TÎLC SHOW

Austeritatea acestui guvern cu tot cu majoritatea lui parlamentară reușește cu cei care nu sînt vinovați de ea și nu cu cei care sînt vinovați de ea.

Interesat de științele naturii și vînător pasionat (și controversat), Theodore Roosevelt plecase într-o importantă expediție în Africa de Est.

Austria ne devine client, am mai curentat-o o dată acum cîțiva ani, e țara care ne suge petrolul și ne taie pădurile, dar ne pică bine pe bombeu cînd trebuie să ne crească stima de sine.

S-a înfipt cu umărul în ușă, smucind zăvorul de vreo două ori cu o energie de care n-ai fi crezut-o în stare. Într-o clipită, a dat ușa de perete.

Mesajele, formulate de multe ori într-un limbaj suburban, sînt o secreție a urii și îndeamnă la ură. Îngrijorător este că intelectuali cu cariere redutabile cred că singura cale pentru a se face auziți este să împrumute un astfel de limbaj.

În acest univers sonor fabulos, vocea Virginiei Zeani a fost cu totul specială, așa cum speciale i-au fost frumusețea și întreaga viață.

Viitoarea regină a României a deprins astfel meșteșugul diluării culorilor într-un belșug de apă și și-a dezvoltat un stil propriu de a picta, înclinat spre partea decorativă.

Omul are o luptă înverșunată pentru răsturnarea ordinii liberale a lumii. Tinde să creeze o nouă secesiune în interiorul SUA.

Ceea ce vedeam era mai mult decît un conac, adică putea fi numit castel, deşi... parcă mai degrabă fost castel.

Nu e prima dată cînd liderii noștri politici și militari se dovedesc a fi mult sub nivelul profesional cerut de provocările cărora sînt plătiți să le răspundă.

Mănușile trimise reginei Elisabeta I nu erau doar spectaculos – uneori excentric – împodobite, ci adesea erau și parfumate.

Alegerea lui Chivu ca antrenor într-una dintre cele mai faste perioade din epoca modernă a lui Inter nu a picat bine tuturor.

Despre un oraș cu o asemenea aglomerare de clădiri înalte pe o suprafață redusă ai putea spune că e un fel de precursor al New York-ului.

Este firesc ca tensiunile culturale și cele ideologice, resimțite cotidian, chiar dacă ele nu sînt identificate și descrise rațional, să se manifeste, la nivel național, dar într-o matrice europeană.

Sîntem confuzi în ceea ce privește patriotismul. Nu prea știm ce este sau, dacă credem că știm, am face bine să ne mai gîndim o dată.

Inițiativa i-a aparținut lui Napoleon însuși, care, fiind deja general cu responsabilități serioase în armatele franceze pe atunci, își dorea ca soldații să fie mai bine hrăniți.

Complicitățile cu galeriile sînt de domeniul evidenței. Acum s-au implicat și jandarmii. Și gata. S-a rezolvat.

Cu cît a îmbătrînit însă, Redford și-a rafinat stilul, transformîndu-se într-un actor subtil, cu un joc din ce în ce mai plin de nuanțe.

Îmi repugnă logica „ai ucis civilii mei, ucid și eu civilii tăi” și nu despre asta e vorba; am doar impresia că uităm cum a început totul și ce anume a generat nebunia însîngerată din Gaza.

Adierea unui potențial mic incident diplomatic sufla pe puntea USS Missouri întrucît japonezii au dat de înțeles că nu vor accepta un document viciat.

Aici e nepotrivire de caracter generațional. Lucescu visează la o Națională care nu mai există. Jucătorii nu visează la nimic, cufundați într-o magmă socială și profesională.

Acolo însă, odată cu masa aceea la care nu mai speram și care ni s-a părut de-a dreptul delicioasă, muzica părea să fie cea mai potrivită din lume.

Istoria dovedește însă că, odată născută, tradiția libertății poate fi reprimată, nu și suprimată.

Rusofobia nu trebuie să ne paralizeze, să ne pierdem mințile de frică, să devenim isterici, să vedem ruși peste tot și să punem toate relele vremurilor pe care le trăim pe seama rușilor.

Pe scurt, etruscii prețuiau viața și bucuriile oferite de ea, precum muzica și vinul.

Alcaraz și Sinner sînt cruzi încă, n-au prins carnea legendelor. Această carne este ca o armură psihologică, ea întoarce lăncile îndreptate spre ei înapoi către mințile adversarilor.

Într-un viitor ceva mai îndepărtat, asemănările și dragostea dintre români și francezi aveau să fie estompate în urma unui alt război.

Cineva ar trebui să strige tare în urechea Guvernului că reducerea deficitului nu înseamnă reformă.

După ce a marcat Țara Vinului pe harta Transilvaniei, Johannes Honterus avea să contribuie cu succes și la conturarea capitalei tiparului.

FCSB aleargă să recupereze un handicap pe care singură și l-a creat. Insuficient pregătită în pauza dintre campionate, a mai făcut greșeala să creadă că succesele sezonului trecut se vor reproduce în mod automat.

Excursiile în Bucegi mi s-au mai rărit, dar, cu cît mai rare, cu atît mai pline de bucuria revederii naturii lor. În minte, unele locuri și lucruri mi-au rămas așa cum le-am văzut primele dăți.

Nerăbdarea celor de bună-credință, în primul rînd a cetățenilor care l-au ales pe Nicușor Dan și a celor care au votat partidele din coaliția de guvernare, generează multe primejdii.

Discursul pro-occidental din România nu doar că ignoră, dar disprețuiește acest tip de sensibilitate populară nu de ieri, de azi.

Parada We Want Beer avea un fundament complex și o participare pe măsură: aproximativ o sută de mii de cetățeni au marșăluit toată ziua, pînă spre seară, pe străzile New York-ului.

Un amic de-al meu, cu care împărțeam o căsuță de vacanță în acel sat, s-a încumetat la un moment dat să coboare cu mașina pe amintitul drumeag, mai mult potecă.

De cînd am început să înțeleg ce e cu mine pe lumea asta, mi-am dat seama că plecarea definitivă din România este o opțiune deschisă în mintea foarte multor români.

Simbolistica mișcării, numită Lanțul baltic, depășește oricum valoarea cifrelor, dar totodată este întărită de acestea, mesajul pro-independență al cetățenilor din statele baltice fiind transmis pe un ton perfect.

Tristețea e totdeauna legată și de starea privitorului. Bineînțeles că depinde ce vezi într-un loc și în ce dispoziție ești cînd vizitezi acel loc.

Atunci cînd anticipăm care ar trebui să fie rezultatele unei schimbări a propriei noastre dispoziții, sîntem neatenți la calitatea umanității agentului de schimbare.

„O ciudată problemă de drept penal“ este o satiră cu ținte multiple, de la patriotismul țanțoș al demagogilor pînă la retorica bombastică din pledoariile cu care avocații impresionau judecătorii.

Părerea mea este că Ion Iliescu a fost un om politic slab, fără viziune și fără curaj. De aceea, nici nu cred că a controlat vreodată procesele istorico-politice care au avut loc în timpul președinției sale.

Atîtea și atîtea veșminte confecționate din cele mai prețioase materiale, brodate cu cele mai fine fire, cuprind în ele nebănuite istorii și întinse geografii.