LA FAȚA TIMPULUI

Toleranța nu e despre a accepta orice. Toleranța fără limite devine automat toleranță față de intolerabili, ceea ce nu doar că e absurd, dar e și periculos.

Demonii reali sînt într-adevăr incomozi, greu de purtat în public și nu pot fi postați pe rețele sociale. Cei inventați sînt însă decorativi, gestionabili, au vocabular ideologic și, deci, validare culturală.

Fenomenul parasocial nu este despre celebrități, nici despre Inteligența Artificială. Este un cuvînt care vorbește despre societatea noastră, despre nevoia de conexiune reală într-o lume superconectată.

Grădina lui Dumnezeu, numită România, este mare și plină de miniștri care nu știu ce spun. Nu-și cunosc țara, dar sînt puși acolo s-o conducă.

„De ce nu pleacă?” e întrebarea reflex a societății care intră în defensivă de fiecare dată cînd aude de o femeie abuzată.

Nu gîndirea este factorul prim al ființei noastre, cît însuși corpul în care mintea și spiritul dau esența fiecăruia dintre noi.

Cînd studenții mei traduc ceva greșit îmi place să remarc cu voce tare că sîntem norocoși că nu facem chirurgie pe creier.

Moartea este fantasma primară a pierderii, a separării originare, a anxietății de anihilare, a absenței absolute și marea scenă pe care Eul se proiectează pentru ultima oară.

Nu mai citim un text pînă la capăt, ne este suficientă o frază scoasă dintr-un articol pe pagina de Facebook pentru a avea certitudinea că am înțeles despre ce este vorba.

Experiența UE în aplicarea eticii IA poate oferi lecții utile pentru restul lumii, deoarece monitorizează punerea în aplicare a reglementărilor sale în toate statele membre.

Este aceasta o lege care încalcă tradițiile unor comunități sau una care apără demnitatea umană?

Cînd întrebi de ce un psiholog e evaluat de cineva fără nici o pregătire în psihologie, răspunsul vine prompt, steril și autosuficient: așa sînt regulile.

Ca tot ce ține de viu, chipul are o vizibilitate mobilă care nu poate fi reprodusă; el este expresia în permanentă mutație a acțiunilor, a gîndirii și a limbajului.

Bărbații și femeile nu sînt identici, iar negarea acestor diferențe nu conduce la egalitate, ci la resentiment.

În teorie, legea promite un control parental real. În practică, însă, oferă un control simbolic, imposibil de verificat și ușor de eludat de către cei pe care ar trebui să-i protejeze.

Întrebarea care rămîne nu este dacă lumea liberă va muri. Întrebarea este dacă noi vom avea curajul să o apărăm chiar și atunci cînd pare deja pierdută.

Riscul abandonului școlar este mai mare ca oricînd acum fiindcă prăpastia dintre generații n-a fost nicicînd mai adîncă, în învățămînt mai ales.

Subiectul relației dintre revelația lui Dumnezeu și timp s-a bucurat de atenția teologilor relativ rar și destul de inegal în cuprinsul teologiilor confesionale.

Vorbind de protecția victimei, dreptul la siguranță nu e un moft, ci un drept fundamental, care nu trebuie negociat.

Pisica și Oblomov sînt frați de spirit: ființe care înțeleg că viața e mai bună în poziția culcat covrig la soare, fără agende, diagrame Gantt și grafice de drum critic.

Trei sferturi dintre copii continuă să creadă în educație, chiar și atunci cînd realitatea materială sau organizatorică nu le oferă toate condițiile.

Oricît de revoltătoare ne-ar putea părea această realitate în peisajul juridic autohton, instanțele constituționale sînt compuse politic.

Deși România nu este o destinație majoră pentru refugiați, tema migrației a fost intens speculată politic.

A fi în intimitate cu o altă persoană este un act de curaj, care presupune asumarea riscului pierderii de sine, al trădării, al respingerii, al posibilității de a fi rănit.

De la depresie și probleme de somn pînă la izolarea socială, tabletele și smartphone-urile sînt adesea acuzate că afectează grav creierul tinerilor.

Enervarea îți poate aduce capital de imagine. Furiosul cîștigă atenție, solidaritate și vizibilitate. Nici nu mai contează motivele, contează doar să fii într-o perpetuă stare de mînie.

Siluetele subțiri au devenit noul reper estetic, culminînd cu modelul 90-60-90 și, mai tîrziu, cu stilul „Heroin chic” din anii ’90 – trupuri fără forme, fețe palide, priviri absente.

În ochii cetățenilor, statul a fost considerat întotdeauna capabil să prevină dificultățile de orice fel, să le protejeze drepturile, să întărească instituțiile, să mențină un echilibru între păturile sociale.

Ca și comunismul, ideologia woke s-a răspîndit pe fundalul unei crize de sens și încredere. Oamenii și-au pierdut reperele în agitația digitală, în polarizarea politică, în injustițiile reale sau imaginare.

Primarul Sectorului 3 din București, Robert Negoiță, a anunțat că în sectorul pe care îl păstorește nu vor mai exista chioșcuri de ziare, motivînd că „Nu mai e nevoie de presă scrisă”.

S-a stabilit cu certitudine că „indigenii americani provin, de fapt, din popoare care au traversat oceanul venind dinspre nordul Asiei.

Ceaușescu nu a fost un lider bun. A fost un dictator care și-a înfometat poporul și și-a construit un cult al personalității în timp ce România se prăbușea.

Kant a aprins lumina rațiunii și a deschis epoca gîndirii și acțiunii umane de azi. Prin Kant, gîndirea umană se desăvîrșește și ajunge la o strălucire nemaiatinsă.

De-a lungul decadelor postcomuniste, prin dezinteresul față de educația istorică, a fost permisă răspîndirea unei nostalgii periculoase față de un regim considerat criminal și ilegitim.

Românii se tem de Inteligența Artificială, sau cel puțin aceasta este concluzia unui studiu recent realizat.

Stil indirect liber – reproducerea cuvintelor sau gîndurilor unui personaj fără ca naratorul să se folosească de verbe de declarație.

Nu am crezut niciodată într-o îndepărtată epocă de aur, ci mai degrabă înclin să cred într-o mișcare progresivă dinspre o epocă foarte crudă și barbară spre ceva mai bun.

Îndoiala poate avea și efecte benefice, și efecte negative asupra vieții lăuntrice a omului, în funcție de cantitatea și de calitatea ei.

Opoziția dintre supranatural și natural, dintre convertirea ca deschidere către spiritual și închiderea în monada materială definește statutul omului modern și dilemele cu care acesta se confruntă.

Din ce în ce mai mulți adolescenți ajung în terapie nu pentru că le lipsește ceva concret, ci pentru că nu mai știu pentru ce trăiesc.

Virgil Nemoianu a aparținut unei generații de literați cu adevărat excepțională (șaizeciștii), care a marcat puternic cultura noastră.

Familia trăia ca într-o cetate asediată, adică aveam încredere unii în ceilalți și într-un număr foarte mic de prieteni apropiați, era atmosfera asta de asediu.