PE CE LUME TRĂIM

Afișul ediției aniversare TIFF, care marchează un sfert de secol pentru Festivalul Internațional de Film Transilvania, face un salt în trecut.

Mă intrigă bizarul „sindrom Stockholm” care, știe toată lumea, înseamnă „îndrăgostirea” (posibil suicidară) a victimei de propriul ei agresor.

Balonzaidul – care nu era o simplă haină de ploaie – aparține și el mai mult trecutului.

Profesorul a devenit, în imaginarul public, ținta perfectă. Destul de vizibil ca să fie acuzat, destul de vulnerabil ca să nu conteze.

Papa are absolută dreptate să celebreze măreția umanității, să critice și să respingă transumanismul și postumanismul și să sublinieze diferența esențială, categorică și insurmontabilă dintre oameni și mașini.

Americii îi lipsesc nu doar sistemele militare relevante în momentul de față, dar și baza industrială care i-ar permite să le producă rapid, ieftin și la scară largă. În această privință, SUA ar face bine să învețe de la Ucraina.

Mi-am dat seama că pentru vara asta chiar n-am nici un plan. Pentru prima dată parcă nici marea nu mă atrage, nu-mi vine să călătoresc niciunde, nu simt nevoia de o vacanță.

Străbăteam parcul în fiecare zi, spre școală. Dar însoțită de bunicul meu, cu bascul, balonzaidul și servieta lui uriașă pe umăr.

Există un sentiment că pleacă politicianul „care taie” și va veni cel „care dă”. Ceea ce este o mare greșeală și un fals.

E neclar de ce insistă Nicușor Dan să controleze atît de strîns un guvern despre care știe bine că nu va trăi foarte mult. Dacă va trăi.

Majoritatea oamenilor au avut fantezii sau impulsuri precum agresivitate la adresa altora, sexualitate nepotrivită, răzbunare, dorință de dominare și dorințe interzise.

Dacă doar valoarea intelectuală ar fi fost punctul slab al noilor contracte de schimb dintre universităţile româneşti şi lumea civilizată, nu mi-aş mai fi bătut gura de pomană.

În ultimii 25 de ani, termenul incluziune a fost folosit din ce în ce mai mult în politică și în presă cu un sens predominant sociologic, preluat din engleză.

Poate că, înainte să fim „pentru descentralizare”, ar trebui să știm ce sîntem dispuși să descentralizăm: puterea, răspunderea, banii, curriculum-ul, criteriile, curajul?

Papa Leon al XIV-lea merită felicitat pentru că a ales inteligența artificială (IA) ca temă a primei sale enciclice, Magnifica Humanitas.

Am găsit conversații cu oameni care nu mai sînt de multă vreme printre noi (și m-au înduioșat), apoi altele, cu oameni de care nu mai auzisem nimic de ani și zeci de ani, nici nu mai știam prea bine cine erau.

Mama a fost cea care a observat asta și ne-a chemat să vedem minunea: bebelușul zîmbea. Fericirea lor a fost molipsitoare și ne-a mai scos din închistare.

Sîntem în război și în același timp într-o realitate paralelă în care autoritățile noastre luptă cu inamici imaginari pe care și-i desenează pe hîrtie ca să poată mima competența.

„Nu, am fost eu. Asta sînt eu acum”, i-a răspuns Fran. Părea îngrozit de realitate, așa că s-a simțit nevoită să completeze: „Ți se va întîmpla și ție!”.

Jocul micului hoţoman nu-mi lăsa practic nici o altă opţiune logică: mă aflam în prezenţa unui impostor care inventase o tactică isteaţă de a călători cu Săgeata fără bilet, sub ochii îngăduitori ai însoţitorului de tren.

Numărătorile ludice ale copiilor, folosite pentru a decide rolurile și excluderile dintr-un joc, există în multe limbi și au structuri asemănătoare, fiind adesea chiar înrudite.

Copilul trebuie învățat să facă lucruri cu capul lui și cu mîinile lui, să ducă pînă la capăt o sarcină, să-și amîne plăcerea, să nu trăiască doar în funcție de impuls.

Politica comercială a devenit la rîndul ei un instrument de coerciție, Trump amenințînd că va impune taxe drastice țărilor care continuă să facă comerț cu Iranul.

Și, astfel, copiii care n-au luat premii s-au trezit la final simțindu-se culpabili și confuzi, zgîlțîiți de părinți și bunici pentru că nu s-au ridicat la anumite așteptări.

În timpul dansului, se mișcau calculat. Unduirile nu le erau întîmplătoare, ci, de destule ori, chiar cu adresă precisă.

În principiu, orice facilitate fiscală naște în rîndul antreprenorilor un comportament de tip speculativ, adică se caută mijloace cît mai diverse prin care se folosesc prevederile legale.

Preocupați de jocul de scaune muzicale pe care îl practică zilele astea partidele, uităm adesea că miza importantă nu e cine ocupă vremelnic niște funcții, ci ce anume se poate livra populației în numele căreia se guvernează.

A fost singura dată cînd tata, pe vremea aceea mai tînăr decît sînt eu acum, mi-a luat un album care se difuza în piață și-i plăcuse.

Îmi amintesc de un astfel de „dispecer-tonetar” care își îndeplinea cu aplomb „misiunea” în fața blocului unde locuiam acum vreo două decenii.

Rămîne totuși tentantă și o altă explicație, prin confuzie sau abreviere, presupunînd că expresia a lua pe mînecă ar fi pornit de la cuvîntul mînec sau de la locuțiunea pe mînecate.

În această școală, autorii studiați în ultimii ani sînt contemporani. Îi aleg profesorii, iar la examen elevii primesc texte noi, la prima vedere. Contează competențele, nu conținuturile de istorie literară.

Meloni a considerat aceste remarci „inacceptabile” și a adăugat o frază care merită citită cu atenție: „Sincer, nu m-aș simți confortabilă într-o societate în care liderii religioși fac ceea ce le spun liderii politici”.

Deși aceste șocuri pe termen scurt sînt serioase, un risc major mai puțin luat în seamă este posibilitatea ca dolarul să își piardă statutul de principală monedă comercială și de rezervă a lumii.

Mi-am dat seama că nu schimbasem decît „cartierul”, într-un mediu mai puțin toxic, orașul Cîmpina e cît un cartier bucureștean. Însă cel mai mult m-a interesat ideea de comunitate.

Petrecerile din adolescență, ba chiar cele din pre-adolescență, erau, mai toate, cu dans. Pe la 12-13 ani, cîte o colegă te invita la ziua ei, alături de alte cinci-șase fete.

E aproape amuzant jocul ipocrit pe care îl practică liderii de partide și președintele în încercările absolut neconvingătoare de a crea o nouă majoritate parlamentară.

Mereu mi-am imaginat că a-ți transforma pasiunea în profesie reprezintă idealul, în viață. Că, dacă faci pentru un salariu ceea ce ai face oricum gratis, ești dintre cei norocoși.

Claritatea morală nu are nevoie de lucruri evidente pentru a se manifesta. Creierele etice vor „simți” impostura și ticăloșia chiar și atunci cînd, vorba juriștilor, faptele criminale „nu pot fi dovedite dincolo de orice îndoială rezonabilă”.

În textele mai vechi găsim însă niște construcții interesante, care ar putea oferi unele indicii pentru înțelegerea sensului figurat care stă la baza expresiei

Îmi amintesc de Lolek și Bolek. Nu pentru că cei doi ar fi avut vreo vină în sindicalismul nostru școlar, ci pentru că situația pare un episod de desen animat mut.

Imaginea summit-ului de săptămîna aceasta dintre Donald Trump și Xi Jinping a fost atent regizată pentru a semnala paritatea dintre Statele Unite și China.

Nu m-am mai întrebat ce caut aici și unde e viața mea, dacă e doar o haltă sau e o stabilire definitivă, încă nu am de unde ști.