CARTE

Noua generație de cercetători, în viziunea lui Thales, formulează enunțuri clare

Gheorghe Erizanu se autodefinește undeva în volum drept un optimist moderat.

Sigur, relaxarea asta despre care vorbește Andrei Zbîrnea în prefață ne face pe noi, cititorii, să intuim că aceasta presupune și încrîncenarea, și agitația de dinainte.

Nu puteam să scriu această carte fără să pomenesc de COVID‑19. (…)

De ce relațiile sale cu facțiunile militare au rămas limitate sau fără nici un rol sub aspect operațional?

Astfel, destinul ideilor lui Steinhardt în postcomunism/postdouămiism ar putea face obiectul unui studiu incitant.

„Soarele negru întregește o căutare simbolică și stilistică începută în 2016

I se opune realitatea, non-valorile coexistînd cu valori, în aceiași indivizi, reușitele lor”.

Mai vechiul „lunetist” al lui Hondrari a revenit, iată, și-și vînează ager cititorii, la propriu și la figurat.

Direcţia poetică dominantă a Angelei Marinescu s-a axat întotdeauna pe o autoviolenţă de profunzime

Cititorii de SF vor fi atrași de premisa inedită și vor rămâne captivi datorită narării îndrăznețe.“ PUBLISHERS WEEKLY

Despre cartea de debut (în poezie) a autoarei am scris deja în revista de față. Mă voi referi în continuare la celelalte două.

Vreau să nu uitați un lucru: mai mult decât orice, aceasta este o poveste de iubire. Să nu care cumva să uitați asta vreo clipă.

Calea și Adevărul se găsesc în metoda științifică, ce controlează interacțiunile dintre teorie, observație, măsurătoare, experiment și simulare.

Prix Goncourt / Premiul Goncourt este cel mai vechi și mai important premiu literar din Franța și una dintre cele mai prestigioase distincții literare din lume.

N-or fi fost părinţii ideali, se-nţelege, dar nici tinerii nu par mai breji.

Oare chiar e necesar să-ți putrezească și viața, și trupul în pușcărie?

Firește că un astfel de subiect nu poate fi nici măcar schițat corespunzător într-un spațiu tipografic limitat.

Pe măsură ce tehnologia a făcut răspîndirea informațiilor mai ușoară ca oricînd, atenția a devenit o resursă rară

Am auzit de câteva ori aici salutul servus, pe care nu l mai auzisem din copilărie — la bunici era singura formă de salut.

Cred, de asemenea, că autorului un astfel de exercițiu nu i-ar fi fost peste mînă.

Mai multe cărămizi, mai multă semnificaţie, mai multă răbdare: bătrîneşti, dar necesare observaţii, totuşi.

Cînd nu ne jucam prin praful uliței încă neasfaltate, ne petreceam ziua unul la altul.

O analitică credibilă a problematicii de cuplu nu e ușor de pus în poveste fără a cădea în patetic, în fals sau în ridicol, n-a fost cazul lui Mihai Radu

Aceste două instituții au deja un rol clar determinat în cultura română.

Să mizeze pe sentimentele noastre e o posibilitate, nu o obligație.

La urma urmei, ce ştiu eu despre oameni ca el? (...)

Univers al intrigilor şi al trădărilor generalizate, respirînd la tot pasul suspansul clandestinităţii

Cartea lui Bhattacharya îl prezintă pe John von Neumann cu o aură de supererou

Dintr-un complex de slabă receptare, probabil, sau din nevoia pură de revizuire, O moarte cum tu nu ai putea avea preia cu modificări minime aproape toate povestirile din 2018

Trecînd peste partea anecdotică ce a conferit un aer legendar Ieudului fără ieșire (1994), trebuie spus că în această primă carte nu doar se prefigura evoluția lirică ulterioară a lui Ioan Es. Pop, ci se avansa un nou tip de autenticitate (nou în anii ’90

Îmi plăcea să încerc să surprind pe hîrtie ce vedeam în lumea din jur, cu ajutorul creioanelor colorate și cerate

Doar că întunecarea, din cauza ascuţirii văzului, nu mai e un pachet compact de beznă

Dintre acestea, cea mai cunoscută este Cum să nu greșești. Puterea gîndirii matematice.

Într-un articol anterior, menționam ciocanul lui Maslow, propunîndu-mi să tratez un subiect de literatură cu o limitare autoimpusă: mintea de matematician.

Era doar încă un act din viața sa picarescă, ce începuse cu o faptă reprobabilă, atunci cînd abia ajunsese la statutul social de bărbat.

O corporatistă nu poate să termine o ficțiune începută din cauza sarcinilor de serviciu.

Cu asemenea biografie, e de înțeles că Anton Pann a făcut pînă acum obiectul mai multor romanțări. Prima și ultima, documentate, e drept.

În ceea ce-l privește pe Ștefan Manasia, poezia lui a fost pusă în legătură cu un anumit discurs așa-zis șamanic, ce presupune inițiere și libertate.

Trăim în plină nesocotire a lor.

Mă bucură interesul traducătorilor străini și al regizorilor de teatru pentru povestirile apărute aici, indiferent de cît de începători sînt autorii și autoarele lor.

Îndrăznesc să afirm de la bun început că cea mai radicală schimbare s-ar traduce prin ficționalizarea treptată a realității