TÎLC SHOW

Istoria dovedește însă că, odată născută, tradiția libertății poate fi reprimată, nu și suprimată.

Rusofobia nu trebuie să ne paralizeze, să ne pierdem mințile de frică, să devenim isterici, să vedem ruși peste tot și să punem toate relele vremurilor pe care le trăim pe seama rușilor.

Pe scurt, etruscii prețuiau viața și bucuriile oferite de ea, precum muzica și vinul.

Alcaraz și Sinner sînt cruzi încă, n-au prins carnea legendelor. Această carne este ca o armură psihologică, ea întoarce lăncile îndreptate spre ei înapoi către mințile adversarilor.

Într-un viitor ceva mai îndepărtat, asemănările și dragostea dintre români și francezi aveau să fie estompate în urma unui alt război.

Cineva ar trebui să strige tare în urechea Guvernului că reducerea deficitului nu înseamnă reformă.

După ce a marcat Țara Vinului pe harta Transilvaniei, Johannes Honterus avea să contribuie cu succes și la conturarea capitalei tiparului.

FCSB aleargă să recupereze un handicap pe care singură și l-a creat. Insuficient pregătită în pauza dintre campionate, a mai făcut greșeala să creadă că succesele sezonului trecut se vor reproduce în mod automat.

Excursiile în Bucegi mi s-au mai rărit, dar, cu cît mai rare, cu atît mai pline de bucuria revederii naturii lor. În minte, unele locuri și lucruri mi-au rămas așa cum le-am văzut primele dăți.

Nerăbdarea celor de bună-credință, în primul rînd a cetățenilor care l-au ales pe Nicușor Dan și a celor care au votat partidele din coaliția de guvernare, generează multe primejdii.

Discursul pro-occidental din România nu doar că ignoră, dar disprețuiește acest tip de sensibilitate populară nu de ieri, de azi.

Parada We Want Beer avea un fundament complex și o participare pe măsură: aproximativ o sută de mii de cetățeni au marșăluit toată ziua, pînă spre seară, pe străzile New York-ului.

Un amic de-al meu, cu care împărțeam o căsuță de vacanță în acel sat, s-a încumetat la un moment dat să coboare cu mașina pe amintitul drumeag, mai mult potecă.

De cînd am început să înțeleg ce e cu mine pe lumea asta, mi-am dat seama că plecarea definitivă din România este o opțiune deschisă în mintea foarte multor români.

Simbolistica mișcării, numită Lanțul baltic, depășește oricum valoarea cifrelor, dar totodată este întărită de acestea, mesajul pro-independență al cetățenilor din statele baltice fiind transmis pe un ton perfect.

Tristețea e totdeauna legată și de starea privitorului. Bineînțeles că depinde ce vezi într-un loc și în ce dispoziție ești cînd vizitezi acel loc.

Atunci cînd anticipăm care ar trebui să fie rezultatele unei schimbări a propriei noastre dispoziții, sîntem neatenți la calitatea umanității agentului de schimbare.

„O ciudată problemă de drept penal“ este o satiră cu ținte multiple, de la patriotismul țanțoș al demagogilor pînă la retorica bombastică din pledoariile cu care avocații impresionau judecătorii.

Părerea mea este că Ion Iliescu a fost un om politic slab, fără viziune și fără curaj. De aceea, nici nu cred că a controlat vreodată procesele istorico-politice care au avut loc în timpul președinției sale.

Atîtea și atîtea veșminte confecționate din cele mai prețioase materiale, brodate cu cele mai fine fire, cuprind în ele nebănuite istorii și întinse geografii.

Ceea ce intră într-o gaură neagră pînă la urmă poate să și iasă. Big Bang-ul care ar fi creat întreg Universul nostru ar fi fost de fapt un fel de gaură albă.

Niciodată sălbăticia nu a făcut casă bună cu orașul. De fapt, orașul reprezintă capacitatea omului de a „fura” spațiu sălbăticiei și de a crea un habitat propice pentru sine.

Problema sistemului nostru judiciar este aceeași cu problema companiilor de stat din categoria „găuri negre”: livrează servicii proaste la costuri foarte ridicate.

Tunelurile, preluate între timp de British Telecom, deveniseră așadar, în timpul Războiului Rece, loc de muncă pentru aproximativ două sute de persoane.

E interesant de descoperit cum se înțelegeau românii, scăpați temporar de sub dictatura lui Ceaușescu, cu irakienii aflați sub dictatura lui Hussein.

Este de așteptat ca, în opoziție, aceste partide să-și mărească ponderea electorală, mai ales în contextul nemulțumirilor generate de aplicarea programului asumat de Guvern.

Ceaușescu a fost un antiromân feroce, un comunist bătut în cap, atins de delirul grandorii, un caz patologic. Regimul Ceaușescu a fost, ca și cel al lui Dej, ca și cel al lui Antonescu, un regim criminal în sensul propriu.

Se spune, printre specialiști, că dacă vrei să cunoști cu adevărat Roma trebuie să îi surprinzi și adîncimile. La propriu.

Istoria nu se repetă, cel puțin nu în aceeași formă. Se repetă însă unele tipuri de greșeli, iar consecințele lor pot fi asemănătoare.

Dl Bolojan vrea să obțină susținerea populară pentru corecțiile financiare și instituționale pe care vrea să le facă, zgîndărind frustrarea poporului în folosul cauzei sale.

Vestitul Galenus din Pergam, medicul grec care și-a desfășurat mare parte din activitate în Imperiul Roman, considera că piersicile nu sînt prea bune pentru a fi consumate.

Șoferii sînt apropiați de înalții funcționari pe care-i duc cu limuzina dintr-un loc în altul și, de regulă, au grijă și de familiile lor, le duc copiii la școală și soțiile la coafor.

Timp de mai multe secole, de cînd este experimentat, regimul democrației constituționale a fost confruntat cu pericolul pierderii echilibrului dintre libertate și egalitate.

Sînt momente în care duci poporul înainte îndreptînd sabia împotriva lui și sînt momente în care îl duci înainte îndreptînd sabia împotriva pieptului tău.

Persoana care va conduce Serviciul de Informații Secrete al statului (MI6) va fi o doamnă. Prima femeie din istorie (o istorie de 116 ani a serviciului) ce va ocupa această poziție.

Există o atracție pe care America o exercită nu doar ca idee, ci de-a dreptul fizic, direct, asupra călătorului. Un magnetism asemănător dragostei.

Am fost puțin nedumerit, deoarece nimeni nu mai scrie scrisori în ziua de azi și, în plus, toți cei trei expeditori erau niște străini, cu nume ciudate.

Ideea că treaba partidelor din Parlament e să formeze un guvern, și atît, nu există; partidele din Parlament trebuie să preia țara, pe bucăți.

Este totodată un bun exercițiu care amintește că toate trec, că adaptarea este cheia și că punctele pierdute se pot recupera chiar și în/după cele mai dure condiții.

Pare că trecerea dintr-o lume în alta, chiar și în era modernă, nu se poate face fără niscaiva suferință.

Crizele de furie, refuzul efortului susținut, dificultatea de a tolera frustrarea sînt manifestări frecvente în rîndul copiilor de vîrstă preșcolară, dar ele nu reprezintă simple „capricii”.

Președintele ar putea să cenzureze modalitatea, generalizată de CSM în ultimii ani, de a propune președintelui numirea unor judecători și procurori care nu au urmat cursurile de formare inițială.