PE CE LUME TRĂIM

În materie de persoane aflate în risc de sărăcie sau excluziune socială, progresele sînt evidente, dar încă România și Bulgaria au cele mai mari rate din UE.

Personalitatea și caracterul președinților României au contat întotdeauna. Însă parcă niciodată șeful statului nu a fost atît de straniu-opac în intenții și atît de insensibil la consecințe.

V-aș propune să faceți un exercițiu și să vă gîndiți dacă aveți prieteni care să nu aibă aceeași vîrstă cu a voastră (plus sau minus doi-trei ani), mult mai tineri ori mai bătrîni, dar cu care să vă întîlniți regulat.

Raptul patriotismului reprezintă exproprierea identității, debutul unei teribile uitări de sine și al unei rătăciri colective.

De mult mai mare succes s-a bucurat apă cu bule, formulă marcat colocvială care este acum destul de răspîndită, apărînd și în contexte jurnalistice și publicitare: „Apă cu bule sau apă plată?

Înainte de a număra abaterile filmului de la textul lui Homer, poate că ar merita să numărăm adolescenții care vor ieși din sala de cinema întrebînd cine a fost, de fapt, Ulise.

Prima ediție a „Jocurilor ameliorate” (Enhanced Games), desfășurată în mai la Las Vegas, le-a permis sportivilor participanți să utilizeze substanțe dopante.

Faza este că eu niciodată nu mi-am propus să fiu vedetă, ca prima mea prietenă, nici divă, ca a doua mea prietenă, nici a rising star, ca ultima.

La „fațea”, mereu se ținea cont de ierarhii. Ierarhiile nescrise, nespuse explicit dintre copii. Care, se știe, pot fi mai crude și mai stricte chiar decît cele dintre adulți.

PSD se teme de anticipate. Se teme ca dracu’ de tămîie și ca Ilie Bolojan de simțul umorului.

Doar 10-20% din adulți ar avea o astfel de „criză a vîrstei de mijloc”, iar momente de introspecție și de decizie apar, de fapt, pe tot parcursul vieții.

„Primăvara” lui Hitler joacă, metaforic, rolul „iernii” lui siberiene, ce va îngheța Europa și, ulterior, Germania însăși.

Principalii termeni care denumesc reacțiile pozitive și chiar entuziaste ale publicului au o istorie interesantă și nu foarte veche.

Discuția despre mutarea examenelor mai devreme este, așadar, legitimă. Statul nu are dreptul să transforme lipsa infrastructurii într-un test suplimentar de voință.

Economia reală nu este un sistem izolat și cognoscibil de relații cauzale, perturbat ocazional de un șoc extern.

În ultimii ani, vara, de fiecare dată cînd mi se face un dor teribil de mare, nu mă mai gîndesc la marea „românească”, cea cu care m-am obișnuit în copilărie.

Nici nu mai știu cum, am început să-i cunosc pe copiii de pe stradă de vîrsta mea. Nici nu erau mulți, de altfel.

Canicula instalată în România redeschide temele legate de energie: care este tariful pe care îl plătesc consumatorii, care sînt sursele de energie și în ce măsură exportul și importul de energie ajută consumatorul român.

Am trecut de la sacrificarea unor inocenți nedoriți la izolarea departe de ochii noștri sensibili a unor bătrîni și bolnavi la fel de nedoriți.

Problema pare a fi o incapacitate de a savura prezentul, sub presiunea gîndului la efemeritatea acestuia. Altfel spus, a nu te bucura de activitățile din vară anticipînd melancolia finalului de sezon.

Pentru a fi limpede comparația pe care o încerc aici, voi începe cu o întrebare simplă: v-aţi întrebat vreodată de ce scenele spectaculoase, dintr-un film american oarecare, nu seamănă deloc cu echivalentele lor din producţiile europene?

Verbul a antura a supraviețuit, desigur, datorită substantivului cu care este înrudit prin origine: anturaj, din fr. entourage. Substantivul, intrat în română în aceeași perioadă cu verbul, este mult mai frecvent folosit.

Nici un copil nu are dreptul să-i sperie sau să-i rănească pe ceilalți. Dar protecția colectivului nu ar trebui să însemne evacuarea celui vulnerabil.

Dezacordurile dintre cele două părți nu au dispărut, dar fiecare a ajuns să înțeleagă că o escaladare continuă este costisitoare, periculoasă și nesustenabilă.

Îmi amintesc prima deplasare a mea la TIFF, în calitate de jurnalist, aveam o listă de interviuri pe care trebuia să le fac și de filme pe care trebuia să le văd și m-am întîlnit cu bunicul meu, care m-a întrebat: „Te-a trimis întreprinderea, nu-i așa?”.

Acolo am călcat o furnică și am înțeles că se moare. Tot în vechea curte am văzut cum rîmele se regenerează, și asta mi-a mai dat speranță.

Se tot invocă suspendarea ca pe un fel de sperietoare și argument de negociere politică. Dacă este într-adevăr parte din discuții, atunci președintele nostru este prizonier.

Ele vorbesc despre lipsă de curaj, regrete, renunțare, divorț, moarte, sacrificiu, durere, altruism și, mai ales, cuvinte care n-au mai fost spuse niciodată.

Putin ar fi „Țața Mița” (Mincu), „muscalul” rănit melodramatic, Zelenski – „cerchezul” erou, luptătorul din vîrf de munte, iar Xi Jinping – „glumețul” Dragulici.

O altă poveste este desigur cea modernă, a ipostazelor catifelei ca termen de comparație în politică sau în literatură.

Nu sîntem singuri doar fiindcă nu mai știm să vorbim unii cu alții. Sîntem singuri și fiindcă am construit o lume care face apropierea dificilă.

Aceste revolte recente împotriva intruziunilor străine corupte ar putea indica un nou model de mobilizare politică.

Mi-am dat seama că în orașul ăsta mare în care m-am născut, am copilărit și mi-am trăit toată viața de adult, eu nu am decît un singur reper – Piața Obor.

Cînd venea vara și plecam la munte, în tabere sau cu părinții, drumețiile erau inevitabile. Erau un mod de viață, chiar centrul zilelor de vacanță.

Cea mai simplă definiție în termeni economici a curentelor politice spune că „dreapta strînge, economisește”, în timp ce „stînga oferă, risipește”.

Mă întrebam zilele trecute ce ar putea face președintele României pentru a-și repara imaginea făcută țăndări după ce s-a comportat în criza curentă ca un săritor profesionist din lac în puț.

Ediția aniversară TIFF 25 și-a desemnat cîștigătorii sîmbăta trecută și a întărit convingerea potrivit căreia filmele despre legături de familie – fragile, incomplete, disfuncționale, emoționante – sînt apreciate și simțite.

El a ajuns la Cotroceni exact cum aș ajunge eu, în momentul de față, la manșa unui Boeing 747 transatlantic.

A fost observată de mai mulți comentatori legătura etimologică dintre cuvîntul cu sens depreciativ pramatie și o familie lexicală modernă, cuprinzînd termeni folosiți în sfera filosofiei, a politologiei, a lingvisticii: pragmatic, pragmatică, pragmatism,

Pentru copii, vacanța este una dintre ultimele forme serioase de libertate. Pentru părinți, însă, ea devine adesea o problemă de organizare: cine stă cu copilul, unde îl trimitem, cît îl lăsăm pe telefon, cîte teme are.

Trump nu a creat contradicțiile Americii: libertate și dominație, lege și răzbunare, suveranitate populară și dorința de a avea în frunte un bărbat puternic. El e cel care dă undă verde. El face ca dominația să pară franchețe, iar umilirea să pară diverti

Indiferent ce se va întîmpla în continuare, Trump și Netanyahu nu vor scăpa de judecata istoriei. Războiul lor amăgitor cu Iranul reprezintă cea mai monumentală înfrîngere strategică suferită vreodată de două superputeri militare în fața unui regim bolnav