DIN POLUL PLUS

„Dumnezeu este uman”, spune Berdiaev, fiindcă El însuşi fundamentează chipul creator al omului şi se sacrifică pentru el.

Cel puțin în registrul picturii, Rusia nu părea să fi avut dileme eurasianice.

Giotto găsește soluții spectaculoase pentru ingredientul esențial al scenei: respingerea duhorii cadaverice.

În loc să se supere pe episcop, împăratul a fost cuprins de admirație pentru „parrhesia demonstrată de episcop”.

Ce fel de credinţă creştină expun în spaţiul public „suveraniştii”?

Creștinismul a fost din start antisistem.

E proba că un astfel de demers poate fi susținut competent în cultura noastră și totodată un semn de rară continuitate.

Toată pledoaria autorului pentru natura religioasă a mișcării woke constă în portretizarea adepților ei ca niște inși iraționali.

Ce sîntem gata să jertfim pentru a proteja ceea ce definim drept esențial?”

La recenta apariţie a volumului „Am inventat Păltinişul!”

Dacă Hristos este de acum înainte centrul istoriei mîntuirii, întreaga lume a îngerilor este lîngă El pentru a-I sluji.

De Crăciun, cînd vom asculta iar povestea Nașterii lui Iisus, să nu ne gîndim la Betleem ca la o abstracțiune.

Dacă vrem să rămînem credincioși învățăturii Sale, se cuvine să alungăm din pastorația BOR rătăcirea filetistă

Din suprema lui depărtare, Dumnezeu îşi lansează Cuvîntul spre o ţintă pe care doreşte să o atragă la Sine.

Într-adevăr, comparația dintre Iov și Hristos nu se referă doar la un anumit aspect – la ispitire, răbdare sau suferință.

Un spectacol absurd de uniform care face să se sparie gîndul.

Ca orice volum care nu lasă impresia unei alcătuiri din studii preexistente, Rugăciunea, problemă politică prezintă o compoziție unitară.

Pe fondul conflictului aparent tot mai intens între morala creștină imuabil-tradiționalistă și lumea colorată prin globalizare

Pentru BOR a început atunci o renaștere.

. O mie de ani mai tîrziu, încă mai are puterea de a aduna mulțimile.

Desigur, lașitatea noastră, dar și înclinația spre conspiraționism explică destul de bine de ce eroii vremurilor noastre trec neobservați.

Printre asemenea obstacole, mai cu seamă astăzi, se numără și dificultatea familială de a transmite credința creștină de la o generație la următoarea.

În lumea de azi, democraţia nu stă tocmai bine. Vor fi „turbulenţe” grave în ordinea mondială, spun analiştii

Astfel, în cateheza de la Ierusalim, Lazăr e un simbol al speranței și un semn al puterii lui Dumnezeu de a restaura natura marcată de păcat.

Capela a fost consacrată în 1401, pe cînd paroh era Nicolaus, absolvent de teologie la Viena, reîntors în patrie.

Tradiția a explodat interbelic, oferindu-ne cea mai strălucită pleiadă de scriitori diplomați.

Totul a început într-o grădină.

În curînd vom sărbători Crăciunul și Betleemul, locul nașterii lui Iisus, va reveni în atenția întregii lumi.

Tema, așadar, rămîne, însă prestigiul lui Lazăr nu ține de memoriile sale apocrife

În 2019, Miruna şi Bogdan Tătaru-Cazaban au tradus şi editat la Polirom un mic şi ales volum de meditaţii ale cardinalului Gianfranco Ravasi

E drept că ocupația romană nu a trezit revolta evreilor din pură nevoie de independență politică

Pe un munte singuratic trăiau doi pustnici care îl slăveau pe Dumnezeu și se iubeau unul pe celălalt.

De altfel, designerii au deja ochi pentru stilul costumului eclezial.

Columbianul Nicolás Gómez Dávila (1913-1994) seamănă oarecum cu argentinianul J.L. Borges.

Așadar, exista, dinspre regină, o parte de curiozitate.

Bektashi sînt sufi șiiți, care își revendică numele de la un derviș, Haji Bektash Veli, care a trăit în secolul al XIII-lea în Anatolia.

„Moartea bună” era, pentru antici şi medievali, cea care desface legăturile, care detaşează sufletul din nodurile condiţiei corporale, pentru a-şi urma neîmpiedicat drumul.

E o temă adesea fructificată în istoria artei sacre

De pildă, cele trei morți simbolizează – spunea Augustin – trei feluri de păcătoși

Pînă și taximetriștii sînt penalizați dacă iau o femeie care nu este însoțită de o rudă de sex masculin.

O relație similară am stabilit, cam tot pe atunci, cu opera lui Nietzsche, faimoasă prin diatribele sale contra religiei „sclavilor” și a „platonismului pentru vulg”.

Caragiale e totodată solid tradiţional şi luminos modern