La Fata Timpului

Americanul teoretician al dreptului Ronald Dworkin a remarcat la un moment dat că pînă și „faima lui Habermas este faimoasă”.

Una dintre cele mai frecvente erori ale epocii noastre este confuzia dintre a reprezenta și a promova. Faptul că o operă artistică evocă un gest, o dorință, o deviație nu înseamnă că o legitimează.

Pentru ca războiul cu Iranul să fie justificat din punct de vedere moral, circumstanțele care i-au convins pe sceptici în cazul Kosovo ar trebui reproduse și în cazul acesta.

De la moartea studentei Mahsa Amini, în septembrie 2022, femeile iraniene au devenit motorul unei revolte care continuă să zguduie societatea și puterea teocratică de la Teheran.

Din moment ce fiecare epocă își proiectează tehnologia dominantă asupra minții, reinterpretînd creierul „după chipul și asemănarea noastră” în funcție de progresul științific, înseamnă că știința creierului a depins mereu de metafore istorice.

Strivirea națiunii în folosul unei autorități globaliste ar duce ori la dizolvarea democrației liberale, ori la spargerea federației în sine prin erupția mișcărilor ultranaționaliste.

Debutul lui Victor Brauner pe scena avangardei românești are loc în anul 1923 prin realizarea unui afiș pentru teatrul Insula înființat de poetul Barbu Fundoianu.

Chiar și în cadrul JCPOA, Iranul se confrunta cu restricții semnificative din cauza legăturilor cu teroriștii, a rachetelor balistice și încălcărilor drepturilor omului.

Dezinformarea a devenit un soi de ping-pong la nivel înalt, purtat nu pe rețele sociale sau site-uri obscure, ci între șefi de stat, oficiali și agenții de presă sau publicații de renume.

Trăim într-o societate care nu prea se pricepe să vadă femeia din spatele rolului – dacă devii mamă, de exemplu, înglobezi totul în asta.

Poetul Ion Pop, cunoscut profesor al universității clujene, academician, este unul dintre scriitorii luați azi ca reper de mai toate generațiile literare.

În primul său an de mandat, Trump a semănat haos în orașele americane și și-a intimidat atît aliații, cît și adversarii.

Unii au văzut în carte un monument al degradării conștiinței, al beției ridicate la rang de destin, al unei iubiri imposibile care arde totul în jur.

Dincolo de averi, conexiuni și scandaluri politice, cazul Jeffrey Epstein rămîne, înainte de toate, povestea unor fete minore atrase într-un sistem de exploatare sexuală, care a funcționat ani la rînd în paralel cu viața publică a finanțistului.

Agresiunea verbală în virtual, despre care se pretinde uneori că n-ar reflecta realitatea concetățenilor de treabă din viața de zi cu zi, nu se datorează doar întărîtării oamenilor din diverse interese, ci și falsei intimități născute în virtual.

Precum Zuckerberg, mulți miliardari din Silicon Valley se pregătesc pentru dezastrul produs de om prin distrugerea ordinii sociale, căderea Guvernului, revolte, război civil sau conflict armat interstatal.

Poate rezultatul metodei „dionisiace” este acela de a descoperi ceva total neașteptat sau de a dezvolta un mod de aborda o problemă și de a consolida un domeniu nou de cercetare.

Tentația către droguri nu a apărut din senin. A suferit o mutație. S-a intensificat. S-a sofisticat. Iar tentația către interzis nu o putem elimina.

Lupta cu cei care vor să-și dea libertatea pentru un pachet de țigări pare a fi din ce în ce mai dificilă. Discursul împotriva libertății și lumii libere prinde din ce în ce mai mult. Să sperăm că vom rămîne mereu treji.

În primul rînd, minciunile și ficțiunile nu trebuie să conțină un sîmbure de adevăr; ele trebuie pur și simplu să se răspîndească rapid și să apeleze în mai mare măsură la sentimente decît la rațiune.

Copiii se tem că nu vor fi înțeleși, că vor fi pedepsiți sau că li se va restricționa accesul la mediul digital, care a devenit pentru ei și spațiu de socializare, și spațiu de validare.

Ea devine cea de-a treizeci și una artistă care expune la Art of This Century în 1943, „una prea mult“, avea să spună Peggy Guggenheim cînd Max Ernst, îndrăgostit de Dorothea Tanning, o părăsește.

Cînd oficialii guvernamentali acționează pe baza unor convingeri nefondate despre riscurile vaccinurilor, oamenii mor, așa cum au murit copiii nevaccinați din Texas care au contractat rujeola.

Adolescentul este partea aceea din procesul unei sculpturi în care știi că aproape ai terminat, că după ce mai finisezi urechea stîngă și netezești lutul cu puțină apă, pumnul acela de noroi de acum o săptămînă aproape a devenit capodopera de artă la care

Au devenit societățile democratice mai autoritare sau datele privind impactul rețelelor sociale asupra copiilor au devenit imposibil de ignorat?

În sufletul scriitorului care a apucat să guste puțin din glorie, fie ea locală și în doze mici, nu va întîrzia să apară cea mai neîndurabilă dintre tribulații. Frica de irelevanță.

Maimuța, pe care o suspectez că ar putea fi o purtătoare a unor mesaje rasiste subversive, are și funcția de a susține fie un trabuc, fie un instrument de scris.

Copiii de azi trăiesc într-un paradox al protecției. Dorim să-i ferim de traume, dar îi expunem zilnic la violență; ne temem să le spunem „nu”, dar îi abandonăm unei lumi haotice.

Expoziția vorbește despre muzică ca forță vitală, despre cum emoțiile se imprimă în corp și cum arta poate face vizibil ceea ce, de obicei, doar se simte, aude.

Psihologic vorbind, trăitul deliberat fără capacitatea de a sta cu întrebările devine rigiditate. Iar trăitul întrebărilor fără act devine paralizie.

Considerînd absurdul ca unica poetică posibilă, reușește să se deresponsabilizeze de posibilele greșeli pe care urmează să le facă. Și greșelile au fost numeroase.

Această moralitate e vulnerabilă în fața următoarei obiecții: dacă toată lumea ar face la fel, acționînd în interes propriu, ne-ar merge tuturor mai rău.

Pirateria editorială online, preluarea integrală a articolelor din presă fără citarea sursei sau a autorului, aparține celei de-a doua categorii: un furt tăcut, fără geamuri sparte, dar care lasă în urmă o casă golită de sens: presa.

Dacă nu credem că acum trăim într-o simulare computerizată, nu avem temei să credem că vom avea urmași care vor rula numeroase simulări ancestrale.

Chiar dacă Trump nu pare să fie prea interesat de construirea unei ordini mondiale mai bune și mai echitabile, egoismul său ar putea fi exploatat pentru a promova una.

Bogdan Munteanu a cules poveștile și mitologiile mărunte ale generației noastre, cu o intuiție de antropolog și cu talent de povestitor.

În 2026, însă, o parte din publicul românesc nu a mai avut răbdare să asculte orchestra: era mai important să judece dirijorul. Pentru că este homosexual.

Adevărul e simplu și năprasnic: Everything is personal. Totul. De la mail-uri la respirațiile din ședințe. De la replicile pasiv-agresive la modul în care îți pronunță numele.

Presupun că cineva, undeva, i-a solicitat unui model de IA să genereze cîntece de iarnă și de Crăciun care să evite subiecte „controversate”, precum iubirea divină și cea umană.

2025 a fost un an în care democrațiile și-au pus la încercare rezistența, știința a deschis uși nebănuite, iar unele conflicte vechi au găsit, în sfîrșit, drumul către pace.

Chiar și în momentele de singurătate ale autorului, el depinde inexorabil de cîteva prezențe elementare: de cel puţin o rază de lumină, de un suport destinat să poarte povara mărturiei verbale.

În vechea tradiție hindusă, gîndirea ancorează limba, iar limba ancorează gîndirea. Cuvîntul nu e doar instrument al comunicării, ci chiar țesătura realității, vibrația conștiinței universale.