Cîte ceva despre națiune
Dintre toate criticile pe care le-am citit de pe urma acelei întîlniri, rămîn cu o singură întîmpinare cu adevărat importantă: în ce termeni putem vorbi azi despre națiuni și identități naționale în Europa?
Dintre toate criticile pe care le-am citit de pe urma acelei întîlniri, rămîn cu o singură întîmpinare cu adevărat importantă: în ce termeni putem vorbi azi despre națiuni și identități naționale în Europa?
Winston i-a trimis o scrisoare soției Clementine ce conține un adevărat program de austeritate în familie, pentru o mai eficientă gospodărire a finanțelor și o mai avantajoasă administrare a reședinței de la țară.
Oameni ca David Popovici nu rezistă în fotbal. Sau nu în fotbalul de aici. Multor fotbaliști tineri „li se rupe coloana” înainte de a ști să joace cu adevărat fotbal.
La țară, oamenii folosesc încă în proporții rușinos de mari „buda” din curte (aproape trei milioane dintre locuitorii României).
Evenimentele petrecute în același timp, în locuri diferite între hotarele României și uneori dincolo de acestea, sînt armonizate printr-o strategie narativă unică, de un povestitor ubicuu, în fiecare capitol dedicat unui an din perioada cercetată.
Fenomenul e cunoscut și ține, desigur, de imaturitate: cînd ai o problemă mare, legiferezi pînă la absurd în sens contrar.
În jurul anului 1750, opticienii venețieni au început să producă ochelari de soare cu lentile colorate (tot culoarea verde, ca smaraldu’, ce să... vezi) pentru a proteja ochii nobililor și ai comandanților marinei venețiene.
Enormitatea gogomăniilor comise de acest pirat corporat care e Infantino, șeful FIFA, depășește imaginația. Tipul s-a decis să joace într-o distopie în care și-a distibuit rolul principal.
Cînd să-i noteze numele, Ionescu s-a gîndit că nu trebuie să uite despre cine e vorba. Și a scris: „Georgel hoțul”. N-a mai avut de-a face cu el, dar a mai auzit prin sat tot felul de vorbe și glume pe seama lui.
Pe Goga l-a vrut jos o organizație care se preocupă de antisemitim, pe Păunescu l-a vrut jos o organizație care se preocupă de comunism.
La calculele clasice privind tablourile lui Van Gogh cu floarea-soarelui, reiese însă că, dintre cele patru originale, o lucrare a fost distrusă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
O poveste care s-ar fi petrecut cu vreo 1.200 de ani înainte de Hristos, preluată de Homer vreo patru secole mai tîrziu, e astăzi tradusă în toate limbile pămîntului.
Și logica poate fi înșelătoare. Mai bine zis, logica poate fi coruptă pentru a fi folosită ca mijloc de înșelătorie.
Așadar, ce părere am despre „tentația societății actuale” de a schimba autoritatea intelectuală cu autoritatea tehnică. Voi încerca să nu răspund românește.
Un somn sub cerul liber în orașul care nu doarme niciodată ar fi putut reprezenta o soluție în epocă, atunci cînd principala metodă de răcorire în perioadele sufocante era simpla gheață.
Mare parte a omenirii merge ca o turmă în direcția arătată de un influențator. Iar Beckham e unul dintre cei mai mari.
Omul acela, îmbrăcat asemeni tuturor chelnerilor din vremea respectivă, cu cămașă albă și pantaloni negri, avînd și o burtă respectabilă, a dat din umeri. Ne-a spus senin că nu are habar de potecile de pe munte.
Sînt o oglindă, nu o conștiință. Răspunsurile mele nu nasc din convingeri interioare, din experiență trăită sau dintr-o busolă morală proprie.
Servitorul culegea ce auzea de prin toate încăperile și nota informațiile pe bilețele pe care le plasa în anumite locuri stabilite în prealabil, de unde erau preluate de jurnalist.
Regulile fotbalului s-au dus de rîpă de cînd cu cartonașul roșu retras de Trump cu mîna lui Infantino, șeful FIFA. La fel cu pauza de hidratare, care n-avea treabă cu lichidele.
Pentru felul său de a juca fotbal a fost inventat un cuvînt special, introdus și în dicționarele de limba spaniolă: Inmessionante.
Cînd nu se mai poate distinge între cuvintele adevărului și cuvintele minciunii, cînd este acreditat tot mai mult post-adevărul, se deschide tot mai larg poarta manipulărilor uriașe, cu dimensiuni fără precedent.
Tendința puterii judecătorești de a subordona celelalte puteri în stat este un fenomen general, specific actualei vîrste a democrațiilor.
Trăsurile din București conduse de vizitii ruși, numiți mujici, care reprezentau o formă de transport pentru cine își permitea, au lăsat „quite an impression” în mintea vizitatorului englez.
Lorenzo Finn, cîștigătorul cursei și posibil viitor mare campion al Italiei, a spus că e primul urs văzut în viața lui.
O Marilyn Monroe obosită, marcată de problemele ei mult discutate, și totuși la fel de frumoasă. Actrița ar fi împlinit anul acesta 100 de ani.
Lumea e pe mîna unora care cred despre ei înșiși că îi sînt stăpîni și îi rescriu regulile de funcționare după regulile în care ei funcționează în viață.
Transmițînd color de la Wimbledon, Sir David Attenborough a sesizat o problemă de... nuanță: la televizor, mingea de tenis era dificil de urmărit pe teren de către telespectatori întrucît era albă.
Franța a bătut pînă la urmă cu greu, dar asta arată că nu doar propriile greșeli te pot răpune, ci și întîlnirea cu asemenea specimene cu fluier.
Poate că din interior lucrurile nu se văd a fi chiar atît de perfecte, deși o altă caracteristică, ușor de intuit, e aceea că Elveția e bună pentru elvețieni. Străinii, dacă nu sînt foarte bogați, nu se prea pot simți în largul lor.
Dacă clasa politică rămîne oarbă și surdă la aceste semnale transmise de cetățeni, există riscul ca violența de limbaj să degenereze în tensiuni și conflicte tot mai ample.
CSM nu e un fel de sindicat care face zid în jurul membrilor săi, deci nu e neapărat „legitim” că CSM îi apără pe magistrați sau, mai precis, nu e deloc „legitim” că CSM îi apără pe magistrați automat, ca un gest reflex, ori de cîte ori apare o critică sa
După ani de înstrăinare, însă, cînd s-au retras din viața politică, cei doi lideri americani au început să comunice din nou. Corespondau scriindu-și aproape despre orice, de la grădinărit și călărit la chestiuni legate de religie sau destăinuiri din viața
Poți să faci o Cupă Mondială ireal de scumpă, să-ți bați joc de echipe și de oficiali care nu-ți convin, să te faci preș în fața regelui-clovn al lumii, nu contează.
Probabil că spaimele noastre privitoare la faptul că nu am avea un guvern stabil (ca să nu zic, Doamne ferește, „definitiv”) au rădăcini în trecutul comunist.
Capul Verde și-a organizat admirabil neputințele și a oferit o magnifică lecție de luciditate colectivă.
Schița scenariului de film semnat de Constantin Brâncuși se încheie cu o notă care precizează că „datele de mai sus sînt indicații aproximative. N-au prea mare importanță”.
M-au trecut fiorii, dar în același timp mi-a venit și să rîd, ba parcă mi-a fost chiar puțin jenă de postura lui. Nu sînt sigur dacă așa o fi procedura lor standard sau am dat noi peste un agent mai „conștiincios”.
Istoria, religia și cultura nu sînt însă pentru uzul dictatorilor. Îi încorsetează, iar ei sînt dincolo de orice constrîngere pentru a-i constrînge pe toți ceilalți.
Iorga știa. Știa carte! Pentru că era dintre cei avansați pe drumul cunoașterii. Așa era lumea aceea: cei care știau erau ținuți la mare prețuire de cei care știau mai puțin sau nu știau deloc.
Generalul Eisenhower a dispus conform noilor date meteo furnizate de consilierul său, iar „cel mai senzațional eveniment al războiului” a debutat favorabil, la timpul și vremea potrivite.
Germania poate rezerva și destule surprize. Ca, de pildă, un tur cu bicicleta prin jurul lacului Constanța (Konstanz, cum îi zic ei).