching din România este estimată la 50 de milioane de euro după creșteri anuale de 20%. Un procent de 35% din românii intervievați au participat la sesiuni de coaching și 86% din ei se declară mulțumiți de serviciile primite.

România excelează de asemenea în privința cadrului legislativ, fiind printre primele țări din lume care au recunoscut coaching-ul oficial incluzîndu-l în Nomenclatorul de meserii din 2013 cu codul COR 242412. „În ultimii ani a avut loc o explozie a coaching-ului și o maturizare a pieței și la coach-i, și la clienți“, declară Cristian Nicolae, fondator al Quantum Change (https://www.quantum-coaching.ro) și formator în școala One2Coach (https://www.one2coach.com). „La început, lumea nu prea știa despre ce este vorba, dar acum și conducerea unei companii, și managerii știu ce este coaching-ul. În ultimii ani avem o explozie a coaching-ului și pe platformele online.”

Aceeași efervescență se resimte pe piața școlilor de coaching acreditate de rețelele internaționale. Pe lîngă formarea în coaching, școlile românești oferă acum managerilor din companii formări în dobîndirea de abilități de coaching care le amplifică performanța. „Managerii sînt interesați de o certificare în coaching care le dă un avantaj în cariera profesională“, afirmă Monica Grigoriu, fondatoare a școlii Coachingdipity (https://coachingdipity.ro). „Coaching-ul te face mai atent, te învață să pui întrebări critice, să eviți anumite patinaje în interacțiuni. Pe scurt, conștientizezi că știi, că poți și că ai cu ce.” Veni, vidi vici!

Mirel Bran este jurnalist și fondator al comunității „Noi venim din viitor” –https://noivenimdinviitor.ro.