PE CE LUME TRĂIM

În principiu, orice facilitate fiscală naște în rîndul antreprenorilor un comportament de tip speculativ, adică se caută mijloace cît mai diverse prin care se folosesc prevederile legale.

Preocupați de jocul de scaune muzicale pe care îl practică zilele astea partidele, uităm adesea că miza importantă nu e cine ocupă vremelnic niște funcții, ci ce anume se poate livra populației în numele căreia se guvernează.

A fost singura dată cînd tata, pe vremea aceea mai tînăr decît sînt eu acum, mi-a luat un album care se difuza în piață și-i plăcuse.

Îmi amintesc de un astfel de „dispecer-tonetar” care își îndeplinea cu aplomb „misiunea” în fața blocului unde locuiam acum vreo două decenii.

Rămîne totuși tentantă și o altă explicație, prin confuzie sau abreviere, presupunînd că expresia a lua pe mînecă ar fi pornit de la cuvîntul mînec sau de la locuțiunea pe mînecate.

În această școală, autorii studiați în ultimii ani sînt contemporani. Îi aleg profesorii, iar la examen elevii primesc texte noi, la prima vedere. Contează competențele, nu conținuturile de istorie literară.

Meloni a considerat aceste remarci „inacceptabile” și a adăugat o frază care merită citită cu atenție: „Sincer, nu m-aș simți confortabilă într-o societate în care liderii religioși fac ceea ce le spun liderii politici”.

Deși aceste șocuri pe termen scurt sînt serioase, un risc major mai puțin luat în seamă este posibilitatea ca dolarul să își piardă statutul de principală monedă comercială și de rezervă a lumii.

Mi-am dat seama că nu schimbasem decît „cartierul”, într-un mediu mai puțin toxic, orașul Cîmpina e cît un cartier bucureștean. Însă cel mai mult m-a interesat ideea de comunitate.

Petrecerile din adolescență, ba chiar cele din pre-adolescență, erau, mai toate, cu dans. Pe la 12-13 ani, cîte o colegă te invita la ziua ei, alături de alte cinci-șase fete.

E aproape amuzant jocul ipocrit pe care îl practică liderii de partide și președintele în încercările absolut neconvingătoare de a crea o nouă majoritate parlamentară.

Mereu mi-am imaginat că a-ți transforma pasiunea în profesie reprezintă idealul, în viață. Că, dacă faci pentru un salariu ceea ce ai face oricum gratis, ești dintre cei norocoși.

Claritatea morală nu are nevoie de lucruri evidente pentru a se manifesta. Creierele etice vor „simți” impostura și ticăloșia chiar și atunci cînd, vorba juriștilor, faptele criminale „nu pot fi dovedite dincolo de orice îndoială rezonabilă”.

În textele mai vechi găsim însă niște construcții interesante, care ar putea oferi unele indicii pentru înțelegerea sensului figurat care stă la baza expresiei

Îmi amintesc de Lolek și Bolek. Nu pentru că cei doi ar fi avut vreo vină în sindicalismul nostru școlar, ci pentru că situația pare un episod de desen animat mut.

Imaginea summit-ului de săptămîna aceasta dintre Donald Trump și Xi Jinping a fost atent regizată pentru a semnala paritatea dintre Statele Unite și China.

Nu m-am mai întrebat ce caut aici și unde e viața mea, dacă e doar o haltă sau e o stabilire definitivă, încă nu am de unde ști.

Cînd mergi pe stradă, simți cumva privirile celor din jur asupră-ți. Ar fi mult spus că realizezi perspectiva lor asupra lucrurilor. Dar ceva din punctul lor de vedere se revarsă și asupra ta.

Analiza arată că aproximativ 200.000 de persoane care lucrează în instituții sau companii de stat au două sau mai multe contracte individuale de muncă fie la stat, fie la stat plus privat.

Premierul Ilie Bolojan e aproape sardonic cînd spune prin interviuri că PSD a făcut o boacănă, deci tot PSD e dator să o rezolve. Un raționament simplu, dar care nu oferă nici un fel de soluție.

Familii problematice care transmit mai departe, din generație în generație, trauma, rușinea, frica, dependența, anduranța, vinovăția. Familii care supraviețuiesc, agățîndu-se de ancore de carton, sărăciei, violenței, alcoolismului, ratării.

La o analiză mai atentă a responsabilității formulării unui asemenea răspuns, cred că tendința celor mai mulți ar fi să refuze, pur și simplu, să și-l asume.

Pe cît este de greu din punct de vedere sociolingvistic să caracterizezi unitar vorbirea bucureștenilor, pe atît de ușor se folosesc – dintr-o perspectivă exterioară – etichetele cu conotație ironică și depreciativă.

La un moment dat a existat și o celebră comisie „de tăiat hîrtii”, care nu a ajuns nici ea prea departe în acțiunea sa declarat curajoasă.

Președintele Donald Trump a mărit taxele vamale SUA la cele mai înalte niveluri din anii 1930 încoace, cu venituri estimate de două-trei trilioane de dolari în următorul deceniu.

Recunosc că la toate mutările din viața mea m-am fofilat cît am putut, am așteptat să mă mute alții, n-am contribuit sau eventual m-am prefăcut că fac cîte ceva.

Presiunea examenului de admitere la facultate pentru noi, „decrețeii”, era prea mare ca să mai avem timp de aiureli. Și prin „aiureli” înțeleg, da, orele de clasă.

Președintele României a folosit criza politică pentru a da greutate unei interpretări care pune Opoziția într-o tabără presupusă pro-rusească în timp ce oricine e pe partea cealaltă ar fi pro-occidental.

Și astăzi, un băiat uriaș, cu lentoare gigantică, simptomatică pentru făpturile incomensurabile, a sosit să dea o mînă de „ajutor” în războaiele umanității.

Formula de răspuns Ba bine că nu!, caracteristică pentru oralitatea colocvială, are valoarea unei afirmații întărite, de certitudine absolută.

Dacă noul aviz psihiatric va funcționa ca vechiul aviz psihologic, adică drept o hîrtie în plus la dosar, el nu va rezolva nimic.

Legea SAVE America impune un compromis extrem de disproporționat față de prejudiciul pe care pretinde că îl remediază.

Cei mai mulți au fost oameni necunoscuți care m-au emoționat profund pentru gest și mi-au redat speranța că poate omenirea asta nu e chiar pierdută definitiv.

Casele pe care le vedeam nu se potriveau cu nimic din ce mi-era familiar: nici cu blocurile mele socialiste, nici cu casa, modestă și gospodărească, a bunicilor mei.

Spre deosebire de Bulgaria, guvernele de la București, bine înfipte la Palatul Victoria și bazîndu-se pe o majoritate parlamentară solidă, au dat dovadă de iresponsabilitate.

Vom avea de-a face cu un obositor joc de scaune muzicale în care PSD va încerca să refacă coaliția actuală cu alt premier și, poate, mai multe poziții în executiv.

Este un loc? O țară? O persoană? O stare? O situație? Un anume timp din trecut? O comunitate? E momentul în care te simți tu însuți?

Cel mai fericit era „samsarul”, impresarul care intermediase afacerea cu artista menită să dea o dinamică unică terasei și să așeze cafeneaua respectivă pe harta mondenă.

În ultima vreme, de la substantivul feminin cu sens peiorativ matracucă a apărut – și pare să se răspîndească – un masculin matracuc.

Din frica aceasta se naște obediența: acceptăm formulări, amînări, promisiuni, comparații insultătoare, acceptăm să fim evaluați public de oameni care confundă vacanța elevilor cu concediul profesorilor și ora de curs cu întreaga muncă pedagogică.

Blocarea a două strîmtori maritime, Strîmtoarea Ormuz și Strîmtoarea Taiwan, poate arunca economia înapoi în timp – dacă nu pînă în Epoca de Piatră, cel puțin pînă spre mijlocul secolului XX.

Erai crescut, deci, mai întîi într-un spirit al duplicității, între școală și acasă, public și privat, ai tăi și alții.