Zimbrul – cultura și Natura refugiate una în alta
Într-un fel, gestul din Altamira prevestea plecarea zimbrului într-o călătorie din care nu credeam că se va mai întoarce.
Într-un fel, gestul din Altamira prevestea plecarea zimbrului într-o călătorie din care nu credeam că se va mai întoarce.
E important dintru început să facem o distincție între „bucuria de a trăi” și „bucuria trăită”. Prima reprezintă o stare de fond, o lumină caldă. A doua este o licărire spontană care ne scoate din ritm.
Pădurile sacre sînt în general păduri bătrîne, mereu populate de animale periculoase pentru om și de ființe supranaturale.
Pînă nu demult, fiecare lucru straniu din Natură, fiecare gest al viului și neviului din jur cădea sub explicația unui echilibru natural, un proces firesc în marele ciclu.
Un prim fapt pe care îl înțelesesem, și care mi-a reformulat realitatea din fața mea, a fost că rîurile curg în ambele sensuri.
Privind cu ochiul liber s-ar părea că în jur de 90% din speciile de păsări se reproduc în perechi – sînt monogame, am spune.