SITUAȚIUNEA

Pentru omul tradițional, animalul domestic, generic vorbind, era mai ales un tovarăș de muncă, înainte de a deveni sursă de hrană.

Am fost, vreme de zece ani, şofer de Trabant.

Rezultă că democrația este sistemul politic care instaurează aristocrația.

La ce folosește cetății tale „să trăiești cu capul în nori”?

Și pe cele pe care nu le rezolvă le vor trata „neoficialii”, „alternativii” etc.

Dezbaterea curentă cu privire la trista neregulă de la Spitalul „Sf. Pantelimon” e un bun (și dramatic) exemplu de bezmeticie analitică.

Cînd încetează bătăile inimii și resuscitarea se dovedește imposibilă? Cînd dispare ultimul licăr al conștiinței, măsurat la encefalograf

În ce fel diferit? Decît să fac un portret omagial al acestui „unicat”, prefer să povestesc cîteva împrejurări trăite alături de el, caracteristice, cred, pentru croiala lui greu sistematizabilă.

Aici simpla afirmație teoretică nu stă singură în picioare.

Colecţia de nume e de o zglobie diversitate. Dintre plante, se disting, inevitabil, fragilităţile graţioase. Avem: Violetelor, Zambilelor, Zorelelor, Pufuleţi, Tufănelelor, Părăluţelor

De reacția veselă a amicului Dan Stanciu, important scriitor și grafician, tartorul vizualității dilematice, căruia i-am dedicat, de la bun început, articolul meu, sînt sigur!

O mai mare absurditate nici că putea debita!

Există, în fond, trei tipuri de biografii spirituale, trei categorii de oameni „îmbunătățiți”

Rezultă că „naturalul” nu există efectiv.

Dar mai știe teologia să se lase provocată?

Scriu asta privind stupefiat la scena politică americană.

– Dependența de „povești” (mituri).

Așteptați de la noi întrebări.

Invitația pe care ne-ați făcut-o cu prilejul ultimei întîlniri de la Schit (Schitul de la Păltiniș, n.m., A.P.)

Aflu, cu stupoare, că Ion Vianu nu este membru al Uniunii Scriitorilor.

După vreo două săptămîni de pleșoterapie vocală și antebelică.

Se vede bine că problema noastră este nu cum păstrăm sau aflăm informația, ci cum și cît de mult o distrugem, cum o anihilăm în calitatea ei de informaţie.

De altfel, sînteți, oricum, lipsit de putere.

Ce mai rămîne dacă nici încrederea în Justiție, nici cea în corectitudinea votului nu ne asigură de corectitudinea unui traseu politic?

L-am redescoperit (o fac mereu...) pe Mirel Bănică, autor harnic al mai multor lucrări de sociologie.

Prin obîrșie, sînt un amestec de moldovean și teleormănean. „Bucureștean” am devenit, forțat de împrejurări familiale, abia după vîrsta de 9 ani.

Unii susțin că animalele de companie sînt iubite pentru ca să ne defulăm de frustrări sau că ele compensează la unii lipsa copiilor sau a prieteniilor și a companiei omenești

Problema este că „creștinii” noii obediențe sînt începători.

Sintagma „biped fără pene” trimite – fie și ironic – la raportul omului cu restul animalelor.

Cam așa ceva. Desigur, simplificînd puțin realitatea

Proverb musulman: Încetineala e de la Dumnezeu, graba – de la Diavol!

Ortodoxia se dispensează de „doxă“: îi e de ajuns „ortopraxia“…

În Gaza are loc o tragedie, Guvernul israelian, condus de Benjamin Netanyahu, poartă o certă responsabilitate

. Devin ei înşişi o mare trăncăneală vidă. Și ridicolă.

Răsfoire prin Tito Colliander, Le Chemin des ascètes, în Spiritualité orientale, no. 12, 1973: „Nu dați sfaturi. Nu intrați în contradicție cu nimeni. Lăsați pe ceilalți să aibă dreptate. (Ah! – n.m., A.P., aprilie 2024).

Îmi cer scuze pentru nediplomatica mea atitudine, dar am încă nostalgia modelului american.

Cineva, un filolog clasic, a dat recent un răspuns interesant: a susținut să latina, greaca veche ar trebui învățate, pur și simplu, pentru că sînt grele

Dacă aşa stau lucrurile, e greu de înţeles de ce gazetarii noştri – şi ai altora – nu renunţă la acest înşelător spectacol.

Mai aproape de noi, Europa se pregătește de alegeri și politicienii sînt zeloși în promisiuni de solidaritate cu Ucraina, dar trimit insuficiente arme.

Revenirea la „militantism” ne deprimă…

Sau nu este la noi chiar presa liberă şi independentă o „idee bună, rău aplicată”?

De multă vreme, simt nevoia să-i dau un semn de prețuire și afecțiune lui Alexandru Călinescu.