DIN POLUL PLUS

Departe de paloarea demagogică a afişelor electorale româneşti, zicerile moldovene au avut inventivitate, ton direct, o vlagă frustă. Ceva între snoavă sfătoasă şi îndemn evlavios.

Înțelegem că suportul lecturii s-a digitalizat, dar statisticile care fac din noi cea mai leneșă națiune continentală în materia principalei practici culturale includ și publicațiile electronice.

Genul vaticinia are o lungă istorie, dar ultima lui încarnare ca fenomen TikTok captează perfect spiritul contemporan pentru care suprema validare este un live.

Odată cu limba greacă, o întreagă lume de concepte, categorii de gîndire, metafore moştenite şi conotaţii subtile pătrund în gîndirea creştină.

În diversitatea expresiilor sale, Dumnezeu propune contemplaţiei realitatea Lui de dincolo de orice limită – de dincolo de limita limbajului în primul rînd.

Gogol și Caragiale au fost, de asemenea, profund conservatori. Ambii consideră că modernitatea ilustrează o sminteală poleită.

Vasăzică chestia naturală pentru femei este să sufere, să poarte blestemul Evei fără să cîrtească. De la politicieni conservatori la influencerițe trad wives, se vorbește despre cît de empowering este să crăpi natural de durere.

Fără gramatică nu putea fi înțeles și transmis textul Scripturii. Răspîndirea creștinismului depindea, așadar, de filologie.

Cu ce termen să ne referim la ororile îndurate de ucraineni, la ostaticii evrei ai Hamas, la soarta palestinienilor, la opresiunea exercitată de regimurile totalitare?

Imunitatea spirituală a Bisericii majoritare va scădea sub pragul critic, lăsînd loc atît anticlericalismului de stînga, cît și unor dezordini sociale.

Din post-retorica valorilor tradiționale face parte și inefabila categorie a „sufletului românesc”.

Cînd părintele Scrima a trecut la Domnul, acum douăzeci și cinci de ani, lăsa în urma lui o singură carte, Timpul Rugului aprins.

Anecdota spirituală are îndrăzneala de a pune în chestiune concepţiile gata făcute în materie de credinţă. Ea dislocă certitudinile plane, aşezarea în tipar, împinge lucrurile mai departe.

Protestul pașnic, înalt simbolic și sacrificial nu-și mai găsește locul în prezentele societăți, dominate de autovictimizare și intoleranță polarizată.

Începînd cu anii ’70, politicienii de dreapta ai Turciei au recurs la Manzinkert ca să cîștige electorat prin flexarea mușchilor istoriei.

Suferinţa e creatoare nu prin ceea ce exclude, ci prin ceea ce include în dragoste: însăşi sursa suferinţei (martiriul).

Totuşi, în Israel democraţia are încă energie. Se pot auzi aici nu numai vocile anti-palestiniene, ci şi pledoarii pentru înţelegere şi convivialitate.

Ultima zi pe pămînt a bătrînului comunist convertit cu greu – și niciodată deplin – la parcursul democratic al României a fost profund contradictorie.

Druzii care s-au desprins din islamul ismailit l-au considerat pe al-Hakim o manifestare a lui Dumnezeu pe pămînt.

Biblia ne învață măreția cuvîntului, așa cum poeții ne învață epifania sa.

O credinţă contaminată de fanatism ajunge combustibil pentru ură, ucideri, inumanitate. Vocile clare ale religiei „cu chip uman” sînt puţin auzite.

Aceste aspecte ne arată că BOR alege să conlucreze spornic și oportun cu lumea ortodoxă greacă, într-o vreme cînd cea rusă, bunăoară, devine tot mai puțin recomandabilă.

După publicarea primului său roman, în 2014, un imam algerian a emis o fatwa împotriva lui Kamel Daoud, acuzat de apostazie.

Titlul – Vardar – m-a surprins și intrigat. E o „enigmă” geografică și spirituală, pe care pictorul mărturisește că a preluat-o din învățăturile Sfîntului Paisie Aghioritul.

Dar este omul doritor de o asemenea libertate? De libertate în genere? Este el dispus să gîndească liber şi riguros, cu propriul cap?

Primii refugiați politici de după Ceaușescu au fost acele cîteva mii de intelectuali tineri, îngroziți de mineriadă, care nu și-au mai putut vedea viitorul în propria țară.

Bombardarea Iranului de către Israel și SUA luna trecută l-a redus pe Dumnezeu la argument retoric

Știa că în acele lacrimi încolțea sămînța unui curaj aflat mai presus de orice alt curaj. Bărbatul care avea forța să plîngă fără a se face de rîs era pesemne de neînvins.

Ororile comise de regim pentru a opri această mişcare arată cît de barbară poate fi „ordinea lui Dumnezeu” pusă pe lume de un regim al fanatismului senil.

Mel Gibson a încăput bucuros la Athos, dar nu și în inima otrăvită a „ortodoxistului” ignorant din rrromâneasca Grădină a Maicii Domnului...

Oriunde identități concurente sînt nevoite să coexiste în același spațiu restrîns apar diverse ritualuri de afirmare a identității, ba chiar de purificare a prezenței celuilalt.

Pavel nu este judecat de atenieni, ci invitat să le vorbească; e un străin care-i intrigă, nu unul de-al lor care-i incomodează; poate vorbi liber despre ceea ce crede.

Niciodată de atunci încoace diversitatea religioasă nu a mai fost, ca astăzi, o problemă internă a Occidentului.

A fost, într-adevăr, o grădină de om și sînt convins că Dumnezeu l-a primit la El ca pe un ucenic dintotdeauna îndrăgit și inspirat.

Majoritatea preoților distribuiau sacramentele, dar nu aveau licentia praedicandi și nici cunoștințele să o facă.

Dacă îngerii veghează la Botez, ei sînt prezenți, de asemenea, la adunarea creștinilor.

Textul biblic sugerează el însuşi îmbinarea celor două mişcări, acea îmbinare fără de care umanul nu şi-ar respecta condiţia întreagă.

E o temă „mută”, precum Lazăr cel chemat de Hristos să întoarcă, prin forța filantropiei divine, mersul implacabil al firii.

Dar în vreme ce la Enoh se observa, în primul rînd, cunoașterea adevăratului Dumnezeu, ceea ce se remarcă în cazul lui Lot este practica adevăratelor virtuți.

Sîntem nu doar învrăjbiți, ci mai curînd scindați, inclusiv prin semnificativa extindere a ereziei filetiste în sînul BOR.

Nu știm prea multe despre Leon al XIV-lea, dar eu sper că nomen est omen.

Melchisedec este preotul acestei prime religii a umanității, care nu se limitează la Israel, ci cuprinde toate popoarele.