Radu Vancu

Nici unul dintre ei n-avea conştiinţa că sînt monstruoşi prin antisemitismul lor sau prin oroarea la care participau. Toţi îşi construiau o justificare pozitivă cumva, pură, a ororilor.

Oamenii aflați în situaţii existențiale liminare, ştiind pertinamente că vor muri, produc uneori frumuseţe chiar dacă ştiu că nimeni n-o să se poată bucura vreodată de frumuseţea pe care o produc.

Citeşti poezie şi asculţi muzică nu pentru a fi parte dintr-un corp social, ci pentru că te creşte pe tine. (...)