PE CE LUME TRĂIM

De ce nu pot arhitecții să-și educe clienții? Nu e doar o chestiune de lene sau lașitate; adevărul este că clienții nu mai vor să fie învățați, pentru că nu mai există simțul vinovăției.

Ne mirăm de ce dezamăgirea și frustrarea îi fac pe oameni să voteze în fel și chip. Și, pe care, probabil că o trăiesc mulți oameni care se duc și dau concursuri pentru niște posturi, pe care le iau cei care au alte calități.

Nu s-a ocupat nimeni pînă acum să facă o trecere în revistă exhaustivă a sinecurilor și cheltuielilor aberante ale statului român, dar sînt sigur că Atlasul Pagubelor ar fi un volum foarte gros.

Am ajuns la vîrsta de mijloc și nu am aflat încă dacă prietenia între femei există cu adevărat. Nu am fost vigilentă de multe ori, dar n-am știut mai bine.

În absența efectului ori, mai rău, în cazul apariției lui nenaturale (într-o formă opusă actului originar), se naște anomalia – mărinimosul se simte trădat, devenind victimă.

Noua secțiune de pronunțare a Dexonline presupune o limitare, nu numai prin selecția surselor, ci și prin asocierea sa cu inventarul lexical din dicționar.

Anunțul OCDE privind viitoarele testări PISA ar trebui să funcționeze ca un seismograf moral: nu pentru a ne speria, ci pentru a ne responsabiliza.

Gates încearcă să minimalizeze amenințarea existențială reprezentată de schimbările climatice pentru a „pune bunăstarea umană în centrul strategiilor noastre climatice”.

Cred că mulți au aceeași idee după o anumită vîrstă, e o formă de retragere necesară din viața socială pentru o mai bună calitate a vieții personale.

Bunicii mei se trezeau devreme, pe la 6, și deschideau larg geamurile. Apoi dădeau drumul la radio, la Europa Liberă.

Elon Musk i-a pus pe acționarii care erau chemați să voteze în fața unei șarade economice.

Nu am vreo speranță că „magistrații” vor da înapoi. Nu vor da. Vor împinge acest conflict pînă la paroxism, pînă cînd politicul va ceda sau pînă cînd se va găsi printre ei vreunul capabil să citească toate cele șase litere ale cuvîntului rușine.

Sîmbăta trecută, am pornit pe urmele lui Mircea Eliade, alături de prozatoarea și criticul literar Andreea Răsuceanu, cea mai pricepută povestitoare a „geografiei literare” a Bucureștiului.

Un personaj fin, care crede despre sine că ar fi, deopotrivă, educat și deștept, îi va disprețui necondiționat pe cei harnici, preocupați carevasăzică prea tare de muncă.

Capuținer și cappuccino nu sînt deci exact același lucru, dar condensează o istorie interesantă, cu influențe reciproce între italiană și germană.

Aici e paradoxul: părintele care spune că se teme de bullying nu combate mecanismul bullying-ului, ci îl întărește.

India a beneficiat mult timp de arbitrajul geopolitic, menținînd relații de lucru cu Rusia, Statele Unite și Europa.

Dacă îți piere cheful de viață, e simplu, înseamnă că ți-ai pierdut „copilul interior”, trebuie să-l cauți și să-l regăsești.

Eram lîngă tatăl meu, cu balonzaidul lui miraculos. Care ne apăra de toți și de toate. Într-un mod discret, afectuos și deloc agresiv.

Cerem păstrarea INP ca instituție publică distinctă, autonomă, cu personalitate juridică și rol independent de expertiză și intervenție profesională în domeniul protejării patrimoniului cultural național.

Administrația românească ar trebui să admită că trecem printr-o criză în relațiile cu America. O criză adîncită de inabilitate, imobilism și lipsă de imaginație.

„Sub pielea florilor” celor două artiste se ascunde, consideră curatoarea, „o anumită poezie și o filosofie de a fi artă”, etapă precedentă creării de lucrări de artă.

Sîntem încă tentați să punem totul pe seama destinului și poate că, în bună măsură (voi recunoaște acest lucru de la bun început), avem și dreptate să procedăm astfel.

Încă de la începutul regimului comunist, puii de baltă, care riscau să devină un simbol al obiceiurilor stigmatizate ale claselor de sus, au fost recuperați din considerente economice.

Sistemul nostru a permis o lărgire constantă a participării, uneori pînă la diluarea noțiunii de performanță.

Atunci cînd anunță o politică agresivă, președintele american Donald Trump oferă de obicei o justificare grotescă – o ficțiune fără sens.

Nu-l prea interesau obiectivele turistice din București, mai degrabă i-au plăcut berea locală, mititeii lui Cocoşatu, fuduliile de la Nicoreşti, papanaşii.

Frumusețea anilor de liceu de aici vine: tocmai bizara și neașteptata coexistență a extremelor. Pe de o parte, restricțiile erau mai drastice și mai absurde decît în alte părți.

Bucureștiul a moștenit din socialism un gigant, compania care administrează rețeaua de termoficare și apă caldă menajeră, pe care nici o administrație nu a reușit să îl eficientizeze.

Bucureștiul va deveni un oraș plăcut atunci cînd va înceta să fie o statistică. Atunci cînd locuitorii săi vor deveni conștienți că nu e totul competiție.

Evenimentele din realitate care par a fi o poveste și relația dintre ziariști și scriitori au fost cîteva dintre punctele atinse de o discuție care a făcut cortul FILIT neîncăpător.

Vrem ori nu, ne place sau ba, noi, în postură de ființe raționale, sîntem calificați să vorbim, cu o anumită doză de credibilitate și obiectivitate, doar despre noi înșine.

În funcție de situație și de persoană, rîsul ia forme foarte diferite prin intensitate, prin particularitățile sale sonore, prin atitudinile și intențiile care îi sînt asociate.

Rar se întreabă cineva ce competențe va cîștiga sau dacă formarea respectivă îi va schimba modul de a preda. Cu alte cuvinte, formarea continuă riscă să devină o formalitate.

Prima mea vizită în străinătate a fost imediat după schimbarea de regim, la Budapesta, eram încă un copil, mi s-a părut că am ajuns în paradis.

Acum, să mergi prin oraș e mai ușor. Cîini nu mai sînt, mașinile parcate pe trotuar s-au împuținat și, la fel, afișele cu „Cade tencuiala!”.

Săptămîna asta, prin bulele civico-politice bucureștene au fost mai multe episoade de preasfîntă indignare scandalizată. Nimic anormal.

Realitatea relațiilor din ziua de astăzi, așteptările și presiunile care există din exterior și măștile pe care le purtăm de multe ori au fost subiectul.

Caracterul nu înseamnă inflexibilitate comportamentală, ci capacitatea de a recunoaște binele și de a acționa pentru diseminarea lui.

Am primit răspunsuri despre literatura română în care personajele erau mutate cu nonșalanță dintr-un roman în altul. La cererea de explicații etimologice răspunsurile oferite sînt adesea absurde sau false.

Zilele trecute s-a desfășurat festivalul de proză scurtă Short. Scurt și intens, un festival care și-a cîștigat deja fanii săi de-a lungul timpului.

În contextul în care președintele Donald Trump îmbrățișează o reluare de secol XXI a ideii „destinului manifest” și caută să obțină capital politic printr-un stil belicos, e posibil să apară un nou val de furie globală.