Ce se poate face pe ultima sută de metri

Rezultatele simulărilor naționale au generat, parcă, mai multe reacții decît în alți ani. Îmi explic asta, parțial, și prin faptul că au adus noutatea majoră a corectării digitalizate, cu evaluatori care nu se mai întîlnesc, nu se cunosc între ei, nu pot face schimburi de idei, de păreri sau de informații despre cum au notat lucrările la prima corectură.

O oarecare îngrijorare răzbate, urmată de încercările de îmbunătățire a rezultatelor elevilor la examenele care urmează, prin măsurile remediale care se iau acum, din mers.

Școlile au făcut analize ale rezultatelor, au făcut planuri de intervenție, profesorii au stabilit planuri de recuperare, de muncă suplimentară cu elevii. S-au analizat mai întîi rezultatele, împreună cu elevii, parcurgîndu-se o serie de pași: vizualizarea lucrărilor, rezolvarea itemilor în clasă, elaborarea de fișe individuale, specifice categoriilor de itemi la care elevul prezintă lacune. S-au înmulțit orele de pregătire suplimentară după tematici bine stabilite și se monitorizează participarea elevilor atît la orele de curs, cît și la cele de pregătire suplimentară.

S-au propus, de asemenea, și s-au realizat parțial, urmînd să se mai desfășoare și pe parcursul anului școlar, activități metodice la nivelul comisiilor pentru curriculum din școli, dar și la nivelul cercurilor metodice ale disciplinelor, la nivelul localităților. În cadrul acestora s-au luat în discuție propuneri de modalități de dezvoltare a competențelor prevăzute de programele de studiu, de modalități de predare diferențiată, precum și modalități de dezvoltare a unor relații de încredere între cadrele didactice și elevi, respectiv dezvoltarea coeziunii colectivelor de elevi și a

unui climat de susținere a elevilor în clasă.

S-au implicat, în acest proces remedial, și consilierii școlari, psihologii școlari. Aceștia au fost cooptați pentru a lucra la nivelul motivației elevilor, la creșterea acesteia și la menținerea ei. Iar la nivelul profesorilor, s-a mai operaționalizat practica interasistențelor cu scop de consiliere, interasistențe cu participarea responsabililor de catedre, dar și a directorilor.

Iată deci un întreg arsenal de strategii și de acțiuni puse în mișcare pentru a veni în sprijinul pregătirii elevilor și al asigurării creșterii procentelor de promovare. Și altele, care nu-mi vin în minte acum sau despre care nu știu.

În plus, trebuie să spun și asta, inspectoratele școlare și-au stabilitt sarcina de a verifica toate aceste măsuri, modul în care ele se pun în practică, prin inspectorii care vizitează școlile, alături de profesori metodiști, delegați pentru a consilia și a asigura calitatea actului didactic.

Aceste măsuri sînt, cu certitudine, utile. Ele se puneau în mișcare, mai mult sau mai puțin, și dacă simulările ar fi lipsit, și dacă rezultatele la simulări ar fi fost mai bune, și dacă s-ar fi corectat tradițional, nu digital. În fapt, aceste măsuri țin de activitatea curentă a profesorilor și a unităților școlare. Ceea ce se schimbă, probabil, este doar intensitatea implicării și calitatea procesului, inclusiv din punct de vedere organizatoric, la nivel de sistematizare a unor acțiuni.

Nu este însă destul. Ce mai trebuie să se întîmple este de natura reciprocității. În orice relație, reciprocitatea este esențială. Pentru că profesorii nu pot învăța în locul elevilor, nu-și pot transfera propriile competențe elevilor. Și aici intrăm într-o zonă puțin gri. Pentru că eforturile profesorilor se desfășoară și pe parcursul anilor de liceu, nu doar după simulări. Cine își închipuie că un profesor se apucă serios să pregătească elevii doar după simulare este naiv sau rău intenționat. În fapt, ne confruntăm cu aceeași problemă pe care am mai analizat-o, care se știe: unii elevi, pentru că nu vreau să generalizez, dar procentul acestora e posibil să schimbe semnificativ rezultatele obținute la simulări, se apucă de pregătire intensă abia în ultimele luni înainte de examen și atunci încearcă să acumuleze prin memorare. Asta și pentru că unele subiecte permit această strategie. Mai mult, în ciuda eforturilor depuse uneori de profesori pentru pregătirea suplimentară din această perioadă, pur și simplu nu participă, preferă să meargă acasă sau la meditații.

Nu este o acuză ceea ce am afirmat mai sus. Este pur și simplu o stare de fapt. Schimbarea subiectelor astfel încît să nu mai permită deloc memorare, spre exemplu, nu ar aduce procente mai ridicate, ba chiar, îndrăznesc să o spun, ar genera un seism din acest punct de vedere. Este mai confortabil să știi că memorînd poți obține un rezultat bun, decît să constați că niște competențe pe care ani la rînd nu le-ai dezvoltat suficient nu se pot forma în două luni. Inclusiv povestea cu lectura este aici în discuție: absența lecturilor elevilor generează dificultatea de a se exprima, de a indica sinonime, respectiv reacții publice privind, vezi Doamne, dificultatea unor cuvinte pe care elevii de clasa a XII-a nu le-ar cunoaște. Sforțare, iată un cuvînt greu! Și sper că se observă nuanța amar-ironică...

Mi s-ar putea aminti că eu însumi am scris într-un alt articol că pot exista oameni de calitate, realizați profesional, care nu sînt cititori. Sigur, nu-mi retrag afirmația. Dar asta nu înseamnă că acei oameni ar merita și o notă mare la bacalaureat la disciplina limba și literatura română.

Ca să mă apropii de încheiere. Eforturile depuse în urma rezultatelor simulărilor naționale sînt remarcabile și demonstrează angajamentul școlilor și al cadrelor didactice pentru îmbunătățirea performanței elevilor. De la corectarea digitalizată, care scoate la iveală unele neajunsuri sau dificultăți sistemice, la implicarea specialiștilor în educație, fiecare inițiativă este un pas înainte.

Cu toate acestea, pentru a asigura succesul pe termen lung, sînt necesare o abordare cuprinzătoare și o colaborare reciprocă între elevi, profesori, specialiști și autorități educaționale. Oare de ce am tot mai mult impresia, în ultimii ani, că elevii și părinții ar prefera pur și simplu note mari, fără nici un efort? Este esențial ca elevii să își asume responsabilitatea pentru propria lor învățare și să fie implicați pe tot parcursul anului școlar, nu doar în perioadele premergătoare examenelor. În această privință, un rol important îl are și familia.

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română. Cea mai recentă carte publicată: O rochiță galbenă, ca o lămîie bine coaptă, Editura Polirom, 2022.