PE CE LUME TRĂIM

Omul de afaceri transformat în politician și-a găsit un aliat, chiar un prieten, în persoana celui mai bogat om de afaceri din lume.

Cît de onestă e o Românie în care nimeni nu vorbește despre taxe pe proprietate deși asta ar fi o sursă de venit legitimă pentru autoritățile locale?

„Tratamentul tăcerii” este o armă însemnată, ce poate afecta psihicul, atitudinea și comportamentul persoanei căreia i se aplică.

„Întîmplările” sînt piesele unui puzzle imens ce creionează o imagine aflată dincolo de puterea noastră de cuprindere.

Interesantă este asocierea semantică dintre ideea de mulțime și valoarea depreciativă.

Profesorii nu au birouri sau spații de lucru, ci o sală înghesuită în care, dacă mai intră cineva cu o geantă mare, trebuie să te ridici ca să poți respira.

Trump e un om puternic slab și s-ar putea ca adversarii Americii să înțeleagă acest lucru mai bine decît majoritatea americanilor.

Într-o turnură puțin observată după preluarea mandatului de către Trump, Putin a solicitat un angajament bilateral privind controlul armelor.

Liniștea aia tot mai apăsătoare rămîne cînd cuvintele dispar, probabil că voi supraviețui trei nopți în căsuța asta, singură cu gîndurile mele.

Femeia era o sursă de reproducere și de propășire socială. Despre o altfel de feminitate nu țin minte să fi fost vreun discurs.

Vor răsturna masa cînd vor ajunge la concluzia că nici un fel de discuție nu poate fi purtată în cadrul actual. Altfel spus, în pămîntul patriei zace sămînța unei revoluții.

Noi nu vorbim despre cultură în public, de obicei, cu excepția Zilei Naționale, cînd recităm din Eminescu.

Întreb prin urmare: cum se scrie totuși istoria, cum „vedem” și cum „auzim” lumea din jurul nostru?

Argotismul harneală a căpătat o mare vizibilitate în ultimele săptămîni, după ce a fost folosit de gazda unei dezbateri online pentru a caracteriza atitudinea candidatului neprezentat.

În lipsa unor astfel de standarde, profesorii și elevii sînt lăsați să se descurce cu criterii proprii, adesea neclare sau subiective.

S-au angajat într-un dialog susținut și asiduu pe tema unor nemulțumiri comune, cum ar fi imigrația și percepția decăderii morale a Occidentului.

Inter e o echipă uriașă, dar a dat peste o echipă istorică. După ce a plecat țestoasa ninja Mbappé, PSG s-a transformat într-o țestoasă romană.

Berlinul nu e neapărat un oraș frumos, nu se mîndrește cu situri arheologice sau muzee celebre, am amici care îl detestă, însă mie îmi dă mereu o stare de bine.

Pe vremuri, întîlnirea era un eveniment destul de bătut în cuie, semănînd, într-un fel, cu cea de business care nu prea putea avea loc.

Cea pesimistă este că politicienii români vor rămîne în continuare sub coordonatele de pînă acum: temători față de reforme.

Există o lecție în modelul polonez și aceea vine nu numai din reforme făcute la timp, ci și din curajul de a cere ceea ce credem că ni se cuvine.

Sînt și radiografii ale prezentului, în care am învățat asumarea, curajul, faptul că schimbarea poate fi nu doar visată, ci și realizabilă.

Starea de teroare s-a născut și, ulterior, s-a amplificat precum un incendiu devastator, iscat de o scînteie electrică aparent benignă.

Spre sfîrșitul secolului, sandwich-ul era deja o realitate a vieții cotidiene urbane.

Nu este o sumă exorbitantă, dar poate constitui o economie, coroborată cu beneficiul faptului că în școli nu ar mai exista o bulversare de program școlar curent.

O democrație populară renunță la constrîngerile juridice, care sînt considerate obstacole în calea realizării adevăratei voințe a poporului.

„Jocurile dopingului” sînt însă mult mai mult decît un show cu clovni. Ele sînt expresia sportivă a asaltului asupra lumii.

Acest amestec de culturi din Europa noastră îți dă o plăcută senzație de apartenență, așa a fost dintotdeauna.

Oricît ar avea unii și alții nostalgii, lipsa libertății rămîne o realitate indiscutabilă.

Au început deja, informal, negocierile despre noul guvern, însă, pînă acolo, poate e bine să ne uităm cine poartă aceste discuții.

După ce dezamăgim repetat, vom descoperi că savurăm chiar din plin momentele noastre bune și că ne îndeplinim cu mai multă ușurință rolurile în societate și în familie.

Ce este această ciudățenie metaforică, această ambiguitate semantică, această veritabilă struțo-cămilă ideologică, „vina tragică”?

Dicționarele noastre mai noi nu înregistrează totdeauna sensul „zvon”, care a ieșit din uz, dar acesta e de găsit în texte.

E doar o șansă. Dacă vrem ca ea să se transforme într-un drum real, trebuie să începem din clasă, de la fiecare întrebare care îndeamnă elevul să gîndească pe cont propriu.

Unele universități americane au decis să întrerupă sau să anuleze programele de cercetare și să restrîngă recrutarea de cadre didactice.

Nu e timp de prelungiri. Nu ne mai ține inima. Un meci a fost cîștigat, dar, ca în fotbal, important e cel care urmează.

Vinderea unui rinichi apare ca o salvare generală şi ca sîmburele unei discordii fără scop şi fără esenţă.

Oricît de imperfecți ar fi fost oricare dintre membrii familiei, cu toții erau ajutați să se suie, chiar din mers, în autobuzul prăpădit.

Urmează o perioadă dificilă pentru că, indiferent de numele președintelui și de viitorul guvern, va trebui să fie implementat un program de consolidare fiscală.

De la Alien încoace, știm că în bezna din spațiu nu te aude nimeni cînd țipi.

Face notițe în timp ce scrie primul draft și, de multe ori, realizează că semințele secretelor care se dezvăluie mai tîrziu existau deja în narațiune.

Prostul solemn nu dezvăluie predispoziția îngîndurării, nu e apăsat de probleme metafizice.