PE CE LUME TRĂIM

Între spirit critic și ură este o diferență importantă, iar ură avem deja în cantități mari, mai ales pe rețelele sociale.

Primarul sectorului 4 pare dependent de simpatiile necunoscuților de prin oraș, fie și numai dacă numărăm articolele pe care și le plătește prin tot felul de publicații.

Ne declarăm contrariați, de-a dreptul uluiți, că persoana respectivă a suportat acel tratament atîția ani, că nu s-a revoltat, că n-a plecat mai repede.

Admit, „conspiraționita” a fost o maladie cronică a umanității din timpuri imemoriale, iar, în momentele de criză, ea s-a acutizat, a luat-o razna.

Adesea vorbim de „cuvinte inexistente” într-un mod impropriu, referindu-ne la faptul că formele respective nu sînt cuprinse în dicționare sau nu au fost nici măcar consemnate în scris, deși circulă în oralitate, cel puțin printre anumiți vorbitori.

Educația românească pare, de ani buni, un domeniu despre care toată lumea vorbește la modul general și pe care aproape nimeni nu-l asumă în concret.

Groenlanda, cu o suprafață acoperită în proporție de 80% permanent de gheață, e puțin probabil să ofere comori neașteptate de resurse.

Copiii citesc în primul rînd pentru poveste. Și nu cred că cei de acum citesc mai puțin decît citea generația mea.

Un băiat din mulțime, pe care nici nu l-am văzut bine, dar care părea politicos, m-a luat de mînă ca să nu pierdem startul la horă. Și ne-am învîrtit, laolaltă cu ceilalți.

Majoritatea covîrșitoare a populației crede nu numai că mergem într-o direcție greșită, dar nici nu are vreo speranță că se va schimba ceva în bine în viitorul previzibil.

Aproape toți am fost întrebați, la un moment dat, cît de mare e durerea pe care o simțim, pe o scară de la 1 la 10. E important pentru ca personalul medical să știe ce măsuri să ia și ce efect au acestea.

Cei afectați de amintita psihoză se cred singurii patrioți ai României, unicii iubitori de țară, ultimii apărători ai integrității naționale.

Termenul bocnă continua să apară în prima jumătate a secolului al XX-lea, în descrierea străzilor din Iași.

„Ceaușescu n-a murit”, cum cîntă Ada Milea, nu pentru că ar mai bîntui instituțiile statului, ci pentru că încă bîntuie mințile.

Chiar dacă Iranul poate evita o confruntare directă cu SUA și chiar dacă valul actual de proteste se va potoli, economia țării se află într-o spirală descendentă.

M-am uitat la serialul Plaha pe Netflix nu atît pentru poveste, realizare și jocul actorilor, ci dintr-o curiozitate pur jurnalistică.

Stăteam pe lîngă Piața Romană pe atunci și vedeam mereu cetele de puști și puștoaice, cu patinele pe umeri, îmbulzindu-se în stația lui 331.

Directorii și angajații din sectorul public au intrat în alertă odată cu apariția proiectului de lege, astfel că mulți dintre ei caută „alte modalități”, adică soluțiile cele mai puțin dureroase pentru a reduce cheltuielile salariale cu 10%.

Bolojan ar putea fi o marcă bună de teflon. Nu se lipește nimic de el, dar, incapabil să primească feedback, nici el nu aderă la nimic altceva decît la propriile convingeri.

Nu sînt uitate vocile critice din cap, cele care refuză să tacă, pe care le auzim încontinuu și care, de fapt, nici nu sînt ale noastre, n-au fost niciodată – le recunoaștem imediat după felul în care ne spun „doar atît poți, nimic mai mult”.

A fi copil în era ceaușistă constituia un calvar. E bine de reamintit acest lucru nostalgicilor și mai ales „nostalgicilor fără cauză”, adică acelora care „regretă” comunismul fără a fi fost măcar născuți la vremea respectivă.

Pentru cei mai tineri, de exemplu, pare să existe o diferență netă între termenii film și serial. Cei mai în vîrstă păstrează încă în memorie sintagma film serial, care asocia cei doi termeni.

VAR-ul nu judecă, nu creează sens, nu își asumă riscuri. Verifică. Confirmă sau infirmă o decizie deja luată.

Această moralitate e vulnerabilă în fața următoarei obiecții: dacă toată lumea ar face la fel, acționînd în interes propriu, ne-ar merge tuturor mai rău.

Toți purtau în piept niște cocarde tricolore cu chipul lui Eminescu, cel serafic, din tinerețe, și deasupra chipul lui Șoșoacă, de două ori mai mare și mai vizibil.

Obiectele de toate felurile erau mai reziliente. Parcă știau că ăsta e deal-ul, că trebuiau să-și ducă traiul alături de un om, cam cît un om.

PSD nu e interesat de schimburile comerciale agricole dintre România și Argentina sau Paraguai, ci doar de sentimentul pesedist al ființei.

Se pare că socializarea, la fel ca mîncatul, băutul, dormitul, este ceva ce creierul lor tratează drept necesitate pentru supraviețuire.

Anticorpii pentru microbii extremiști, dezvoltați de societățile libere, au slăbit de-a lungul vremii, paradoxal, chiar din cauza modului de viață (inevitabil permisiv) al acelorași societăți libere.

Poezia devine astfel un obiect de analiză, nu o experiență. Or, istoric vorbind, poezia nu apare ca problemă. Apare ca trăire, ca ritm, ca formă de atenție.

Îmi dau seama că anumite lucruri se uită greu, că toată adolesecența și tinerețea mea am fugit de controlori, fiecare călătorie cu autobuzul era însoțită de panică și anxietate, mă simțeam hăituită. Și nu amenda era problema.

Iernile bucureștene sînt departe de a fi poetice. Au fost asociate, de-a lungul timpului, cu frigul, uneori insuportabil, din case. Și cu mîzga, fleșcăiala și cenușiul din oraș.

Nu sînt mulți indicatori economici care să aducă prea multe motive de optimism pentru anul 2026.

Ce vrea România? Sigur că ar vrea ca lucrurile să nu se schimbe – protecție americană, bani europeni și granița rusă cît mai departe.

La noi, Crăciunul e universal văzut ca un moment de petrecut în familie, în care e aproape inacceptabil să nu ai brad, casa împodobită sau cozonac pe masă.

O știm cu toții: democrația are (și) vulnerabilități. Ne enervăm de aceea pe ea uneori și, în clipe de nesăbuință, devenim capabili să facem afirmații stupide despre sistemul liberal.

Poezia lui Valery Larbaud intitulată La neige reprezintă un experiment remarcabil de scriitură plurilingvă, care amestecă mai multe limbi europene.

Vrem programă cu dichis, Să facă omul deschis, Să le placă la copii, Să-i deprindă a citi.

Presupun că cineva, undeva, i-a solicitat unui model de IA să genereze cîntece de iarnă și de Crăciun care să evite subiecte „controversate”, precum iubirea divină și cea umană.

Dimineața, după ce mă ridic din pat, merg în bucătărie cu telefonul ăsta legat de mînă. Înainte de a face orice, „mă informez”.

Vedeam acolo petreceri de revelion, cu doamne îmbrăcate-n rochii cu paiete și cocuri uriașe, cu domni rubiconzi dornici de băutură, dar cu frica nevestelor și a șefilor.

Încă părem să credem în puterile magice ale unei instituții ale cărei atribuții sînt destul de clar delimitate.