PE CE LUME TRĂIM

Programul de privatizare în masă a contribuit, fără îndoială, la dezvoltarea pieței de capital românești, dar astăzi putem vedea și alte consecințe.

Admițînd că scenariul cel mai drag PSD – coaliția continuă, Bolojan nu – devine realitate, partidele ar trebui să țină seama de contextul menționat de încă-premier.

Lana Bastašić crede că speranța poate conține și un loc pentru furie. Că furia este semnalul corpului că ceva nedrept se petrece și că sub furie este ascunsă, de regulă, tristețea.

O prietenă din copilărie mi-a trimis recent o fotografie veche de (peste) o jumătate de secol, despre care nu știam nimic. Nu am avut-o niciodată în albumele personale.

Se pare că adaosul instrumental și onomastic provine din denumirea unei celebre frizerii bucureștene de la sfîrșitul secolului al XIX-lea: La briciul lui Cuza.

Școala are destule neajunsuri. Dar una e critica lucidă și alta e disprețul devenit sport național. Dacă transformi profesorul în figură comică, nu poți apoi să îl chemi să repare fibra morală a societății.

S-ar putea argumenta că masacrarea protestatarilor de către Guvernul iranian din ianuarie – estimările Amnesty International situează numărul morților între 5.000 și 20.000 sau mai mult – ar fi trebuit să determine o reacție internațională fermă.

Dintre toate țările balcanice pe care le-am cutreierat în lung și-n lat, cel mai neprietenos loc mi s-a părut de departe Croația.

Anii 1980 erau, în multe, cel puțin comparativ cu cei de acum, ani ai prejudecăților. Cînd ieșeai, simțeai, la propriu și la figurat, privirile străzii.

Microstagiunea „Barba 90” a reunit nu mai puțin de 18 evenimente: patru spectacole, unul fiind pentru copii, masterclass-uri, ateliere și, în final, un spectacol comunitar.

Domnul Gugumano și-a schimbat întrucîtva abordarea față de sistemul educațional. În loc să o promoveze doar pe Marița, a decis să se promoveze și pe sine.

Alături de interjecția au, care exprimă în mod prototipic o reacție la durere și care face parte din nucleul lexical al limbii române, începe să circule tot mai mult anglicismul ouch, adesea transcris auci.

Problema nu începe în clasa întîi, ci mult mai devreme și se prelungește mult mai tîrziu, în vieți de adulți rămași prizonieri în afara alfabetului.

Americanul teoretician al dreptului Ronald Dworkin a remarcat la un moment dat că pînă și „faima lui Habermas este faimoasă”.

România nu votează în 2026 pentru funcții executive majore, dar se află, ca și celelalte state europene, în interiorul turbinei.

Adevărul este că toate magazinele reale de pe Calea Moșilor din copilăria mea erau o butaforie, niște hrube întunecoase și neîncălzite iarna.

Dar nu știu cum s-a întîmplat – să fi fost soarta, probabil – că singurul, presupun, autobuz din ziua aceea în care nimic nu circula m-a întîlnit pe mine. Șoferul a pus frînă, dar a derapat.

În viață și în economie vine un moment în care regreți greșelile trecutului. În România, sîntem în acel moment.

Președintele PSD, Sorin Grindeanu, vorbește de la înălțimea celor 16 procente ale partidului despre alegeri anticipate.

Romanul este secționat într-o jumătate erotică și o jumătate thanatică, primele două capitole explorînd erotismul pînă la apogeul marii inițieri orgasmice.

Într-o lume absolut nebună, care dă tot mai clar semne de război mondial, șeful statului pare a-și trăi, nestingherit, beatitudinea triumfului electoral.

Basamacul era văzut ca un pericol național (fiind uneori, în discursurile xenofobe, atribuit unei conspirații a cîrciumarilor străini), iar evocarea sa lua tonul unor avertizări grave.

Îl văd pe Stănică Rațiu ca pe un posibil influencer contemporan, care face podcast-uri despre masculinitate, „educînd” băieții.

Pentru ca războiul cu Iranul să fie justificat din punct de vedere moral, circumstanțele care i-au convins pe sceptici în cazul Kosovo ar trebui reproduse și în cazul acesta.

Adevărul este că șeful ăsta nasol, șeful despotic, șeful incompetent, dar atoateștiutor, șeful care te lasă fără replică și impune poziția ghiocel a angajatului, toate astea s-au născut acolo, în Republica Socialistă România.

Pauzele chiar așa le percepeam: precum un soi de ieșire la vînătoare a multelor demoazele, pentru a-i mai estima și evalua pe puținii reprezentanți ai sexului zis tare care se fîțîiau pe acolo.

Întrebarea nu e neapărat cît mai rezistă Guvernul, ci dacă sînt motive să reziste. Răspunsul e nu, dacă ne uităm la reforma Justiției, la performanța în materie de politică externă...

Componenta emoțională a evitării informației este fuga noastră de sentimente nedorite. Iar asta se întîmplă în special în perioadele în care ne simțim deja copleșiți de stări negative.

Revenirea acasă mă copleșea cu fiorii ei inefabili, ieșiți din cine știe ce straturi obscure ale subconștientului. Nu-mi dau seama dacă atunci am fost cu adevărat fericit.

Prins într-o serie sinonimică între slobod și liber, termenul lefter și-a găsit locul propriu prin sensul specializat, colocvial și glumeț, care rezistă pînă azi.

Simulările devin un instrument de protest eficient: creează tensiune în sistem fără a bloca examenele propriu-zise.

Chiar și în cadrul JCPOA, Iranul se confrunta cu restricții semnificative din cauza legăturilor cu teroriștii, a rachetelor balistice și încălcărilor drepturilor omului.

Trăim într-una dintre țările europene cu cei mai mulți proprietari de case și apartamente, deși nivelul de trai nu e nici pe departe ce ar trebui să fie.

Am realizat, cu stupoare, că au trecut 40 de ani din 1986. 1986 a fost ultimul meu an de liceu la „Zoia Kosmodemianskaia“ de atunci, Școala Centrală de azi.

În România, economia suferă de dualitate. Sînt companii care ating performanțe remarcabile, dar vedem și o serie de insolvențe sau intrări în procedura de concordat preventiv care pot să îngrijoreze.

Nu știu dacă e cale de ieșire din această situație, însă este evident că, într-o formă sau alta, România are nevoie de noi forme de exprimare politică.

Cu cît investiția de timp, energie, inimă este mai mare, cu atît noi, oamenii, renunțăm mai greu la ceva.

Talk-show-urile s-au transformat în mascarade ipocrit-inchizitoriale ale unor lucruri mai mult sau mai puțin oculte din viața publică.

Felul în care, prin concurența liberă între mai multe posibile etichete, se impune pînă la urmă una, acceptată de uz și validată prin înregistrarea în dicționare, e ilustrat în ultima vreme de cuvîntul livrator.

Cînd un elev ajunge în Dubai, la Roma sau la Buenos Aires, nu face doar turism, ci adaugă straturi de înțelegere propriei identități.

În primul său an de mandat, Trump a semănat haos în orașele americane și și-a intimidat atît aliații, cît și adversarii.

Ăsta e riscul, să devii treptat prizonierul unei case minunate, al unei curți ideale, iar cînd te reîntorci întîmplător în București să ți se pară că ai ajuns la New York.