LA FAȚA LOCULUI

Manaus trăia La Belle Époque amazônica, iar baronii cauciucului nu au ezitat să cheltuiască sume importante pentru a aduce la tropice arhitecți, pictori, sculptori și decoratori europeni capabili să le transforme visurile în realitate.

După aproape patru decenii, aveam să descopăr faptul că Sevilla nu este un punct mitic pe o hartă imaginară, ci chiar un oraș. Unul mare și fascinant. Există.

Percepția nu ar fi, așadar, realitate brută, ci o „halucinație controlată”, cum o numesc unii cercetători, fapt care duce la ideea că omul trăiește într-o simulare gestionată de propriul creier.

Peter Kägi devine proprietarul casei de pe țărmul mării, pe care o transformă într-o destinație clandestină pentru consumul de droguri și orgii.

Îi apropia pasiunea pentru modernitate și experiment. Deși Eileen era mai mare cu 15 ani, prietenia lor, la început intelectuală, s-a transformat în dragoste.

Madagascar are una dintre cele mai mari rate de sărăcie și malnutriție din lume – la un nivel „alarmant” de 41 pe Indicele Global al Foametei, corespunzător unui procent de 40% malnutriție.

Prin țările pe care am avut ocazia să le vizitez – turist sau delegat cu treburi de firmă –, salutul mi s-a părut adesea dacă nu un anacronism, cel puțin o bizarerie.

O tăcere selectivă care nu este un simplu detaliu de context, ci deschide o fisură mai profundă în discursul public românesc despre moralitate, ipocrizie și responsabilitate instituțională.

Pentru unele state apa este o sursă vitală, la fel ca petrolul sau gazele. Însă nu țin minte să fi existat în istorie un (mini)război civil al apei.

Această dorință de a exprima imposibilul nu e doar personală, e fundamental umană. Toți oamenii încearcă să-și facă simțită prezența, să transmită ceea ce simt și gîndesc.

Știu că libertatea este esența demnității umane și motorul inovației. Ea nu e doar lipsa constrîngerilor, ci spațiul vast în care omul își zidește sensul.

Refuzam cu îndîrjire să-i dau drumul ca nu cumva să-i pierd căldura îmbrățișării.

Totuşi, nu ce simți este cel mai rău, ci ironia cînd realizezi că îți faci asta singur. Toate frămîntările sînt interioare, un joc de tenis pe care mintea și hormonii îl joacă cu sufletul tău.

Abia comparînd Sibiul de astăzi cu orașul Ploiești îți poți face o imagine a progresul remarcabil al primului și a stagnării totale a celui de-al doilea.

Femicidul nu este doar despre bărbați violenți. Este și despre instituții absente și o societate amorțită.

Bullying-ul nu se oprește la 18 ani. El se mută, rafinat și ascuns, în birouri, în ședințe, în consilii de administrație. Noi, adulții, am transformat bullying-ul într-o formă sofisticată de control.

Napoli este unul din acele orașe pe care ai vrea să-l descrii și nu știi cu ce să începi. Diversitatea lui nu este întrecută decît de efervescența vieții.

Karpatia Horse Show reunește într-o ediție aniversară pasiunea pentru cai, rafinamentul arhitectural al Domeniului Cantacuzino și atmosfera unui festival în aer liber.

Urmele acestui statut important au rămas – sînt clădirile falnice ale prefecturilor, care toate au o poveste fascinantă și puțin cunoscută.

Nu există un moment mai bun de autocunoaștere decît atunci cînd pierzi la o sutime de secundă. Aceste înfrîngeri sînt la fel de importante ca și victoriile.

Populiștii, practic, nu vorbesc. Înlănțuie cuvinte și fraze de cele mai multe ori fără sens.

Liguria are numai un milion și jumătate de locuitori (marea majoritate trăind în metropola Genova) și este împărțită în mai multe provincii (de unele nu auzisem, precum Savona sau Imperia).

Realitatea e mai cinică: nu școala de azi e problema, ci școala de ieri care i-a produs pe adulții de azi.

De ce Vladivostok și nu orice altă urbe? Alegerea nu este atît de stranie pe cît pare. Portul rusesc este atît de îndepărtat și știm atît de puține lucruri despre el încît probabilitatea de a-l vizita vreodată este ireal de mică.

Cred că unora chiar le convine ca problemele create de urși, care sînt de fapt din vina oamenilor, să fie mereu la buletinele de știri, să alimenteze o adevărată isterie.

Mesele împărtășite cu prim-ministrul au devenit mai mult decît simple episoade gastronomice. Pe măsură ce înțelegea tot mai bine cultura evreiască, creștea și aprecierea pe care o avea pentru statul Israel.

La începutul concertului, Bruce Springsteen a făcut un apel fără echivoc la democrație și luptă împotriva tendințelor totalitare.

În comunism, datele statistice privind categoriile de infracțiuni, analizele fenomenului infracțional, sînt înregistrate la nivelul de secretizare strict secret sau secret de serviciu.

Copiii, săraci sau bogați, sînt ei încurajați de școală să fie creativi sau imaginația este discriminată, supusă unui barem al Patului lui Procust?

Psihologia slugii abandonate nu este ușor de părăsit. Este o stare comodă în care altul gîndește pentru tine și altul decide în numele tău.

O femeie poate fi captivă într-o relație violentă chiar și atunci cînd are contul din bancă plin, dacă în același timp simte că e goală de sine.

Femicidul de la Cosmopolis a readus în discuție în societatea românească violența contra femeii. O discuție recurentă, care încinge spiritele după fiecare act de violență extremă.

Mi se pare că recurgerea la analogia cu „pielea” evidențiază și importanța simțurilor, a unui soi de sensibilitate, a reacțiilor fiziologice.

Institutul Francez din România aduce în prim-plan o serie de reflecții esențiale, prin organizarea unei noi ediții a cunoscutului eveniment internațional „În fața războiului – Dialoguri europene.”

Sînt prea aproape de Rusia, iar letonii îmi reamintesc acest fapt la orice pas. Aud cuvinte rusești, îi privesc în ochi și mă gîndesc că ne asemănăm.

Cioara vopsită cu care umblă politicienii nu este singura cauză a iernii așternute peste plaiul mioritic.

Michelangelo surprinde un alt moment, mai puțin glorios, dar decisiv: cel în care David se gîndește înainte de a trage.

Curentul a căzut, iar odată cu el și ceea ce numim civilizație: lumina, comunicațiile, trenurile, spitalele, Internetul.

A fi prea îngrijorat de ceva trădează o coloană vertebrală rigidizată de frică, pe cînd a nu fi deloc îngrijorat pune în lumină indiferența glacială.

Ce înseamnă să fii librar? Mai mult decît un simplu vînzător de cărți, librarul este, înainte de toate, un cititor pasionat, un ghid discret.

Democrația, spunea Dahrendorf, nu e chemată să ne rezolve problemele, ci să contribuie la împiedicarea consolidării erorilor.

O expoziție amplă pe care Cristina Gloria Oprișa și-a dorit-o după 48 de ani de activitate creatoare.