CALEIDOSCOPIE

Omul dorinței, spune André Scrima, este profetul. El este singura ființa care este suspendată de dorința sa, care a depășit regimul nevoii.

Mulți tineri psihologi nu știu ce a fost Experimentul Pitești, cea mai brutală formă de reeducare prin tortură psihologică din secolul XX.

Cînd am terminat de citit Întoarcerea acasă a baronului Wenckheim de László Krasznahorkai, mi-am dat seama că din acest dans macabru mi-au rămas în minte mai ales două scene.

Anul 1965, cel al „călătoriei triumfale“ a cuplului Gala și Salvador Dalí la Perpignan, este o astfel de înscenare.

Sigur că societatea în general ar dori ca investițiile în cercetarea științifică să producă inovații cu potențial de implementare în viața de zi cu zi cât mai rapid. Acesta este și scopul principal al cercetării științifice aplicative.

Nu ne schimbăm prin voință, ci pentru că schimbăm mediul care ne determină, de exemplu prin șansa unei relații de susținere, printr-un terapeut care ne oglindește o altă perspectivă sau printr-o comunitate care ne validează.

Tot ce a rămas din el e un slogan motivațional pentru oameni extenuați. Zece mii de ore de inerție nu te fac expert, ci experimentat în stagnare.

Că problema „genialității” este obsedantă la români, o știm prea bine. Și nu e de ieri, de azi, e veche, poate că ține chiar de gena neamului nostru.

Românii cheltuiesc pe jocuri de noroc online de aproximativ zece ori mai mult decît dimensiunea pieței interne, ar spune statistica.

Victor Brauner își amintește cum, asistînd ascuns în dosul ușii la ședințele de spiritism organizate de tatăl său, ar fi fost martorul levitației unui personaj ales la întîmplare.

Educația emoțională poate începe cu o poveste, cu o îmbrățișare, cu un pluș pe care îl alini.

Hoția, în general, a devenit meserie căutată la români, o mult iubită „brățară de aur”.

Puterea este un test. Unii îl trec, cu modestie și echilibru. Dar alții cad pradă beției de putere și se transformă, adesea fără să își dea seama, în agresori.

Premiile Ig Nobel au apărut în 1991 ca o farsă studențească, dar au supraviețuit timp de trei decenii, transformîndu-se într-o tradiție academică mondială.

Cum să nu iubești o minusculă crîșmă, cu un grătar într-o grădină de vară, ascuns sub o boltă de viță-de-vie, afumată și ea, din belșug, cu un viorist cu batista sub bărbie, îngînînd ceva întru tainice aduceri-aminte.

Voinţa de frumos ne încearcă în permanenţă, sub forme cotidiene, cît se poate de concrete, simple, dar cel puţin la fel de importante ca marile provocări ale artei.

Anca Vintilă Dragu a avut puterea să renunțe la un drum care a simțit că nu o împlinește și să-l aleagă pe cel în care ființa sa înflorea și putea să dea roade.

Artista pictează ușile interioare și mobilierul casei, în timp ce Max Ernst acoperă pardoseala cu un mozaic pe al cărui centru este înfățișat un uriaș liliac în zbor pentru a îndepărta „spiritele rele“.

Prima greșeală a unui creştin este judecarea semenului care s-a tatuat, iar cea de-a doua este indiferenţa exprimată vulgar.

Un om nu inventează nimic de unul singur. Orice invenție se construiește în timp, pas cu pas. Limba nu face excepție.

Internată la începutul anilor 1950 într-un spital de psihiatrie în urma unei grave depresii, pictura este singura ei alinare.

Fericirea nu a fost percepută în istorie așa cum o percepem în prezent, ci dimpotrivă, sensul ei a fluctuat substanțial odată cu epocile.

Pentru Victor Brauner, un prim contact cu arta extra-europeană a avut loc odată cu debutul său pe scena avangardei românești cu ocazia primei expoziții internaționale de artă plastică din România.

În teatrul lui Matei Vișniec, personajele au încurcat ordinea coordonatelor temporale pe axa plată a timpului.

Cioran și Brâncuși nu s-au apropiat niciodată unul de opera celuilalt, probabil din cauza diferenței prea mari dintre vitalismul tumultuos al filosofului și tăcerea arhetipală proprie creațiilor sculptorului.

Prin sudul ăsta al nostru, umblă vorba că încep amenzile pentru uscatul rufelor în afara balconului, tot din motive estetice.

Incluziunea neurodivergenților este un act de umanitate sau o frînă în performanță? Răspunsul nu e doar moral. Este istoric, științific și vital pentru viitorul nostru comun.

Smerită, dar avînd orgoliul păstrării valorii cuvîntului și al semnificației adînci a tăcerii, poezia de dragoste a Loretei Popa se deschide în adorația bărbatului iubit.

Adrian Marino constată că „tracomania este un fenomen (complex estic) ce exaltă fenomenul originar, în special în revista Noi, tracii, editată de Iosif Constantin Drăgan.

A încetat din viață, la sfîrșitul lunii mai 2025, Silvia Radu – una dintre puținele prezențe feminine care, mai mult decît crearea unui stil inconfundabil.

Luînd de bună complet sau parțial valabilitatea istorică a unei ancestrale civilizații superioare scufundate, numită generic „Atlantida”, o caută oriunde pe globul pămîntesc.

Probabil că în epoca alegătorului informat și responsabil, demarhia ar putea părea un real afront la adresa rațiunii, justiției și statului de drept.

Florile abundă și, indiferent de anotimp, covoarele policrome însoțesc trecătorii care se plimbă prin cartier.

Partea legată de comunizarea României și, implicit, a producției cinematografice prin Sovromfilm este una dintre cele mai elocvente.

Embriologia studiază adesea „decizii”: cînd anume se decid unele celule că urmează să fie parte a țesutului nervos, iar altele că vor face parte din inimă?

„Cei chemaţi” atît să creeze, cît şi să trăiască arta sînt numai cei capabili de „entuziasmul impersonal”, cei ce resimt catharsis-ul altruismului.

Asemănarea nici nu e nouă. O arată cuvîntul viralizare, folosit pentru a desemna popularitatea rapidă și uriașă cîștigată în lumea virtuală.

Max Ernst declara că „persoana căreia îi datora cel mai mult de-a lungul carierei sale a fost Alexander Iolas, fără sprijinul căruia nu ar fi avut același succes“.

Închei această miniserie de articole dedicate ideii de sustenabilitate în arhitectură cu contribuțiile a patru studenți.

Inevitabil, în prea doritele noastre „rătăciri”, bizarul și ineditul ne însoțesc ca o veșnică umbră.

Pentru lumina sufletului este nevoie întîi de lumina minții sau viceversa? Cu alte cuvinte, fitilul se aprinde în/din minte?

De ce prinde la adolescenți? Pentru că vine într-un moment de identitate fragilă, de căutare de apartenență și validare.