La Fata Timpului

Lupta cu cei care vor să-și dea libertatea pentru un pachet de țigări pare a fi din ce în ce mai dificilă. Discursul împotriva libertății și lumii libere prinde din ce în ce mai mult. Să sperăm că vom rămîne mereu treji.

În primul rînd, minciunile și ficțiunile nu trebuie să conțină un sîmbure de adevăr; ele trebuie pur și simplu să se răspîndească rapid și să apeleze în mai mare măsură la sentimente decît la rațiune.

Copiii se tem că nu vor fi înțeleși, că vor fi pedepsiți sau că li se va restricționa accesul la mediul digital, care a devenit pentru ei și spațiu de socializare, și spațiu de validare.

Ea devine cea de-a treizeci și una artistă care expune la Art of This Century în 1943, „una prea mult“, avea să spună Peggy Guggenheim cînd Max Ernst, îndrăgostit de Dorothea Tanning, o părăsește.

Cînd oficialii guvernamentali acționează pe baza unor convingeri nefondate despre riscurile vaccinurilor, oamenii mor, așa cum au murit copiii nevaccinați din Texas care au contractat rujeola.

Adolescentul este partea aceea din procesul unei sculpturi în care știi că aproape ai terminat, că după ce mai finisezi urechea stîngă și netezești lutul cu puțină apă, pumnul acela de noroi de acum o săptămînă aproape a devenit capodopera de artă la care

Au devenit societățile democratice mai autoritare sau datele privind impactul rețelelor sociale asupra copiilor au devenit imposibil de ignorat?

În sufletul scriitorului care a apucat să guste puțin din glorie, fie ea locală și în doze mici, nu va întîrzia să apară cea mai neîndurabilă dintre tribulații. Frica de irelevanță.

Maimuța, pe care o suspectez că ar putea fi o purtătoare a unor mesaje rasiste subversive, are și funcția de a susține fie un trabuc, fie un instrument de scris.

Copiii de azi trăiesc într-un paradox al protecției. Dorim să-i ferim de traume, dar îi expunem zilnic la violență; ne temem să le spunem „nu”, dar îi abandonăm unei lumi haotice.

Expoziția vorbește despre muzică ca forță vitală, despre cum emoțiile se imprimă în corp și cum arta poate face vizibil ceea ce, de obicei, doar se simte, aude.

Psihologic vorbind, trăitul deliberat fără capacitatea de a sta cu întrebările devine rigiditate. Iar trăitul întrebărilor fără act devine paralizie.

Considerînd absurdul ca unica poetică posibilă, reușește să se deresponsabilizeze de posibilele greșeli pe care urmează să le facă. Și greșelile au fost numeroase.

Această moralitate e vulnerabilă în fața următoarei obiecții: dacă toată lumea ar face la fel, acționînd în interes propriu, ne-ar merge tuturor mai rău.

Pirateria editorială online, preluarea integrală a articolelor din presă fără citarea sursei sau a autorului, aparține celei de-a doua categorii: un furt tăcut, fără geamuri sparte, dar care lasă în urmă o casă golită de sens: presa.

Dacă nu credem că acum trăim într-o simulare computerizată, nu avem temei să credem că vom avea urmași care vor rula numeroase simulări ancestrale.

Chiar dacă Trump nu pare să fie prea interesat de construirea unei ordini mondiale mai bune și mai echitabile, egoismul său ar putea fi exploatat pentru a promova una.

Bogdan Munteanu a cules poveștile și mitologiile mărunte ale generației noastre, cu o intuiție de antropolog și cu talent de povestitor.

În 2026, însă, o parte din publicul românesc nu a mai avut răbdare să asculte orchestra: era mai important să judece dirijorul. Pentru că este homosexual.

Adevărul e simplu și năprasnic: Everything is personal. Totul. De la mail-uri la respirațiile din ședințe. De la replicile pasiv-agresive la modul în care îți pronunță numele.

Presupun că cineva, undeva, i-a solicitat unui model de IA să genereze cîntece de iarnă și de Crăciun care să evite subiecte „controversate”, precum iubirea divină și cea umană.

2025 a fost un an în care democrațiile și-au pus la încercare rezistența, știința a deschis uși nebănuite, iar unele conflicte vechi au găsit, în sfîrșit, drumul către pace.

Chiar și în momentele de singurătate ale autorului, el depinde inexorabil de cîteva prezențe elementare: de cel puţin o rază de lumină, de un suport destinat să poarte povara mărturiei verbale.

În vechea tradiție hindusă, gîndirea ancorează limba, iar limba ancorează gîndirea. Cuvîntul nu e doar instrument al comunicării, ci chiar țesătura realității, vibrația conștiinței universale.

SSN-ul lui Trump oscilează isteric între triumfalism și anxietate declinistă. America este cea mai mare națiune din istorie; America e invadată. Cîștigăm; pierdem totul.

Stările de dormancy sînt un fel de „adormire” a unor organisme sau doar a unor celule, din care acestea își revin după o anumită perioadă de timp.

Moș Crăciun și Iepurașul de Paște fac parte dintre aceste subiectele sensibile, pe care trebuie să le adresăm cu grijă la grădiniță.

Psihologii au identificat vîrsta medie la care copiii încep să devină sceptici în privința lui Moș Crăciun, precum și factorii care îi fac mai predispuși să aibă reacții negative atunci cînd află adevărul.

Cred că atacul împotriva adevărului provine din faptul că a devenit un bun pe care îl avem, nu o experiență pe care o integrăm.

După congresul cu amicii, recomandarea este să îți dozezi entuziasmul, pentru că probabil vei eșua. Sau poate nu, că ești deosebit.

Spiritul unui principiu a supraviețuit, ca să facem circ într-una dintre cele mai mari instanțe de judecată din țară de responsabilitatea morală despre care avertizează fundamentele unei justiții care încă se mai legitimează.

MAGA dorește o Americă ce a existat ultima dată cîndva în jurul anului 1955 – înaintea drepturilor civile, înainte de feminism, înainte ca Legea imigrației din 1965 să deschidă țara către lume.

Politicile demografice din Europa evită așadar să discute un aspect esențial: calitatea relațiilor dintre bărbați și femei.

Efectele unei păci în Palestina s-ar face simțite mult dincolo de vecinătățile imediate. Cea mai mare parte a radicalismului din lumea islamică exploatează revendicări legate de cauza palestiniană.

Toleranța nu e despre a accepta orice. Toleranța fără limite devine automat toleranță față de intolerabili, ceea ce nu doar că e absurd, dar e și periculos.

Demonii reali sînt într-adevăr incomozi, greu de purtat în public și nu pot fi postați pe rețele sociale. Cei inventați sînt însă decorativi, gestionabili, au vocabular ideologic și, deci, validare culturală.

Deși cronicarii sugerează opacizarea totală a numelor după Babel, nimic nu-i oprește să stabilească legături și să explice simbolisme.

Din Groenlanda pînă la Canalul Panama, SUA au devenit un motor al dezordinii internaționale, alăturîndu-se unor țări precum Rusia.

Fenomenul parasocial nu este despre celebrități, nici despre Inteligența Artificială. Este un cuvînt care vorbește despre societatea noastră, despre nevoia de conexiune reală într-o lume superconectată.

Mulți tineri psihologi nu știu ce a fost Experimentul Pitești, cea mai brutală formă de reeducare prin tortură psihologică din secolul XX.

Cînd am terminat de citit Întoarcerea acasă a baronului Wenckheim de László Krasznahorkai, mi-am dat seama că din acest dans macabru mi-au rămas în minte mai ales două scene.

Anul 1965, cel al „călătoriei triumfale“ a cuplului Gala și Salvador Dalí la Perpignan, este o astfel de înscenare.