LA FAȚA TIMPULUI

Ca și comunismul, ideologia woke s-a răspîndit pe fundalul unei crize de sens și încredere. Oamenii și-au pierdut reperele în agitația digitală, în polarizarea politică, în injustițiile reale sau imaginare.

Primarul Sectorului 3 din București, Robert Negoiță, a anunțat că în sectorul pe care îl păstorește nu vor mai exista chioșcuri de ziare, motivînd că „Nu mai e nevoie de presă scrisă”.

S-a stabilit cu certitudine că „indigenii americani provin, de fapt, din popoare care au traversat oceanul venind dinspre nordul Asiei.

Ceaușescu nu a fost un lider bun. A fost un dictator care și-a înfometat poporul și și-a construit un cult al personalității în timp ce România se prăbușea.

Kant a aprins lumina rațiunii și a deschis epoca gîndirii și acțiunii umane de azi. Prin Kant, gîndirea umană se desăvîrșește și ajunge la o strălucire nemaiatinsă.

De-a lungul decadelor postcomuniste, prin dezinteresul față de educația istorică, a fost permisă răspîndirea unei nostalgii periculoase față de un regim considerat criminal și ilegitim.

Românii se tem de Inteligența Artificială, sau cel puțin aceasta este concluzia unui studiu recent realizat.

Stil indirect liber – reproducerea cuvintelor sau gîndurilor unui personaj fără ca naratorul să se folosească de verbe de declarație.

Nu am crezut niciodată într-o îndepărtată epocă de aur, ci mai degrabă înclin să cred într-o mișcare progresivă dinspre o epocă foarte crudă și barbară spre ceva mai bun.

Îndoiala poate avea și efecte benefice, și efecte negative asupra vieții lăuntrice a omului, în funcție de cantitatea și de calitatea ei.

Opoziția dintre supranatural și natural, dintre convertirea ca deschidere către spiritual și închiderea în monada materială definește statutul omului modern și dilemele cu care acesta se confruntă.

Din ce în ce mai mulți adolescenți ajung în terapie nu pentru că le lipsește ceva concret, ci pentru că nu mai știu pentru ce trăiesc.

Virgil Nemoianu a aparținut unei generații de literați cu adevărat excepțională (șaizeciștii), care a marcat puternic cultura noastră.

Familia trăia ca într-o cetate asediată, adică aveam încredere unii în ceilalți și într-un număr foarte mic de prieteni apropiați, era atmosfera asta de asediu.

Lumea naturală pare să fie un loc mai potrivit pentru ea decît pentru bărbat, și asta fiindcă cele două împărtășesc același interes, al reproducerii.

Într-un mediu saturat de stimuli afectivi, de narațiuni preambalate și de imperativul expunerii emoționale, se mai face distincția dintre sentimentul autentic și sentimentalism fabricat?

Pictura a fost „declarată moartă” de mai multe ori în istorie. Prima dată, în secolul al XIX-lea, odată cu apariția fotografiei.

Anii ’80 trăiți de pionieri, șoimi ai patriei sau uteciști – într-un cuvînt, de decreței – nu pot fi evocați fără a aduce în discuție noțiunea de tabără.

Pericolul unei teocrații izvorăște din profilul adesea fundamentalist al adepților ideologiei care se opune principiilor liberale.

Educația nu mai reușește să transmită nici măcar cele opt competențe-cheie de bază, recunoscute la nivel european.

Influencer-ii sînt în plină ascensiune – investiție mică, acces facil, profit mare. Jurnaliștii sînt în aparent declin și deprofesionalizare.

Nicușor Dan intră în parc și, de la tribună, își continuă mesajul de conciliere și de apreciere a numărului mare de votanți, indiferent de candidatul susținut.

Ura se insinuează în limbaj, în gesturi, în alegerile noastre de fiecare zi. Iar atunci cînd îi dăm voie să devină normă, ura devine un sistem.

Abuzul psihologic nu lasă vînătăi vizibile, dar produce răni adînci, greu de vindecat.

În timp, parfumul a devenit parte a arsenalului pentru seducție. Apoi, un manifest.

Aproape concomitent cu decizia Papei Benedict al XVI-lea de a renunța la funcția pontificală, Giorgio Agamben a căutat o explicație.

În prefața cărții sale, Thompson scria că întreaga carte (care în edițiile curente are peste o mie de pagini) era de fapt o „prefață”.

În intenția autorului, acest roman ar fi trebuit să reflecte chiar „tragedia legionară”. Cititorul va putea constata singur maniera în care o face – dacă o face...

Cred însă că în contextul în care nebunii conduc azilul, cum scria recent Stephen King, această nouă extremă a căii de mijloc este de fapt soluția echilibrului interior.

În iureșul vieții, orbiți de destinația fericirii, uităm că aceasta este, de fapt, un ritual zilnic.

La surpriza creată de tarifele mult peste așteptări, s-a adăugat și faptul că s-a procedat cu totul altfel decît s-a afirmat, cu motivații greu de înțeles.

A remodelat Biroul Oval după chipul și gustul său: aur peste tot, simboluri opulente și o atracție vizibilă pentru strălucirea excesivă.

Michel Tournier, revenit în atenția Franței cu un roman de sertar, Les fausses fenêtres, are imaginea unui scriitor, cum se spune, de succes, mai ales în spațiul latin.

Votanții care își pun speranța într-un Mesia politic pot rămîne cu o dezamăgire vecină cu disperarea.

Lumea în care trăim nu este doar una a hiperinformării, dar și una a hipersuspiciunii.

Nu e nevoie decît să vizitezi cinci muzee pe zi, timp de vreo săptămînă, an de an, şi ţi-ai şi împlinit educaţia estetică.

Astăzi trăim sub dictatura prezentului continuu. Timpul nu mai are adîncime, se destramă într-o succesiune de clipe de „actualitate”.

Era digitală ne-a oferit iluzia unei memorii extinse, dar, paradoxal, ne-a slăbit capacitatea de a reține informația pe termen lung.

O descoperire extraordinară făcută de lingviști cu ceva timp în urmă: japoneza și engleza sînt limbi în oglindă.

Simpla sintagmă „rolul femeii în societate” este o marcă a misoginismului modern.

Numai că rezultatul de la alegeri m-a făcut praf și pulbere.

Chiar dacă biologia joacă un rol semnificativ, comportamentul uman nu poate fi întotdeauna prevăzut.