La Fata Timpului

Răspunsul pe care-l sugerez este că religia politică ar putea fi un astfel de „nechezol” spiritual, indicînd o criză a credinței creștine.

În timp, parfumul a devenit parte a arsenalului pentru seducție. Apoi, un manifest.

Aproape concomitent cu decizia Papei Benedict al XVI-lea de a renunța la funcția pontificală, Giorgio Agamben a căutat o explicație.

Mulți compară șocul Trump cu antiglobalismul care a stat la baza Marii Depresiuni. Dar analogia cu anii 1930 nu e întru totul corectă.

În prefața cărții sale, Thompson scria că întreaga carte (care în edițiile curente are peste o mie de pagini) era de fapt o „prefață”.

În intenția autorului, acest roman ar fi trebuit să reflecte chiar „tragedia legionară”. Cititorul va putea constata singur maniera în care o face – dacă o face...

Cred însă că în contextul în care nebunii conduc azilul, cum scria recent Stephen King, această nouă extremă a căii de mijloc este de fapt soluția echilibrului interior.

În iureșul vieții, orbiți de destinația fericirii, uităm că aceasta este, de fapt, un ritual zilnic.

Pentru lumina sufletului este nevoie întîi de lumina minții sau viceversa? Cu alte cuvinte, fitilul se aprinde în/din minte?

La surpriza creată de tarifele mult peste așteptări, s-a adăugat și faptul că s-a procedat cu totul altfel decît s-a afirmat, cu motivații greu de înțeles.

În ceea ce privește ordinea mondială, putem măsura atît schimbările în materie de distribuție a puterii și a resurselor, cît și fluctuațiile gradului de respectare a normelor.

De ce prinde la adolescenți? Pentru că vine într-un moment de identitate fragilă, de căutare de apartenență și validare.

Timpul din Cartea lui Cezar nu curge, ci se revarsă în straturi. Nu e o succesiune de evenimente, ci un sediment afectiv.

Această indicație regizorală îl transformă pe Eichmann într-un soi de Ianus. Desigur, asta ar putea afecta într-o măsură teoria Hannei Arendt asupra banalității răului.

Consolidarea incluziunii financiare ar ajuta, deoarece sărăcia nu se referă doar la cît de mult cîștigă o persoană; contează și ce anume își poate cumpăra cu ceea ce cîștigă.

Filosoful Georg Simmel scria despre „orașul mare anonim”, ca metaforă a lumii democratice occidentale.

A remodelat Biroul Oval după chipul și gustul său: aur peste tot, simboluri opulente și o atracție vizibilă pentru strălucirea excesivă.

Michel Tournier, revenit în atenția Franței cu un roman de sertar, Les fausses fenêtres, are imaginea unui scriitor, cum se spune, de succes, mai ales în spațiul latin.

Prespecificarea genetică a capacității de a învăța o limbă este inutilă în absența culturii (adică a unui alt om care să vorbească cu copilul).

Autorul distinge erotismul corpului de cel al sentimentelor (al inimii) și de cel spiritual.

Decizia președintelui american Donald Trump de a elimina USAID a reaprins dezbaterea privind eficiența ajutorului extern.

Ce este creştinătatea? „O lume coerentă sub toate aspectele vieţii”, într-o definiţie restrînsă.

Votanții care își pun speranța într-un Mesia politic pot rămîne cu o dezamăgire vecină cu disperarea.

În condițiile în care statele criminale încearcă să profite de haos, Europa trebuie să se implice și să își asume rolul jucat odinioară de SUA.

Lumea în care trăim nu este doar una a hiperinformării, dar și una a hipersuspiciunii.

Nu e nevoie decît să vizitezi cinci muzee pe zi, timp de vreo săptămînă, an de an, şi ţi-ai şi împlinit educaţia estetică.

Această ambianță socială a fost numită pace periculoasă de către Jacques Freymond.

Gabriel Liiceanu se ocupă (și) de un tip aparte de morală, pe care o numește „morala de a doua instanță”.

Călcîiul lui Ahile al Americii este oligarhia sa puternic internaționalizată: un grup restrîns de persoane foarte bogate ale căror averi depind de accesul la piețele globale.

Astăzi trăim sub dictatura prezentului continuu. Timpul nu mai are adîncime, se destramă într-o succesiune de clipe de „actualitate”.

Migdalul poartă printre crengile lui semnificații interesante adunate de istorie.

Biotehnologia caută prin „mina” lumii vii în speranța de a găsi noi compuși chimici de care se poate folosi pentru aplicații practice.

Un naiv digital este mai degrabă similar unui călător într-o societate uneori radical diferită.

Protestatarii nu numai că recunosc că există ceva putred în statul sîrb; ei se străduiesc, de asemenea, să nu lase putregaiul să se extindă.

Aceasta este distanța pe care ceilalți se cuvine să o mențină, dacă vor într-adevăr să învețe ceva de la cel dintîi.

Era digitală ne-a oferit iluzia unei memorii extinse, dar, paradoxal, ne-a slăbit capacitatea de a reține informația pe termen lung.

O descoperire extraordinară făcută de lingviști cu ceva timp în urmă: japoneza și engleza sînt limbi în oglindă.

Europa a început să se definească prin „valorile” sale, nu prin indicatori concreți precum performanța economică.

Simpla sintagmă „rolul femeii în societate” este o marcă a misoginismului modern.

Numai că rezultatul de la alegeri m-a făcut praf și pulbere.

Chiar dacă biologia joacă un rol semnificativ, comportamentul uman nu poate fi întotdeauna prevăzut.

Donald Trump a început să clarifice ce anume înseamnă în practică „America pe primul loc”.