La Fata Timpului

Indiferent ce se va întîmpla în continuare, Trump și Netanyahu nu vor scăpa de judecata istoriei. Războiul lor amăgitor cu Iranul reprezintă cea mai monumentală înfrîngere strategică suferită vreodată de două superputeri militare în fața unui regim bolnav

În timp ce accesul la informație nu a fost niciodată mai simplu și mai rapid, tot mai mulți oameni declară că se simt copleșiți de cantitatea de știri, aleg să evite actualitatea sau dezvoltă o atitudine cinică față de instituțiile care o produc.

Poate că una din șansele vieții mele a fost tocmai faptul că nu am fost șef decît o singură dată, și atunci la Geneva. Dar am fost cel mai ridicol șef dintre toți.

Mai multă educație nu înseamnă automat mai puține erori cognitive. Uneori înseamnă doar erori mai bine formulate.

Papa are absolută dreptate să celebreze măreția umanității, să critice și să respingă transumanismul și postumanismul și să sublinieze diferența esențială, categorică și insurmontabilă dintre oameni și mașini.

Americii îi lipsesc nu doar sistemele militare relevante în momentul de față, dar și baza industrială care i-ar permite să le producă rapid, ieftin și la scară largă. În această privință, SUA ar face bine să învețe de la Ucraina.

Tinerețea o degustăm și dezgustăm, uitînd să ne-amintim că pînă și durerile-s pe ducă. Copilăriei îi supraviețuim, dar nimic nu-i supraviețuiește.

În 2025 au fost înregistrate 65 de conflicte care au implicat cel puțin un stat, cel mai mare număr de după 1946. Recordul nu vorbește doar despre înmulțirea războaielor, ci și despre incapacitatea sistemului internațional de a le preveni, limita sau opri

Bunicul vorbea puțin. Nu invoca ideologii, nu comenta istoria. Spunea doar, uneori, după o lungă tăcere: „A fost greu”.

Nu eșecul în sine produce progres, după cum nici succesul nu este întotdeauna un profesor bun. Ceea ce contează este modul în care interacționează cele două.

Cine decide dacă o persoană este nebună sau nu? Cine decide normalitatea unei situații sau a unui comportament? Dacă răspunsul vostru la aceste întrebări a fost „psihiatrii/psihologii”, se pare că ați greșit.

Majoritatea oamenilor au avut fantezii sau impulsuri precum agresivitate la adresa altora, sexualitate nepotrivită, răzbunare, dorință de dominare și dorințe interzise.

Papa Leon al XIV-lea merită felicitat pentru că a ales inteligența artificială (IA) ca temă a primei sale enciclice, Magnifica Humanitas.

Un scriitor poate fi redus la tăcere. O carte poate fi interzisă. Dar odată eliberate în lume, ideile din cărți încep să trăiască o viață proprie.

Condiția umană, spune el, este rezultatul tensiunii dintre două lumi: mecanismele biologice ale vieții, guvernate de homeostazie și de forțele durerii și plăcerii, și construcțiile culturale create de om pentru a gestiona această tensiune.

Politica comercială a devenit la rîndul ei un instrument de coerciție, Trump amenințînd că va impune taxe drastice țărilor care continuă să facă comerț cu Iranul.

Premiat cu Palme d’Or la Festivalul de Film de la Cannes, filmul Fjord al lui Cristian Mungiu a readus în atenția publicului cazul familiei Bodnariu.

Într-un fel, gestul din Altamira prevestea plecarea zimbrului într-o călătorie din care nu credeam că se va mai întoarce.

Întrebarea lui merită pusă la cafeaua de dimineață. Pentru că e mai tăioasă decît pare: dacă gîndirea nu e critică, ce mai e?

Meloni a considerat aceste remarci „inacceptabile” și a adăugat o frază care merită citită cu atenție: „Sincer, nu m-aș simți confortabilă într-o societate în care liderii religioși fac ceea ce le spun liderii politici”.

Deși aceste șocuri pe termen scurt sînt serioase, un risc major mai puțin luat în seamă este posibilitatea ca dolarul să își piardă statutul de principală monedă comercială și de rezervă a lumii.

Cultura creștină, în spiritul și litera ei, a dus la această „catastrofă a identității”, despre care vorbește Julia Kristeva (în celebrul său articol „Stabat Mater” din 1983), atribuindu-i femeii un rol exclusiv matern.

Puțină lume (mai) știe astăzi, dar a existat un Ploiești interbelic fermecător, stilat, vibrant, foarte probabil cel mai bogat oraș din Vechiul Regat, iar mai apoi din România Mare.

Mă visez tot mai des în acel sat pierdut, dincolo de Atlantic, satul natal, loc geometric al liniștii primordiale, pe al cărui cer nu treceau nici măcar avioane.

Președintele Donald Trump a mărit taxele vamale SUA la cele mai înalte niveluri din anii 1930 încoace, cu venituri estimate de două-trei trilioane de dolari în următorul deceniu.

Există o idee pe care sistemul educațional pare să o fi abandonat: lectura nu este doar o abilitate de bază, ci un meșteșug care se învață.

Legea SAVE America impune un compromis extrem de disproporționat față de prejudiciul pe care pretinde că îl remediază.

Răul se transformă în logică și, treptat, devine acceptabil, afectîndu-ne busola morală.

Blocarea a două strîmtori maritime, Strîmtoarea Ormuz și Strîmtoarea Taiwan, poate arunca economia înapoi în timp – dacă nu pînă în Epoca de Piatră, cel puțin pînă spre mijlocul secolului XX.

În primul rînd, Magyar trebuie să ia măsuri rapide și decisive pentru a arăta că trebuie plătit un preț pentru încălcarea normelor legale și constituționale.

Dependența de ecrane transformată în normalitate. Automatizarea deciziilor personale prin algoritmi. Corporatizarea completă a spațiului public. Externalizarea memoriei, a orientării spațiale, a relațiilor sociale către dispozitive.

Gabriel García Márquez ne învață că insomnia și forma sa ultimă, uitarea, sînt letale, dar și că viața poate fi privită ca o hrană. De cele mai multe ori ca o hrană în sensul cel mai material posibil.

Am putea crede că în sămînța țăranului olandez sau a pescarului de la început, Erasmus a introdus această primă modificare. Pînă și specia care i-a îmbogățit, negustorul, își are o primă justificare în scrierile lui.

Moare pentru a nu se lepăda de propriile idei, pentru a rămîne fidel propriei gîndiri. Filosoful moare ca un prost, ar putea spune un mucalit.

Ne aflăm în era blocajului mental. Ne plîngem că drumul ales de noi nu este potrivit, că ceea ce facem ne ocupă fiecare secundă din zi sau noapte.

E ca și cum Trump nu și-ar fi plătit asigurarea împotriva incendiilor și ar fi depus apoi o cerere de despăgubire pentru un incendiu pe care l-a provocat el însuși, fără să-și avertizeze vecinii.

Varianta hippie s-a dezvoltat în jurul brunch-urilor de la țară, cu mîncarea „ca la bunica” și „ca la sat”, întinsă pe ștergare țesute din cînepă și așezată pe iarba verde de acasă, în curțile caselor vechi sau ale conacelor transilvane.

Cu un ochi la tradiția autentică bizantină, cu altul la Brâncuși și la alte acumulări artistice ale omului contemporan, trebuie să reînvățăm duhul simplității, al chenozei simbolice prin esențializare.

O oră în minus primăvara, o oră în plus toamna, un schimb aparent banal, dar care, în realitate, mută nu doar limbile ceasului, ci și echilibrul fragil al organismului nostru.

Următorul trebuie de a cărui existență Ilici devine conștient în ultimul moment este tocmai relația cu de neuitatul, cu misterul propriei existențe și cu focul pierdut.

Conceptul de „ciupercă cu aripi” nu devine doar un joc al absurdului, ci o lentilă prin care se vede felul în care AI caută sens chiar și acolo unde nu există.

Pe parcursul călătoriei mele în căutarea demenței mecanice m-a însoțit ChatGPT 5.0, dar rezultatele cercetării mele au fost confirmate și de alte modele de AI.