DIN POLUL PLUS

Se pare că apelul la magie este ceva intrinsec ființei umane, o constantă în diferitele praguri ale evoluției, care va rămîne cu noi atît timp cît vom exista ca specie.

Abelard nu propune în Dialogus o confruntare directă între religii, ci o comparaţie mediată a adecvării lor la exigenţele raţiunii sau la legea naturală.

La mijlocul secolului trecut, cîţiva prieteni, activi în mediul cultural al vremii, se reuneau la mînăstirea bucureşteană Antim. Erau atraşi de experienţa de viaţă spirituală a creştinismului răsăritean.

Un regal duhovnicesc pe care-l recomand celor ce pot digera hrană tare și caută, cu frică și cutremur, mintea lui Hristos.

În ultimii ani, autoritățile de la Ierusalim au încercat de mai multe ori să cenzureze volumul chemării la rugăciune (adhan sau ezan) pentru care astăzi se folosesc difuzoare.

Am fost un copil credincios, apoi am încetat brusc orice practică religioasă și m-am ocupat destul de puțin de lucrurile divine.

Cum arată religia în varianta suveranistă? Păi, comportă elementele îndătinate ale demagogiei: frică (de duşmanii care îi invidiază excelenţa), resentiment (faţă de manevrele lor insidioase), fală identitară.

Acum, Papa s-a dus într-o țară de importanță majoră pentru destinul Bisericii Catolice. S-a aflat pe rînd la Madrid, Barcelona, Montserrat, Gran Canaria și Tenerife.

Magnifica Humanitas nu este o pledoarie pentru vremurile bune de demult, de dinainte de inventarea acestei tehnologii. Ce propune enciclica este mai degrabă o cugetare la ce înseamnă adoptarea Inteligenței Artificiale.

Sub semnul lui Hermes stă chiar Odiseu, datorită îndrăznelii și istețimii sale, datorită priceperii de a găsi stratageme și a ieși din impas, chiar dacă în mare parte aceste însușiri ale sale stau sub semnul Athenei.

Gesturi care fac parte din viaţa imediată pot evoca, la scara lor concretă, acest înţeles al ospitalităţii. De pildă, ceea ce s-a petrecut în Serbia anului 2025.

Gălățenii care l-au huiduit pe dl Nicușor Dan erau deja convinși fie că drona nu era rusească, fie că sîntem pedepsiți pe drept, pentru că sprijinim Ucraina și sîntem alături de NATO și UE.

Cartierul maghrebian a fost distrus în noaptea de 10 spre 11 iunie 1967. Armata israeliană a învins coaliția statelor arabe vecine într-un război-fulger care a durat doar șase zile.

Duhul împiedică [faptul] ca viaţa Bisericii să se transforme într-o structură de destin (totul s a întîmplat deja – cf. Oedip). El o menţine în noutate permanentă şi în unitate.

Violenţa de limbaj şi de comportament pe care mizează George Simion mobilizează o masă care a fost ameţită că Dumnezeu îi ţine partea. A-i refuza lui Dumnezeu universalitatea nu stînjeneşte grupul cîtuşi de puţin.

„Evaluarea” în termeni „satanici” a revoluției AI de către posesorul caleștilor cu cai negri și al mantiilor stacojii, purtate în trenă de diaconi solemni, se înscrie așadar în internaționala MAGA-Putin.

Deși șocante pentu publicul occidental, acest tip de incidente sînt, din nefericire, comune pentru creștinii din Țara Sfîntă.

Și aici, în planul arhitecturii, și în epigramele creștine ale Antologiei Palatine, avem de-a face cu o atitudine culturală selectivă care precedă muzealizarea, prevestindu-i însă intenția esențială.

Ierusalimul e locul pe care toţi îl socotesc central pentru credinţa lor. În solul cetăţii – spun legendele – stă ascunsă rădăcina lor comună.

A crede că ascultarea față de Biserică înseamnă orbire intelectuală și absolută complezență morală e o insultă față de antropologia creștină.

Manipularea religiei e deja un brand al administrației Trump. În afară de pseudo-creștinism nu prea are o ideologie.

În discuția avută de Iisus cu Nicodim, cu prilejul primei șederi la Ierusalim, i-a arătat acestuia că, pentru a intra în Împărăția lui Dumnezeu, trebuie să te naști din apă și din Duh.

Propaganda religioasă stropşită de ierarhul constănţean îi încredinţa pe adepţi că deveniseră posesori ai credinţei sănătoase, în opoziţie cu mulţimile decăzute de vaccinaţi.

Nu o vedeam decît ca pe versiunea creștină a patrimoniului conceptual greco-roman. O teologie naturală, transfigurată prin învățătura divină și economia mîntuitoare a Cuvîntului întrupat.

Revederea ceremoniei în biserica romanică construită de cruciați mi-a adus-o în minte pe regina Melisende a Ierusalimului, unul dintre ctitorii Bisericii Sfîntului Mormînt.

Tradiţia spune că apostolul Ioan chiar s ar fi mutat la Efes, fascinanta capitală a Asiei Mici, şi ar fi întemeiat acolo o constelaţie de biserici, evocate în primele pagini ale Apocalipsei.

Christos face, pentru ucenici, o hermeneutică itinerantă. Parcurge Scripturile, le arată, drept traseu care îl semnifică pe El, Adevărul viu.

Dar educația creștină? Mai e loc azi de asemenea nuanțe, fără să picăm în fostele practici de cenzură „edificatoare”, mărunt sentimentală, pietistă și idealizantă moral?

De ce ar trebui să ne intereseze ce mai aberează un technobro și de ce ar trebui să ne batem capul cu vaticinia ieșite din Silicon Valley?

Lazăr traversează timpul ca o „metaforă vie”: oglindă a condiției umane care se înțelege pe sine în orizontul credinței în înviere sau semn al crizei de sens.

În creatura sa, Dumnezeu nu caută un „supus”, un subiect la discreţia atotputerii Sale, fără voce înaintea Lui. Dumnezeu însetează după un interlocutor.

Poate că se va găsi totuși un format corect de dezbatere eclezială și pastorală menită să reducă impactul AI în viața comunitară a Ortodoxiei.

În vremuri normale, Pete Hegseth ar fi caricatura perfectă, exagerarea hidoasă a MAGA. Din nefericire, în vremurile anormale pe care le trăim acum, Pete Hegseth este cel care conduce Pentagonul.

Gioacchino din Fiore trăiește mistic și profetic mutațiile timpului său: tensiunile crescînde între papalitate și Imperiul germanic, schisma dintre „latini” și „greci”, cruciada, confruntarea cu islamul, conflictele Bisericii Catolice cu diferitele erezii

Ocupată de Putin în 2014, Crimeea pare simbolul unei ideologii îngheţate, aceeaşi astăzi ca şi la mijlocul secolului al XIX-lea. E aceeaşi fantasmă a Rusiei care îşi dă rolul de a salva spiritual lumea transformînd-o în lagăr de concentrare.

Nu doar că nu i-am văzut pe ortodocși, catolici și protestanți reușind să refacă unitatea Bisericii ca trup al Domnului, dar pînă și lumea Ortodoxiei s-a fragmentat și dezbinat lăuntric mai rău ca oricînd.

Apocalipsă la tropice este un documentar care te pune pe gînduri pentru că ilustrează cu detalii într-adevăr șocante care sînt pericolele amestecului Bisericii cu statul.

Distanța între dreptatea lui Dumnezeu și foamea și setea oamenilor este comprimată în actul însuși al compasiunii, al suferinței împreună cu cei care suferă.

Religia a devenit instrument contondent pentru scopuri strict mundane, pentru interese ale veacului. Adică a fost „secularizată” în sensul strict al cuvîntului.

Acolo, adică nu aici, în sufletul fiecăruia: mintea învață, memoria reține, conștiința caută să reflecte impusul moral.

Azi totul e de vînzare, chiar și pacea. Pacea costă un miliard de dolari și este vîndută de către președintele american Donald Trump.

Speranța creștină nu este o așteptare: nu-și trage sursa din nevoia noastră sau din lipsa noastră pe care căutăm să le satisfacem într-un mod adecvat.