O oră falsă

În fiecare an, viața de zi cu zi ne este dată peste cap de schimbarea orei: primăvara dăm ceasul cu o oră înainte, toamna, cu o oră înapoi. Asta înseamnă că, de două ori pe an, trebuie să ne reajustăm nu doar ceasul și rutinele, ci un întreg bioritm, ceea ce, potrivit numeroaselor cercetări și studii, ne perturbă în mod serios sănătatea.

Ora de vară este o oră falsă, creată în mod artificial în scopul economisirii energiei. De-a lungul timpului, ideea, apărută în 1907, a dat naștere la reguli și legi, introduse și retrase în mod repetat.

În Uniunea Europeană, zilele calendaristice pentru schimbarea orei au fost fixate, pentru toate statele membre, în 2001. Însă, după aproape douăzeci de ani, în 2018, a fost emisă o propunere pentru eliminarea definitivă a acestei practici. Propunerea se baza atît pe studii, care confirmau efectele nocive asupra sănătății, cît și pe faptul că ideea de economie, care stătuse la baza ei, este de mult depășită.

În ciuda argumentelor, schimbarea orei este încă menținută.

Mic istoric abracadabrant

Mulți îl blamează pe Benjamin Franklin, socotind că el este autorul orei false. În 1784, în timpul mandatului de diplomat din Franța, acesta a scris un articol pentru Journal de Paris în care îi încuraja pe parizieni să facă economie la lumînări, să se culce și să se trezească mai devreme.

Pentru a-i convinge, Benjamin Franklin le făcuse și un calcul: „Cele șase luni din 20 martie pînă pe 20 septembrie îmi oferă 183 de nopți. Înmulțesc acest număr cu șapte (numărul de lumînări arse în fiecare noapte) și obțin un număr de 1.281. Înmulțit cu 100.000 de familii, obțin 128.100.000 de lumînări, adică 64.050.000 de kilograme de ceară, ceea ce înseamnă, la prețul mediu, o cheltuială anuală de 96.075.000 de lire – o sumă enormă pe care Parisul ar putea s-o economisească în fiecare an folosind lumina soarelui în loc de lumînări. (...) Cred că toți cei care au bun-simț (...) se vor strădui, aflînd aceastea, să se trezească odată cu soarele”.

Benjamin Franklin propunea în respectivul articol și „reglementări” pentru cei care nu voiau să asculte vocea rațiunii: taxe suplimentare pentru ferestrele care au obloane, intervenția poliției dacă lumînările s-ar aprinde mult prea devreme, restricționarea cumpărării lumînărilor – nu mai mult de un kilogram de lumînări pe săptămînă, de familie.

În plus, Franklin mai propunea ca, în fiecare dimineață, de îndată ce răsare soarele, să sune clopotele la biserică și, dacă nici asta nu va fi suficient ca să-i dezmeticească pe parizieni, să se tragă cu tunul pe fiecare stradă, „pentru a-i trezi pe leneși și a-i face să deschidă ochii pentru a-și vedea propriul interes”. Articolul fusese, de fapt, o satiră. Benjamin Franklin a mărturisit că l-a scris dintr-o toană și că o făcuse, mai ales, pentru a-și tachina prietenul, Antoine Alexis-Francois Cadet de Vaux, editorul Journal de Paris.

Departe de orice umor, ideea serioasă de a schimba ora îi aparține lui William Willett, promotorul orei de vară în Marea Britanie. Acesta a publicat în 1907 un articol, „The Waste of Daylight“ („Irosirea luminii zilei”), în care propunea o schemă abracadabrantă: ceasurile să fie date înainte și înapoi cu cîte 80 de minute, în patru etape. Astfel, în fiecare duminică din aprilie, ceasurile să fie date înainte cu cîte 20 de minute și, în același fel, în timpul lunii septembrie, să fie date înapoi. Potrivit calculelor sale, acest sistem ar fi făcut o economie de aproape 2,5 milioane de lire sterline.

Ideea de economisire a fost cea care a dus la introducerea oficială a orei de vară în 1916. În timpul Primului Război Mondial, Germania și Austro-Ungaria au fost primele țări care au adoptat-o, invocînd economisirea rezervelor de cărbuni. Sistemul prevedea ca ziua de 1 mai să înceapă, de fapt, la ora 11 a zilei de 30 aprilie, iar ziua de 30 septembrie să se sfîrșească la o oră după miezul nopții. Sistemul a fost preluat mai apoi de Regatul Marii Britanii, apoi de puterile Antantei, în 1917 (anul în care și România a adoptat pentru prima oară schimbarea orei). În Statele Unite, ora de vară a fost inițial introdusă din 1918 pînă în 1919. Apoi a fost reintrodusă din 1942 pînă în 1945.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în 1940, în Franța, ora de vară funcționa cu o diferență între zona liberă și cea ocupată: zona ocupată, fiind administrată de comandamentul teritorial german, stabilise fusul orar german (cu două ore în plus față de GMT și doar una pe timp de iarnă). Această discrepanță, între zonele libere și cele ocupate, a dat într-atît peste cap circulația trenurilor care făceau legătura între teritorii, încît compania de căi ferate a propus regimului de la Vichy să se alinieze la ora germană. Ceea ce s-a și întîmplat pe data de 16 februarie 1941.

După război, ora de vară a fost scoasă din toate calcule internaționale. Totuși, în anii ’70, odată cu prima criză a petrolului, s-a revenit asupra ideii. Măsura trebuia să fie temporară și să fie aplicată doar pe durata crizei, însă s-a permanentizat.

Din 2001, Uniunea Europeană a emis o directivă prin care a obligat toate statele membre UE să dea înainte ceasul cu o oră, în ultima duminică a lunii martie, și înapoi în ultima duminică a lunii octombrie.

Cît ne afectează

Potrivit celor mai mulți experți, ceasul biologic acceptă mai ușor întîrzierea decît avansarea. Ne adaptăm mai repede la orarele locale în timpul zborurilor transmeridiane spre vest decît spre est. Efectele trecerii la ora de vară afectează ritmurile circadiene mai mult decît revenirea la ora normală, adică cea de iarnă.

Un recent articol, publicat în Santé Magazine, amintește de un studiu realizat de Comisia Europeană, în 2015, potrivit căruia „sănătatea poate fi afectată în mod serios de schimbarea bioritmului organismului”. Printre simptomele cele mai comune au fost enumerate probleme cauzate de tulburarea somnului, tulburări de atenție, schimbarea apetitului, capacitate de lucru mai mică, o stare de spirit în schimbare.

„Deranjarea ritmul circadian, prin schimbarea orei, perturbă somnul, care reglează multe funcții ale corpului”, a declarat și Armelle Rancillac, cercetător în neuroștiință la Collège de France și specialist în procesul somnului. Potrivit acestuia, schimbarea orei este brutală pentru organismul nostru, care are nevoie de timp pentru a ne adapta la ea. Este nevoie de cel puțin trei săptămîni pentru a ne reveni. În special pentru reglarea secreției de melatonină, unul dintre principalii hormoni pe care creierul îi folosește pentru a declanșa somnul. Or, somnul reglează multe funcții ale organismului și tulburarea acestuia nu este lipsită de consecințe asupra sănătății: de la probleme ale memoriei și atenției pînă la slăbirea sistemului și dereglarea metabolismului.

Trezirea mai devreme cu o oră decît de obicei poate crea, de asemenea, un stres fizic suplimentar. Potrivit Institutului Național pentru Calitatea Vieții din Franța, numărul de accidente rutiere și al celor de la locul de muncă este mai mare în zilele de adaptare care urmează trecerii la ora de vară.

De ce nu renunțăm la ora de vară

În Uniunea Europeană, proiectele de lege pentru a pune capăt schimbării orei au stîrnit multe dezbateri. Majoritatea au pledat pentru eliminare, invocînd atît argumentul că această practică nu mai are nici un sens, cît și studiile privind afecțiunile pe care ni le provoacă. Dacă inițial a fost justificată prin economisirea energiei, odată cu progresele tehnologice energia nu se mai consumă neapărat prin aprinderea unui bec. 

În 2018, renunțarea la schimbarea orei în Uniunea Europeană a fost pusă pe tapet și, în urma unor consultări publice și a unui amplu sondaj (potrivit căruia, din cei 4,6 milioane de respondenți, 84% au fost în favoarea renunțării), Comisia Europeană a propus o directivă pentru eliminarea orei de vară și armonizarea fusurilor orare în cadrul UE. Totuși, la cinci ani după această directivă, lucrurile au rămas neschimbate.

De-a lungul anilor, au fost invocate mai multe motive pentru amînarea eliminării schimbării de oră.

Printre acestea, Brexit-ul, pandemia de COVID-19, războiul din Ucraina. „Există o problemă a priorităților”, a declarat în 2022, pentru Euronews, europarlamentarul suedez Jakop Dalunde. „Sistemul politic nu poate gestiona totul în același timp (...) și, în prezent, Europa este foarte ocupată.”

În prezent, europarlamentarul Siegfried Mureșan, intervievat de Digi24 pe această temă, a declarat că „vom rămîne cu ora de vară și cu ora de iarnă pentru mult timp de acum încolo”. Potrivit acestuia, deși Comisia Europeană a făcut un sondaj care a conchis că „mulți oameni au fost de acord că nu ar trebui să mai trecem de la ora de iarnă la ora de vară și invers” și a făcut o propunere în acest sens, guvernele statelor membre nu s-au putut pune de acord la ce oră ar trebui să rămînem.

„UE nu poate decide niciodată nimic împotriva țărilor membre, pentru că deciziile la nivelul UE sînt luate în Parlamentul European de o majoritate, iar noi în Parlamentul European am spus că am dori să nu se mai facă această trecere. În Parlamentul European a existat o majoritate, însă guvernele statele membre au blocat acest lucru. Dacă guvernele țărilor membre doresc acest lucru, atunci UE va repune propunerea pe masă”, a afirmat Mureșan.