CARTE

Univers al intrigilor şi al trădărilor generalizate, respirînd la tot pasul suspansul clandestinităţii

Cartea lui Bhattacharya îl prezintă pe John von Neumann cu o aură de supererou

Dintr-un complex de slabă receptare, probabil, sau din nevoia pură de revizuire, O moarte cum tu nu ai putea avea preia cu modificări minime aproape toate povestirile din 2018

Trecînd peste partea anecdotică ce a conferit un aer legendar Ieudului fără ieșire (1994), trebuie spus că în această primă carte nu doar se prefigura evoluția lirică ulterioară a lui Ioan Es. Pop, ci se avansa un nou tip de autenticitate (nou în anii ’90

Îmi plăcea să încerc să surprind pe hîrtie ce vedeam în lumea din jur, cu ajutorul creioanelor colorate și cerate

Doar că întunecarea, din cauza ascuţirii văzului, nu mai e un pachet compact de beznă

Dintre acestea, cea mai cunoscută este Cum să nu greșești. Puterea gîndirii matematice.

Într-un articol anterior, menționam ciocanul lui Maslow, propunîndu-mi să tratez un subiect de literatură cu o limitare autoimpusă: mintea de matematician.

Era doar încă un act din viața sa picarescă, ce începuse cu o faptă reprobabilă, atunci cînd abia ajunsese la statutul social de bărbat.

O corporatistă nu poate să termine o ficțiune începută din cauza sarcinilor de serviciu.

Cu asemenea biografie, e de înțeles că Anton Pann a făcut pînă acum obiectul mai multor romanțări. Prima și ultima, documentate, e drept.

În ceea ce-l privește pe Ștefan Manasia, poezia lui a fost pusă în legătură cu un anumit discurs așa-zis șamanic, ce presupune inițiere și libertate.

Trăim în plină nesocotire a lor.

Mă bucură interesul traducătorilor străini și al regizorilor de teatru pentru povestirile apărute aici, indiferent de cît de începători sînt autorii și autoarele lor.

Îndrăznesc să afirm de la bun început că cea mai radicală schimbare s-ar traduce prin ficționalizarea treptată a realității

Motivul pentru care stăm mereu cîteva zile în Nairobi este aprovizionarea.

Fragment din volumul de povestiri „Ultimul vis”, traducere din limba spaniolă de Lavinia Similaru, recent apărut în Colecția „Folio” a Editurii Litera.

Pentru Wallace lucrurile stăteau altfel.

Acţiunea se desfăşoară în Cluj, dar sentimentul că nu acest detaliu geografic contează aici cu adevărat devine nu mai puţin pregnant.

De exemplu, în chiar primul capitol, intitulat „Un lucru este fie adevărat, fie nu”, aflăm despre post-adevăr, o atitudine dăunătoare și fundamental împotriva obiectivității care stă la baza științei de orice fel.

Stela e un fel de one woman show, unde materia epică se aglutinează în jurul unui personaj feminin (sînt și altele, dar eroina e centrul din care celelalte radiază contrastant), construit special la limita mediocrității.

Mi-a fost întotdeauna greu să accept argumentul unei „origini naturale” a conflictului dintre generații.

Marguerite se învîrte în jurul regelui și taie în gol, ca și cum ar avea în mîini foarfeci invizibile.

De pildă, Caravaggio, Michelangelo Merisi pe numele real, căruia Schama îi dedică primul capitol, a reușit să transforme arta creștină ca nimeni altul cu excepția lui Michelangelo.

Cu aceeaşi cadenţă este citită cartea lui Cosmin Ciotloş dedicată „Cenaclului de Luni” şi este valorizat contrastul benefic pe care se întemeiază judecăţile criticului bucureştean

Ceea ce îl făcea pe Stalin cu adevărat special, a continuat Nora să ne lămurească, era faptul că zâmbea cu ochii.

Dincolo de multe altele, e ceea ce deja a consacrat-o literar pe autoare drept o voce importantă și originală a literaturii române contemporane.

Oricît am căuta să ne refuzăm compensaţiile îndoielnice ale lamentaţiilor, cititorul de critică literară a ajuns să ilustreze astăzi, într-un reflex edificator, mai degrabă condiţia lectorului de nişă, retras în laboratorul său