PE CE LUME TRĂIM

Bucureștiul a moștenit din socialism un gigant, compania care administrează rețeaua de termoficare și apă caldă menajeră, pe care nici o administrație nu a reușit să îl eficientizeze.

Bucureștiul va deveni un oraș plăcut atunci cînd va înceta să fie o statistică. Atunci cînd locuitorii săi vor deveni conștienți că nu e totul competiție.

Evenimentele din realitate care par a fi o poveste și relația dintre ziariști și scriitori au fost cîteva dintre punctele atinse de o discuție care a făcut cortul FILIT neîncăpător.

Vrem ori nu, ne place sau ba, noi, în postură de ființe raționale, sîntem calificați să vorbim, cu o anumită doză de credibilitate și obiectivitate, doar despre noi înșine.

În funcție de situație și de persoană, rîsul ia forme foarte diferite prin intensitate, prin particularitățile sale sonore, prin atitudinile și intențiile care îi sînt asociate.

Rar se întreabă cineva ce competențe va cîștiga sau dacă formarea respectivă îi va schimba modul de a preda. Cu alte cuvinte, formarea continuă riscă să devină o formalitate.

Prima mea vizită în străinătate a fost imediat după schimbarea de regim, la Budapesta, eram încă un copil, mi s-a părut că am ajuns în paradis.

Acum, să mergi prin oraș e mai ușor. Cîini nu mai sînt, mașinile parcate pe trotuar s-au împuținat și, la fel, afișele cu „Cade tencuiala!”.

Săptămîna asta, prin bulele civico-politice bucureștene au fost mai multe episoade de preasfîntă indignare scandalizată. Nimic anormal.

Realitatea relațiilor din ziua de astăzi, așteptările și presiunile care există din exterior și măștile pe care le purtăm de multe ori au fost subiectul.

Caracterul nu înseamnă inflexibilitate comportamentală, ci capacitatea de a recunoaște binele și de a acționa pentru diseminarea lui.

Am primit răspunsuri despre literatura română în care personajele erau mutate cu nonșalanță dintr-un roman în altul. La cererea de explicații etimologice răspunsurile oferite sînt adesea absurde sau false.

Zilele trecute s-a desfășurat festivalul de proză scurtă Short. Scurt și intens, un festival care și-a cîștigat deja fanii săi de-a lungul timpului.

În contextul în care președintele Donald Trump îmbrățișează o reluare de secol XXI a ideii „destinului manifest” și caută să obțină capital politic printr-un stil belicos, e posibil să apară un nou val de furie globală.

Privind imaginile cu blocul devastat, îmi dau seama cît sînt totuși de liniștită în acest mic apartament de la parterul unei case interbelice.

Casa noastră era ca o hrubă. Ca un adăpost nu chiar antiatomic, dar... Era întunecat și răcoros, eufemistic spus. Mie-mi plăcea, într-un fel, senzația asta de vizuină.

China vrea ca orice produs, componentă sau tehnologie care încorporează minerale rare din țară sau know-how local să ceară o licență de la Beijing pentru a putea fi exportat.

Șoșo-pesedismul e soluția la lipsa de soluții a unui partid încă mare ce se pregătește de propriile funeralii.

Am văzut și tărie, și vulnerabilitate – spectacole de teatru cu teme curajoase, vizînd relațiile interumane, suferințele psihice, locul și rostul nostru în această lume, frămîntările tinerilor și felul lor de a se raporta la evenimente.

Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.

Apariția sa bruscă în presă, în medii orășenești, în legătură cu jocurile de noroc și cu practicile gazetărești imorale, pare totuși să indice o inovație semantică aparținînd chiar acelei epoci, un fenomen de „modă lingvistică”.

Mai ales în ceea ce îi privește pe profesori, efectiv nu prea ai ce să tai, decît dacă, la o adică, le mai restrîngi sarcinile de serviciu și, în special, eventual diriginților.

În timpul discursului lui Trump, mulți lideri mondiali au rîs atunci cînd era cazul și au aplaudat la momentele potrivite, lingușindu-l pe președintele american în public pentru a-și spori șansele de a încheia acorduri cu el în privat.

Fiecare om digital are în viața sa mii de fotografii inutile la care nu mai revine niciodată, sînt imagini captate inutil, păstrate fără nici un scop.

Ciorapii Adesgo erau una dintre puținele piese vestimentare de pe vremea aceea care te binedispuneau. Care păstrau o atmosferă de normalitate.

100 de zile, șase angajări ale răspunderii Guvernului în Parlament și nici un rezultat. Economia e în recesiune, nemulțumirea crește, iar AUR e foarte aproape de a trece în sondaje pragul unei majorități.

În locul unde flexibilitatea deschide ferestre spre soluții alternative, rigiditatea mentală închide uși și ridică ziduri mentale.

Ce poate fi mai dureros decît conștientizarea invers-proporționalității dintre măreția ta și capacitatea celorlalți de a ți-o accepta?

La aceeași sferă se activități se referă o altă atestare de epocă, atribuită unui personaj din interiorul lumii jocurilor de noroc: „E «ciubucarul». Un om care n-are nici o ocupaţie.

Înainte de a cere elevilor să gîndească liber, trebuie să le redăm cumva libertatea de a gîndi. Șabloanele acestea nu sînt greșeli, ci urmele unui antrenament care i-a învățat că e mai sigur să repete decît să înțeleagă.

Oamenii, pur și simplu, nu știu cît de puțin știu. Trăim cu iluzia că avem o înțelegere a modului în care funcționează lucrurile mai bună decît avem în realitate.

Bucovina nu e doar despre mîncare și băutură, deși acesta este un aspect important pentru orice musafir.

În zilele de toamnă întunecată, pe vremea liceului, mergeam, bineînțeles, la școală și apoi reveneam acasă. Era o întunecime perpetuă de fiecare dată, aș putea spune.

Există straturi ale societății care au din nou așteptări mari de la stat. Cum ar fi, de exemplu, să-i aducă pe românii din diaspora acasă sau să înființeze locuri de muncă.

Mică, lipsită de resurse și cu o administrație care nu controlează întreg teritoriul, Moldova părea o victimă sigură. N-a fost.

Rezultatul alegerilor parlamentare de duminică a dovedit că Republica Moldova nu lasă mîinile în jos cînd e vorba de integrarea europeană.

Nu aș putea să precizez exact cînd comportamentul suspicios, tentația bănuitoare și pornirea decredibilizării aproapelui au devenit componentele stării noastre de normalitate.

Substantivul dronă este unul dintre termenii foarte prezenți în știrile din ultimii ani și mai ales din ultimele săptămîni, dar care nu a fost încă inclus în majoritatea dicționarelor noastre generale.

De multe ori, diferența dintre un student anonim și unul cu experiențe memorabile ține de acest pas simplu: a fi prezent.

Succesul planului lui Trump depinde de modul în care îl privim sau, mai degrabă, de eventualitatea în care alegem să nu îl privim.

Generații întregi au crescut cu pinguinul care era la circ tenor și a pornit într-o călătorie în jurul lumii ca să-i regăsească pe frații lui din Labrador.

Toamna, poți vedea din nou lumea fără să fii sufocat de ea. Poți să-ți ridici capul și să privești reprezentația frunzelor care-și schimbă culorile.