La Fata Timpului

Dezacordurile dintre cele două părți nu au dispărut, dar fiecare a ajuns să înțeleagă că o escaladare continuă este costisitoare, periculoasă și nesustenabilă.

Avem de a face cu o disfuncționalitate foarte interesantă. Fiindcă nu există nici un emoji care reprezintă calul de mare, deci ChatGPT nu poate să îl reproducă.

Timp de decenii, vara a fost pentru noi doar un anotimp al vacanței, însă, azi, vara începe să rescrie regulile civilizației noastre.

În România acum avem socialism. Mai atenuat decît comunismul de dinainte de revoluție. Dar tot socialism. Taxele sînt foarte mari. Cheltuielile statului foarte mari.

Aceste revolte recente împotriva intruziunilor străine corupte ar putea indica un nou model de mobilizare politică.

Andreea Borțun a devenit, în timp, regizoare, scenaristă și dramaturg, manager cultural și cadru didactic al Facultății de Film din UNATC, foarte iubită de studenți.

Nu întîmplător l-am luat în dezbatere pe Mihail Manoilescu. El a fost marele economist sedus de către autoritarism. Poate și din cauza asta, istoria i-a făcut într-un mod pervers cu ochiul.

Diploma devine mai puțin dovada că ai învățat ceva și mai mult dovada că poți afișa ceva care sugerează că ai învățat.

Indiferent ce se va întîmpla în continuare, Trump și Netanyahu nu vor scăpa de judecata istoriei. Războiul lor amăgitor cu Iranul reprezintă cea mai monumentală înfrîngere strategică suferită vreodată de două superputeri militare în fața unui regim bolnav

În timp ce accesul la informație nu a fost niciodată mai simplu și mai rapid, tot mai mulți oameni declară că se simt copleșiți de cantitatea de știri, aleg să evite actualitatea sau dezvoltă o atitudine cinică față de instituțiile care o produc.

Poate că una din șansele vieții mele a fost tocmai faptul că nu am fost șef decît o singură dată, și atunci la Geneva. Dar am fost cel mai ridicol șef dintre toți.

Mai multă educație nu înseamnă automat mai puține erori cognitive. Uneori înseamnă doar erori mai bine formulate.

Papa are absolută dreptate să celebreze măreția umanității, să critice și să respingă transumanismul și postumanismul și să sublinieze diferența esențială, categorică și insurmontabilă dintre oameni și mașini.

Americii îi lipsesc nu doar sistemele militare relevante în momentul de față, dar și baza industrială care i-ar permite să le producă rapid, ieftin și la scară largă. În această privință, SUA ar face bine să învețe de la Ucraina.

Tinerețea o degustăm și dezgustăm, uitînd să ne-amintim că pînă și durerile-s pe ducă. Copilăriei îi supraviețuim, dar nimic nu-i supraviețuiește.

În 2025 au fost înregistrate 65 de conflicte care au implicat cel puțin un stat, cel mai mare număr de după 1946. Recordul nu vorbește doar despre înmulțirea războaielor, ci și despre incapacitatea sistemului internațional de a le preveni, limita sau opri

Bunicul vorbea puțin. Nu invoca ideologii, nu comenta istoria. Spunea doar, uneori, după o lungă tăcere: „A fost greu”.

Nu eșecul în sine produce progres, după cum nici succesul nu este întotdeauna un profesor bun. Ceea ce contează este modul în care interacționează cele două.

Cine decide dacă o persoană este nebună sau nu? Cine decide normalitatea unei situații sau a unui comportament? Dacă răspunsul vostru la aceste întrebări a fost „psihiatrii/psihologii”, se pare că ați greșit.

Majoritatea oamenilor au avut fantezii sau impulsuri precum agresivitate la adresa altora, sexualitate nepotrivită, răzbunare, dorință de dominare și dorințe interzise.

Papa Leon al XIV-lea merită felicitat pentru că a ales inteligența artificială (IA) ca temă a primei sale enciclice, Magnifica Humanitas.

Un scriitor poate fi redus la tăcere. O carte poate fi interzisă. Dar odată eliberate în lume, ideile din cărți încep să trăiască o viață proprie.

Condiția umană, spune el, este rezultatul tensiunii dintre două lumi: mecanismele biologice ale vieții, guvernate de homeostazie și de forțele durerii și plăcerii, și construcțiile culturale create de om pentru a gestiona această tensiune.

Politica comercială a devenit la rîndul ei un instrument de coerciție, Trump amenințînd că va impune taxe drastice țărilor care continuă să facă comerț cu Iranul.

Premiat cu Palme d’Or la Festivalul de Film de la Cannes, filmul Fjord al lui Cristian Mungiu a readus în atenția publicului cazul familiei Bodnariu.

Într-un fel, gestul din Altamira prevestea plecarea zimbrului într-o călătorie din care nu credeam că se va mai întoarce.

Întrebarea lui merită pusă la cafeaua de dimineață. Pentru că e mai tăioasă decît pare: dacă gîndirea nu e critică, ce mai e?

Meloni a considerat aceste remarci „inacceptabile” și a adăugat o frază care merită citită cu atenție: „Sincer, nu m-aș simți confortabilă într-o societate în care liderii religioși fac ceea ce le spun liderii politici”.

Deși aceste șocuri pe termen scurt sînt serioase, un risc major mai puțin luat în seamă este posibilitatea ca dolarul să își piardă statutul de principală monedă comercială și de rezervă a lumii.

Cultura creștină, în spiritul și litera ei, a dus la această „catastrofă a identității”, despre care vorbește Julia Kristeva (în celebrul său articol „Stabat Mater” din 1983), atribuindu-i femeii un rol exclusiv matern.

Puțină lume (mai) știe astăzi, dar a existat un Ploiești interbelic fermecător, stilat, vibrant, foarte probabil cel mai bogat oraș din Vechiul Regat, iar mai apoi din România Mare.

Mă visez tot mai des în acel sat pierdut, dincolo de Atlantic, satul natal, loc geometric al liniștii primordiale, pe al cărui cer nu treceau nici măcar avioane.

Președintele Donald Trump a mărit taxele vamale SUA la cele mai înalte niveluri din anii 1930 încoace, cu venituri estimate de două-trei trilioane de dolari în următorul deceniu.

Există o idee pe care sistemul educațional pare să o fi abandonat: lectura nu este doar o abilitate de bază, ci un meșteșug care se învață.

Legea SAVE America impune un compromis extrem de disproporționat față de prejudiciul pe care pretinde că îl remediază.

Răul se transformă în logică și, treptat, devine acceptabil, afectîndu-ne busola morală.

Blocarea a două strîmtori maritime, Strîmtoarea Ormuz și Strîmtoarea Taiwan, poate arunca economia înapoi în timp – dacă nu pînă în Epoca de Piatră, cel puțin pînă spre mijlocul secolului XX.

În primul rînd, Magyar trebuie să ia măsuri rapide și decisive pentru a arăta că trebuie plătit un preț pentru încălcarea normelor legale și constituționale.

Dependența de ecrane transformată în normalitate. Automatizarea deciziilor personale prin algoritmi. Corporatizarea completă a spațiului public. Externalizarea memoriei, a orientării spațiale, a relațiilor sociale către dispozitive.

Gabriel García Márquez ne învață că insomnia și forma sa ultimă, uitarea, sînt letale, dar și că viața poate fi privită ca o hrană. De cele mai multe ori ca o hrană în sensul cel mai material posibil.

Am putea crede că în sămînța țăranului olandez sau a pescarului de la început, Erasmus a introdus această primă modificare. Pînă și specia care i-a îmbogățit, negustorul, își are o primă justificare în scrierile lui.

Moare pentru a nu se lepăda de propriile idei, pentru a rămîne fidel propriei gîndiri. Filosoful moare ca un prost, ar putea spune un mucalit.