TÎLC SHOW

Sînt și mai multe motive de dezamăgire față de București. Mai ales în zilele noastre.

CV-urile, în general, se umplu cu trei categorii de informații, în afara celor personale. Prima categorie: diplomele.

Claude Monet a avut un răspuns imediat de cum a ajuns pe tărîm italienesc: „Veneția este prea frumoasă pentru a fi pictată”.

Tadici e în același timp definiția conducătorului care conduce prin frică: urlete, înjurături, loviri. Multe în văzul lumii. Foarte multe tolerate.

Răspîndirea inepțiilor din arsenalul propagandei comuniste sau ultra-naționaliste nu a apărut din senin și nu e rezultatul unor orbiri colective inexplicabile.

Mi se pare foarte periculoasă ascensiunea politicienilor inculți; sînt din ce în ce mai mulți și ajung în funcții din ce în ce mai influente.

Pentru că forțe ale binelui există în orice rău (și invers), au fost salvate pietrăria coloanelor și a ferestrelor, pisania, catapeteasma și icoanele, alături de alte obiecte de preț.

Să vedem ce putem face. România, locul 47 în clasamentul planetei fotbalului, joacă împotriva Turciei, poziția 25.

Filmul lui Serge Ioan Celebidachi redă aceeași poveste de viață, insistînd mai mult, cum era și de așteptat, pe latura umană și emoțională.

Cristian Preda alcătuiește harta cuprinzătoare și nuanțată a ideilor și, mai ales, a non-ideilor politice puse în circulație în perioada postdecembristă.

Idealul național nu e niciodată dictat de elite, ci doar formulat și promovat de ele. Așadar, prima datorie a elitei este să asculte atent.

Ziua respectivă nu a fost lipsită de evenimente, ba chiar s-au întîmplat unele care în prezent nu ar scăpa nici unei burtiere roșii.

O reprezentativă care ne reprezintă. Moale, cu căderi adînci și sclipiri rare, cu sînge pe față și lacrimi amare, cu o repriză bună și una de coșmar.

Dar „înfundarea” asta a noastră nu se produce doar pe străzi, ci și în clădiri. Destule imobile publice au uși blocate. Nu se deschide decît una mititică... laterală.

Avem nevoie de perspectivă pentru că nimeni, indivizi sau popoare, nu poate trăi fără țel. Poate că e bine să explorăm un pic tradiția noastră politică.

Hagi mărturisește însă, în cartea sa autobiografică, că într-un moment-cheie, noiembrie 1989, a simțit din plin o presiune în plus – și anume, presiunea conducerii statului.

Ienei era o roată importantă în angrenaj, dar puteau și 11 de Ienei fără trei-patru jucători, fără Bölöni, Stoica, Lăcătuș sau Duckadam.

Poate că magistrații știau deja că nu vor putea admite acea excepție de neconstituționalitate, iar procesul era pentru ei o simplă formalitate. Dar să adoarmă în prezidiu, de față cu atîta lume?

Pretenția universalistă a culturii occidentale născută și exacerbată în epoca modernă a fost contrazisă din ce în ce mai ferm de regimurile politice autoritare.

Al treilea și cel mai tulburător lucru pe care îl vedem aproape în fiecare pagină a jurnalului este lipsa de luciditate politică a lui Nicolae Iorga.

Conform memoriilor lui Winston Churchill, FDR s-a gîndit în miezul unei nopți ca denumirea membrilor, deci a Aliaților ce luptau împotriva Axei, să fie „Națiunile Unite”.

Gimnastica fără bătaie era ca friptura fără cartofi prăjiți sau ca zeama salatei de roșii fără pîinea de înmuiat. Nici un farmec.

Degeaba am încercat să găsesc vreun gust special, vreo calitate ascunsă, doar pentru rafinați, sau vreo aromă neobișnuită pe care s-o descoperi mai tîrziu.

Reforma ne aduce și alt gen de comasare: cea făcută din ticăloșie, cea făcută în interes propriu sau/și în interes de partid.

Regina Maria Antoaneta rămîne pur și simplu un personaj complex al vremurilor sale – care, într-adevăr, avea o garderobă estimată cam la un milion de dolari la valoarea de astăzi.

Meritul lui Becali? Iar e cu pisica lui Schrödinger. Și da, și nu. Echipa ajunsese la apogeu, avea stabilitate, jucătorii și staff-ul intraseră într-o inerție bună și se adaptaseră toanelor patronului.

Trebuie să recunosc că pe mine mă enervează și ceea ce aș numi moda Netflix, cu tot ce presupune ea.

Monologul ia locul dialogului, iar diabolizarea adversarului politic înlocuiește prezentarea și explicarea politicilor publice din programele partidelor.

Așa cred eu, că marile intuiții ale celor vechi deschid drumuri cu mult mai directe spre adevăr decît studiile celor de azi.

Ideea călăuzitoare a Reginei Maria – „Caracterul omului este destinul său” – nu reprezintă implicit o sentință definitivă, cum poate suna la prima rostire.

Djokovic e un munte de contradicții. De la farsa tristă cu fentarea regulilor pandemice de la Australian Open pînă la emigrarea din Serbia ca urmare a contestării președintelui Vucici.

De multă vreme observ și un alt tip de pensionari călători, ba chiar aproape nomazi, un soi din care încă n-am prea văzut să facă parte și români.

Austeritatea acestui guvern cu tot cu majoritatea lui parlamentară reușește cu cei care nu sînt vinovați de ea și nu cu cei care sînt vinovați de ea.

Interesat de științele naturii și vînător pasionat (și controversat), Theodore Roosevelt plecase într-o importantă expediție în Africa de Est.

Austria ne devine client, am mai curentat-o o dată acum cîțiva ani, e țara care ne suge petrolul și ne taie pădurile, dar ne pică bine pe bombeu cînd trebuie să ne crească stima de sine.

S-a înfipt cu umărul în ușă, smucind zăvorul de vreo două ori cu o energie de care n-ai fi crezut-o în stare. Într-o clipită, a dat ușa de perete.

Mesajele, formulate de multe ori într-un limbaj suburban, sînt o secreție a urii și îndeamnă la ură. Îngrijorător este că intelectuali cu cariere redutabile cred că singura cale pentru a se face auziți este să împrumute un astfel de limbaj.

În acest univers sonor fabulos, vocea Virginiei Zeani a fost cu totul specială, așa cum speciale i-au fost frumusețea și întreaga viață.

Viitoarea regină a României a deprins astfel meșteșugul diluării culorilor într-un belșug de apă și și-a dezvoltat un stil propriu de a picta, înclinat spre partea decorativă.

Omul are o luptă înverșunată pentru răsturnarea ordinii liberale a lumii. Tinde să creeze o nouă secesiune în interiorul SUA.

Ceea ce vedeam era mai mult decît un conac, adică putea fi numit castel, deşi... parcă mai degrabă fost castel.

Nu e prima dată cînd liderii noștri politici și militari se dovedesc a fi mult sub nivelul profesional cerut de provocările cărora sînt plătiți să le răspundă.