DIN POLUL PLUS

Anecdota spirituală are îndrăzneala de a pune în chestiune concepţiile gata făcute în materie de credinţă. Ea dislocă certitudinile plane, aşezarea în tipar, împinge lucrurile mai departe.

Protestul pașnic, înalt simbolic și sacrificial nu-și mai găsește locul în prezentele societăți, dominate de autovictimizare și intoleranță polarizată.

Începînd cu anii ’70, politicienii de dreapta ai Turciei au recurs la Manzinkert ca să cîștige electorat prin flexarea mușchilor istoriei.

Suferinţa e creatoare nu prin ceea ce exclude, ci prin ceea ce include în dragoste: însăşi sursa suferinţei (martiriul).

Totuşi, în Israel democraţia are încă energie. Se pot auzi aici nu numai vocile anti-palestiniene, ci şi pledoarii pentru înţelegere şi convivialitate.

Ultima zi pe pămînt a bătrînului comunist convertit cu greu – și niciodată deplin – la parcursul democratic al României a fost profund contradictorie.

Druzii care s-au desprins din islamul ismailit l-au considerat pe al-Hakim o manifestare a lui Dumnezeu pe pămînt.

Biblia ne învață măreția cuvîntului, așa cum poeții ne învață epifania sa.

O credinţă contaminată de fanatism ajunge combustibil pentru ură, ucideri, inumanitate. Vocile clare ale religiei „cu chip uman” sînt puţin auzite.

Aceste aspecte ne arată că BOR alege să conlucreze spornic și oportun cu lumea ortodoxă greacă, într-o vreme cînd cea rusă, bunăoară, devine tot mai puțin recomandabilă.

După publicarea primului său roman, în 2014, un imam algerian a emis o fatwa împotriva lui Kamel Daoud, acuzat de apostazie.

Titlul – Vardar – m-a surprins și intrigat. E o „enigmă” geografică și spirituală, pe care pictorul mărturisește că a preluat-o din învățăturile Sfîntului Paisie Aghioritul.

Dar este omul doritor de o asemenea libertate? De libertate în genere? Este el dispus să gîndească liber şi riguros, cu propriul cap?

Primii refugiați politici de după Ceaușescu au fost acele cîteva mii de intelectuali tineri, îngroziți de mineriadă, care nu și-au mai putut vedea viitorul în propria țară.

Bombardarea Iranului de către Israel și SUA luna trecută l-a redus pe Dumnezeu la argument retoric

Știa că în acele lacrimi încolțea sămînța unui curaj aflat mai presus de orice alt curaj. Bărbatul care avea forța să plîngă fără a se face de rîs era pesemne de neînvins.

Ororile comise de regim pentru a opri această mişcare arată cît de barbară poate fi „ordinea lui Dumnezeu” pusă pe lume de un regim al fanatismului senil.

Mel Gibson a încăput bucuros la Athos, dar nu și în inima otrăvită a „ortodoxistului” ignorant din rrromâneasca Grădină a Maicii Domnului...

Oriunde identități concurente sînt nevoite să coexiste în același spațiu restrîns apar diverse ritualuri de afirmare a identității, ba chiar de purificare a prezenței celuilalt.

Pavel nu este judecat de atenieni, ci invitat să le vorbească; e un străin care-i intrigă, nu unul de-al lor care-i incomodează; poate vorbi liber despre ceea ce crede.

Niciodată de atunci încoace diversitatea religioasă nu a mai fost, ca astăzi, o problemă internă a Occidentului.

A fost, într-adevăr, o grădină de om și sînt convins că Dumnezeu l-a primit la El ca pe un ucenic dintotdeauna îndrăgit și inspirat.

Majoritatea preoților distribuiau sacramentele, dar nu aveau licentia praedicandi și nici cunoștințele să o facă.

Dacă îngerii veghează la Botez, ei sînt prezenți, de asemenea, la adunarea creștinilor.

Textul biblic sugerează el însuşi îmbinarea celor două mişcări, acea îmbinare fără de care umanul nu şi-ar respecta condiţia întreagă.

E o temă „mută”, precum Lazăr cel chemat de Hristos să întoarcă, prin forța filantropiei divine, mersul implacabil al firii.

Dar în vreme ce la Enoh se observa, în primul rînd, cunoașterea adevăratului Dumnezeu, ceea ce se remarcă în cazul lui Lot este practica adevăratelor virtuți.

Sîntem nu doar învrăjbiți, ci mai curînd scindați, inclusiv prin semnificativa extindere a ereziei filetiste în sînul BOR.

Nu știm prea multe despre Leon al XIV-lea, dar eu sper că nomen est omen.

Melchisedec este preotul acestei prime religii a umanității, care nu se limitează la Israel, ci cuprinde toate popoarele.

Moartea sa a întărit caracterul simbolic al acestei prezenţe, a părut să-l confirme.

Un alt ierarh – cel de la Sălaj, aflat în anchetă pentru grave fapte de corupție – a fost îndepărtat din scaun tot la fel de discret.

Francisc nu este singurul papă care a ales să fie înmormîntat la Santa Maria Maggiore.

Francisc a fost un mare comunicator, cu o irezistibilă spontaneitate, franchețe și forță de esențializare, fără să evite cuvintele tari.

În orice religie autentică, Dumnezeu se adresează omului, nu colectivului, nu mulţimii, nu masei.

Biblia este atît istoria mîntuirii omului (cronica ei), cît și parte din „procesul” soteriologic întemeiat pe Hristos, Alfa și Omega.

Sinodul de la Niceea întrunea reprezentanți ai comunităților creștine veniți din întreaga lume locuită.

Pătimirea Domnului și Mîntuitorului nostru Iisus Hristos este făgăduință a slavei și lecție de răbdare.

Se poate spune atunci că cercurile de studiu practicau o specie aparte de religie, un „creştinism al elitei”, o credinţă pentru intelectuali?

BOR are o misiune decisivă în apropierea Republicii Moldova de UE și în combaterea pastorală a defetismului pro-rus.

Mulți sînt cei gata să îl venereze pe acest mîntuitor evanghelizat de TikTok.

Lazăr nu este numai o oglindă pentru ceilalți, ci și un personaj pe care creștinii doreau să și-l imagineze dincolo de apariția sa miraculos statuară.