TEMA SĂPTĂMÎNII

La Dumnezeu, dreptatea este, întotdeauna, precedată de bunătate.

Trecutul nu trece, pentru că prezentul este fragil, iar viitorul – incert, ba chiar înspăimîntător.

Această predispoziție genetică foarte reală nu înseamnă că viitorul nostru este determinat.

Neamurile care se bulucesc la tranșarea moștenirii, îmbucătățirea ei astfel încît să satisfacă fiecare parte, erau obligate să asume și grijile trupului mort.

Am văzut odată o ființă care era rezultatul încrucișării unui șoarece cu o pisică și purta pe ea semnele evidente ale ambilor.

Cu tradițiile, lucrurile stau diferit. Produsul lor, care ajunge pînă la noi, nu este o copie și nici măcar o mărturie foarte clară a trecutului, ci doar o actualizare.

Genetica nu este doar despre moștenire, ci și despre surprize. Termenul de „mutație” poate părea înfricoșător, însă doar pentru că ne-am uitat la prea multe filme.

Dacă ereditatea biologică ne oferă structura corpului și predispozițiile genetice, ereditatea socială este, am putea spune, echivalentul său invizibil, dar la fel de important.

Anturajul caută pe chipul bebelușului dovezi incontestabile ale apartenenței sale la familie, asemănări cu diverse trăsături faciale ale părinților.

Dincolo de bucuria trăită ca martor al acestei transformări, ceea ce mi-a atras de cîteva ori atenția a fost un fel de ereditate răsturnată.

Este greu de crezut că porți ca podoabe cîteva grame din ciocnirea explozivă a două stele. Iată cum stelele îți intră în viață fără să ți-o dorești.

Aici intervine o ereditate socială a răului. Din generaţie în generaţie ne omorîm între noi şi, în primul rînd, conducătorii.

Domnia-sa ne oferă un pasionant volum din specia celor consacrate cîndva de Philippe Ariès.

Primim sfaturi privind facultatea ori meseria pe care ne-am putea-o alege, felul în care să ne creștem copiii de îndată ce-i aducem pe lume (ba chiar și înainte).

Sfătuirea devine, poate pentru prima dată ȋn istoria omului, integral tehnologică, cu asistenţii virtuali ȋn rolul de duhovnici electronici.

Un singur sfat aș urma acum, tot cu mare greutate: să mă întorc la mine și să mă aleg pe mine, oricare ar fi contextul.

Un Socrate în buzunarul fiecăruia ar fi radical diferit de un Google Maps al moralității: nu ne sfătuiește ce rută trebuie să urmăm din punctul A în punctul B.

Mai toți liderii politici își păstrează o mare autonomie de decizie în raport cu sfătuitorii, cu echipa de consilieri.

Nu cred că-i sănătos să ne învinovățim că tot repetăm o greșeală și alegem în continuare greșit.

Este epuizant să fii mamă în ziua de azi și fără sfaturile nesolicitate care pun o mare presiune pe părinți, pe lîngă cei perfecți din social media.

Nu toate sfaturile date cu cele mai bune intenţii şi în perfectă cunoştinţă de cauză rodesc necondiţionat.

Sîntem cu adevărat incompleți sau doar ne percepem astfel din cauza condiționărilor sociale și psihologice?

În politică, Nicolae Iorga nu s-a ferit de tovărășii mai mult sau mai puțin comice, mai mult sau mai puțin triste.

Jumătățile existenței noastre ne dau bătăi de cap: frica de moarte și frica de viață.

Avem tema angoasei de separare și de pierdere, pe care oricine o resimte dacă se gîndește la sine ca la o persoană căreia îi lipsește jumătatea.

Cu două, trei, patru căsătorii sau parteneriate la activ, în care poate ai investit emoțional cu toată încrederea, cum să mai poți stabili cine este sau cine a fost „jumătatea ta”?

În iubire te pierzi. Trebuie să te pierzi, pentru a-l găsi pe celălalt mai frumos și mai potrivit decît e în realitate.

Paul Dolan, profesor la London School of Economics, susține că femeile necăsătorite și fără copii sînt, în general, cele mai fericite și sănătoase persoane din societate.

În acest Dosar ne-am întrebat care sînt miturile ce distorsionează în mentalul colectiv realitatea comunistă.

Propaganda oficială – infiltrată cu elemente dacomane, protocroniste – s-a insinuat pregnant înainte de 1989 prin intermediul culturii de masă, al artelor, al literaturii și cinematografiei.

Evidențiază ponderea mare a concetățenilor noștri care consideră că politicile lui Ceaușescu au contribuit la dezvoltarea țării.

Proporţiile poluării erau cunoscute de către comuniști, dar nu le-a păsat nici de mediu, nici de oameni.

Efectele acestei politici draconice de rambursare a datoriei externe au reflectat orgoliul și ambiția regimului comunist de a da o lecție piețelor financiare internaționale.

Una dintre cele mai întîlnite confuzii în mintea oamenilor este aceea dintre naționalism și patriotism.

Politica externă a anilor Ceaușescu rămîne interesantă pentru istoric, dar realmente independentă ea nu a fost niciodată.

Amorul pare că a suscitat dezbateri în jurul unor mese la care anticii încercau să deslușească toate sensurile posibile pe care le are îndrăgostirea.

Scena nocturnă imaginată de Platon în Symposion este familiară timpului său: un banchet, adică o reuniune dedicată exclusiv plăcerii de a bea împreună.

Oferind inițiaților decodificări ce pun într-o lumină aparte seducția, sentimentele, viața: citiți cuvîntului Roma invers!

În genere, totuși, poeții-mangafa se cam codesc să scrie versuri taman despre bibici.

Erosul nu este nici amor, nici afecțiune, nici atașament, nici pasiune, ci ceva mai profund, mai tainic și mai misterios.

Măritișul era mai degrabă o alianță între familii, adică mai mult o strategie decît o taină spirituală.

Aceste studii științifice demonstrează că dragostea pasională poate genera cea mai teribilă dependență.