PE CE LUME TRĂIM

Canicula instalată în România redeschide temele legate de energie: care este tariful pe care îl plătesc consumatorii, care sînt sursele de energie și în ce măsură exportul și importul de energie ajută consumatorul român.

Am trecut de la sacrificarea unor inocenți nedoriți la izolarea departe de ochii noștri sensibili a unor bătrîni și bolnavi la fel de nedoriți.

Problema pare a fi o incapacitate de a savura prezentul, sub presiunea gîndului la efemeritatea acestuia. Altfel spus, a nu te bucura de activitățile din vară anticipînd melancolia finalului de sezon.

Pentru a fi limpede comparația pe care o încerc aici, voi începe cu o întrebare simplă: v-aţi întrebat vreodată de ce scenele spectaculoase, dintr-un film american oarecare, nu seamănă deloc cu echivalentele lor din producţiile europene?

Verbul a antura a supraviețuit, desigur, datorită substantivului cu care este înrudit prin origine: anturaj, din fr. entourage. Substantivul, intrat în română în aceeași perioadă cu verbul, este mult mai frecvent folosit.

Nici un copil nu are dreptul să-i sperie sau să-i rănească pe ceilalți. Dar protecția colectivului nu ar trebui să însemne evacuarea celui vulnerabil.

Dezacordurile dintre cele două părți nu au dispărut, dar fiecare a ajuns să înțeleagă că o escaladare continuă este costisitoare, periculoasă și nesustenabilă.

Îmi amintesc prima deplasare a mea la TIFF, în calitate de jurnalist, aveam o listă de interviuri pe care trebuia să le fac și de filme pe care trebuia să le văd și m-am întîlnit cu bunicul meu, care m-a întrebat: „Te-a trimis întreprinderea, nu-i așa?”.

Acolo am călcat o furnică și am înțeles că se moare. Tot în vechea curte am văzut cum rîmele se regenerează, și asta mi-a mai dat speranță.

Se tot invocă suspendarea ca pe un fel de sperietoare și argument de negociere politică. Dacă este într-adevăr parte din discuții, atunci președintele nostru este prizonier.

Ele vorbesc despre lipsă de curaj, regrete, renunțare, divorț, moarte, sacrificiu, durere, altruism și, mai ales, cuvinte care n-au mai fost spuse niciodată.

Putin ar fi „Țața Mița” (Mincu), „muscalul” rănit melodramatic, Zelenski – „cerchezul” erou, luptătorul din vîrf de munte, iar Xi Jinping – „glumețul” Dragulici.

O altă poveste este desigur cea modernă, a ipostazelor catifelei ca termen de comparație în politică sau în literatură.

Nu sîntem singuri doar fiindcă nu mai știm să vorbim unii cu alții. Sîntem singuri și fiindcă am construit o lume care face apropierea dificilă.

Aceste revolte recente împotriva intruziunilor străine corupte ar putea indica un nou model de mobilizare politică.

Mi-am dat seama că în orașul ăsta mare în care m-am născut, am copilărit și mi-am trăit toată viața de adult, eu nu am decît un singur reper – Piața Obor.

Cînd venea vara și plecam la munte, în tabere sau cu părinții, drumețiile erau inevitabile. Erau un mod de viață, chiar centrul zilelor de vacanță.

Cea mai simplă definiție în termeni economici a curentelor politice spune că „dreapta strînge, economisește”, în timp ce „stînga oferă, risipește”.

Mă întrebam zilele trecute ce ar putea face președintele României pentru a-și repara imaginea făcută țăndări după ce s-a comportat în criza curentă ca un săritor profesionist din lac în puț.

Ediția aniversară TIFF 25 și-a desemnat cîștigătorii sîmbăta trecută și a întărit convingerea potrivit căreia filmele despre legături de familie – fragile, incomplete, disfuncționale, emoționante – sînt apreciate și simțite.

El a ajuns la Cotroceni exact cum aș ajunge eu, în momentul de față, la manșa unui Boeing 747 transatlantic.

A fost observată de mai mulți comentatori legătura etimologică dintre cuvîntul cu sens depreciativ pramatie și o familie lexicală modernă, cuprinzînd termeni folosiți în sfera filosofiei, a politologiei, a lingvisticii: pragmatic, pragmatică, pragmatism,

Pentru copii, vacanța este una dintre ultimele forme serioase de libertate. Pentru părinți, însă, ea devine adesea o problemă de organizare: cine stă cu copilul, unde îl trimitem, cît îl lăsăm pe telefon, cîte teme are.

Trump nu a creat contradicțiile Americii: libertate și dominație, lege și răzbunare, suveranitate populară și dorința de a avea în frunte un bărbat puternic. El e cel care dă undă verde. El face ca dominația să pară franchețe, iar umilirea să pară diverti

Indiferent ce se va întîmpla în continuare, Trump și Netanyahu nu vor scăpa de judecata istoriei. Războiul lor amăgitor cu Iranul reprezintă cea mai monumentală înfrîngere strategică suferită vreodată de două superputeri militare în fața unui regim bolnav

Cei mai mulți sînt oameni normali, fără plete și fără vicii evidente, care se străduiesc să supraviețuiască decent, exact ca și mine.

„Zoia“ de atunci avea o mulțime de paradoxuri. Farmecul ei și în asta consta. De pildă, exista atmosfera austeră și solemnă dată de clădirea în sine, frumoasă și veche într-un stil copleșitor.

Afișul ediției aniversare TIFF, care marchează un sfert de secol pentru Festivalul Internațional de Film Transilvania, face un salt în trecut.

Mă intrigă bizarul „sindrom Stockholm” care, știe toată lumea, înseamnă „îndrăgostirea” (posibil suicidară) a victimei de propriul ei agresor.

Balonzaidul – care nu era o simplă haină de ploaie – aparține și el mai mult trecutului.

Profesorul a devenit, în imaginarul public, ținta perfectă. Destul de vizibil ca să fie acuzat, destul de vulnerabil ca să nu conteze.

Papa are absolută dreptate să celebreze măreția umanității, să critice și să respingă transumanismul și postumanismul și să sublinieze diferența esențială, categorică și insurmontabilă dintre oameni și mașini.

Americii îi lipsesc nu doar sistemele militare relevante în momentul de față, dar și baza industrială care i-ar permite să le producă rapid, ieftin și la scară largă. În această privință, SUA ar face bine să învețe de la Ucraina.

Mi-am dat seama că pentru vara asta chiar n-am nici un plan. Pentru prima dată parcă nici marea nu mă atrage, nu-mi vine să călătoresc niciunde, nu simt nevoia de o vacanță.

Străbăteam parcul în fiecare zi, spre școală. Dar însoțită de bunicul meu, cu bascul, balonzaidul și servieta lui uriașă pe umăr.

Există un sentiment că pleacă politicianul „care taie” și va veni cel „care dă”. Ceea ce este o mare greșeală și un fals.

E neclar de ce insistă Nicușor Dan să controleze atît de strîns un guvern despre care știe bine că nu va trăi foarte mult. Dacă va trăi.

Majoritatea oamenilor au avut fantezii sau impulsuri precum agresivitate la adresa altora, sexualitate nepotrivită, răzbunare, dorință de dominare și dorințe interzise.

Dacă doar valoarea intelectuală ar fi fost punctul slab al noilor contracte de schimb dintre universităţile româneşti şi lumea civilizată, nu mi-aş mai fi bătut gura de pomană.

În ultimii 25 de ani, termenul incluziune a fost folosit din ce în ce mai mult în politică și în presă cu un sens predominant sociologic, preluat din engleză.

Poate că, înainte să fim „pentru descentralizare”, ar trebui să știm ce sîntem dispuși să descentralizăm: puterea, răspunderea, banii, curriculum-ul, criteriile, curajul?

Papa Leon al XIV-lea merită felicitat pentru că a ales inteligența artificială (IA) ca temă a primei sale enciclice, Magnifica Humanitas.