Laura Yvonne Gherghina

În creierul animalelor, plasticitatea le permite neuronilor să își modifice conexiunile,

Celulele debordează de molecule.

Întrebarea despre care vorbea Galilei – și care stă la baza oricărui experiment, pentru că e adevărat că orice experiment caută răspunsul la o întrebare – nu apare de nicăieri.

Deși apariția revistelor științifice a schimbat modul în care erau diseminate rezultatele cercetării.

Motivele pentru care neuronii Cajal-Retzius dispar și modul în care sînt înlocuiți sînt încă cercetate.

Levi-Montalcini arătase deja că, în prezența unor extrase de tumori, unele celule nervoase provenite din embrioni de pui sînt stimulate și încep să crească, formînd un fel de nimb de fibre nervoase.

Un astfel de exemplu este descoperirea „prionilor”, sau a proteinelor infecțioase, a căror identificare a dus la introducerea de noi concepte în știință, mai ales în biologia moleculară.

Chimistul francez a realizat niște experimente pentru a testa dacă ivirea microorganismelor într-o soluție cu diverși nutrienți se datorează unei contaminări a soluției cu microbi din aer.

Un pas important a fost făcut atunci cînd transmisiei pur electrice a impulsurilor nervoase i s-a adăugat o alternativă chimică.

Pe lîngă astfel de vestigii anatomice vizibile, cercetătorii au găsit vestigii și în cadrul materialului genetic.