Ce facem cu Rusia? Nu mare lucru
În relația cu Rusia, Guvernul de la București s-a comportat ani de zile ca Mowgli în fața lui Kaa. Faptul că recent a început să dea dovadă de fermitate e, din nou, un mister neexplicat.
În relația cu Rusia, Guvernul de la București s-a comportat ani de zile ca Mowgli în fața lui Kaa. Faptul că recent a început să dea dovadă de fermitate e, din nou, un mister neexplicat.
Plăcerea de a scrie și a primi scrisori este mai greu de descifrat celor care s-au născut odată cu rețelele sociale.
Datorită amplorii căpătate în timp, spectacolul fotbalistic a început să încorporeze mentalitate colectivă, cultură, istorie, geografie, politică, economie și, uneori, prin simbolistică discretă, chiar literatură și filozofie.
Cuvîntul familiar-argotic șustă nu mai este foarte des folosit astăzi, dar nici nu s-ar putea spune că a ieșit din uz.
Este cel mai mare sistem public, observa Arthur Suciu, deci orice tăiere făcută aici se vede imediat în cifre. Se vede bine în Excel, chiar dacă se vede rău, peste ani, în societate.
Ordinea monetară globală se fragmentează. Cu fiecare nouă sancțiune financiară impusă de SUA valoarea unei opțiuni alternative la dolar crește, transformînd diversificarea într-o formă de asigurare strategică.
Sărăcia asta e foarte relativă, pentru că sînt mulți din ăștia ca noi, expați de București, care s-au prins că clima-i mai bună, că e aproape de Marele Oraș și vin masiv, cel puțin în perioada verii.
Mama era specialistă în vacanțe. Și pentru că-i plăceau, dar și fiindcă a fost nevoită să fie: tatăl meu nu era deloc un fan al lor.
În materie de persoane aflate în risc de sărăcie sau excluziune socială, progresele sînt evidente, dar încă România și Bulgaria au cele mai mari rate din UE.
Personalitatea și caracterul președinților României au contat întotdeauna. Însă parcă niciodată șeful statului nu a fost atît de straniu-opac în intenții și atît de insensibil la consecințe.
V-aș propune să faceți un exercițiu și să vă gîndiți dacă aveți prieteni care să nu aibă aceeași vîrstă cu a voastră (plus sau minus doi-trei ani), mult mai tineri ori mai bătrîni, dar cu care să vă întîlniți regulat.
Raptul patriotismului reprezintă exproprierea identității, debutul unei teribile uitări de sine și al unei rătăciri colective.
De mult mai mare succes s-a bucurat apă cu bule, formulă marcat colocvială care este acum destul de răspîndită, apărînd și în contexte jurnalistice și publicitare: „Apă cu bule sau apă plată?
Înainte de a număra abaterile filmului de la textul lui Homer, poate că ar merita să numărăm adolescenții care vor ieși din sala de cinema întrebînd cine a fost, de fapt, Ulise.
Prima ediție a „Jocurilor ameliorate” (Enhanced Games), desfășurată în mai la Las Vegas, le-a permis sportivilor participanți să utilizeze substanțe dopante.
Faza este că eu niciodată nu mi-am propus să fiu vedetă, ca prima mea prietenă, nici divă, ca a doua mea prietenă, nici a rising star, ca ultima.
La „fațea”, mereu se ținea cont de ierarhii. Ierarhiile nescrise, nespuse explicit dintre copii. Care, se știe, pot fi mai crude și mai stricte chiar decît cele dintre adulți.
PSD se teme de anticipate. Se teme ca dracu’ de tămîie și ca Ilie Bolojan de simțul umorului.
Doar 10-20% din adulți ar avea o astfel de „criză a vîrstei de mijloc”, iar momente de introspecție și de decizie apar, de fapt, pe tot parcursul vieții.
„Primăvara” lui Hitler joacă, metaforic, rolul „iernii” lui siberiene, ce va îngheța Europa și, ulterior, Germania însăși.
Principalii termeni care denumesc reacțiile pozitive și chiar entuziaste ale publicului au o istorie interesantă și nu foarte veche.
Discuția despre mutarea examenelor mai devreme este, așadar, legitimă. Statul nu are dreptul să transforme lipsa infrastructurii într-un test suplimentar de voință.
Economia reală nu este un sistem izolat și cognoscibil de relații cauzale, perturbat ocazional de un șoc extern.
În ultimii ani, vara, de fiecare dată cînd mi se face un dor teribil de mare, nu mă mai gîndesc la marea „românească”, cea cu care m-am obișnuit în copilărie.
Nici nu mai știu cum, am început să-i cunosc pe copiii de pe stradă de vîrsta mea. Nici nu erau mulți, de altfel.
Canicula instalată în România redeschide temele legate de energie: care este tariful pe care îl plătesc consumatorii, care sînt sursele de energie și în ce măsură exportul și importul de energie ajută consumatorul român.
Am trecut de la sacrificarea unor inocenți nedoriți la izolarea departe de ochii noștri sensibili a unor bătrîni și bolnavi la fel de nedoriți.
Problema pare a fi o incapacitate de a savura prezentul, sub presiunea gîndului la efemeritatea acestuia. Altfel spus, a nu te bucura de activitățile din vară anticipînd melancolia finalului de sezon.
Pentru a fi limpede comparația pe care o încerc aici, voi începe cu o întrebare simplă: v-aţi întrebat vreodată de ce scenele spectaculoase, dintr-un film american oarecare, nu seamănă deloc cu echivalentele lor din producţiile europene?
Verbul a antura a supraviețuit, desigur, datorită substantivului cu care este înrudit prin origine: anturaj, din fr. entourage. Substantivul, intrat în română în aceeași perioadă cu verbul, este mult mai frecvent folosit.
Nici un copil nu are dreptul să-i sperie sau să-i rănească pe ceilalți. Dar protecția colectivului nu ar trebui să însemne evacuarea celui vulnerabil.
Dezacordurile dintre cele două părți nu au dispărut, dar fiecare a ajuns să înțeleagă că o escaladare continuă este costisitoare, periculoasă și nesustenabilă.
Îmi amintesc prima deplasare a mea la TIFF, în calitate de jurnalist, aveam o listă de interviuri pe care trebuia să le fac și de filme pe care trebuia să le văd și m-am întîlnit cu bunicul meu, care m-a întrebat: „Te-a trimis întreprinderea, nu-i așa?”.
Acolo am călcat o furnică și am înțeles că se moare. Tot în vechea curte am văzut cum rîmele se regenerează, și asta mi-a mai dat speranță.
Se tot invocă suspendarea ca pe un fel de sperietoare și argument de negociere politică. Dacă este într-adevăr parte din discuții, atunci președintele nostru este prizonier.
Ele vorbesc despre lipsă de curaj, regrete, renunțare, divorț, moarte, sacrificiu, durere, altruism și, mai ales, cuvinte care n-au mai fost spuse niciodată.
Putin ar fi „Țața Mița” (Mincu), „muscalul” rănit melodramatic, Zelenski – „cerchezul” erou, luptătorul din vîrf de munte, iar Xi Jinping – „glumețul” Dragulici.
O altă poveste este desigur cea modernă, a ipostazelor catifelei ca termen de comparație în politică sau în literatură.
Nu sîntem singuri doar fiindcă nu mai știm să vorbim unii cu alții. Sîntem singuri și fiindcă am construit o lume care face apropierea dificilă.
Aceste revolte recente împotriva intruziunilor străine corupte ar putea indica un nou model de mobilizare politică.
Mi-am dat seama că în orașul ăsta mare în care m-am născut, am copilărit și mi-am trăit toată viața de adult, eu nu am decît un singur reper – Piața Obor.
Cînd venea vara și plecam la munte, în tabere sau cu părinții, drumețiile erau inevitabile. Erau un mod de viață, chiar centrul zilelor de vacanță.