Anton Carpinschi

Nu știam atunci că privirea mea învăța un oraș. Nu știam că o curbă a Dunării, o colonadă, o voce auzită pe o stradă vor rămîne cu mine mult după ce lumea aceea se va schimba.

Lecția „Stația Tamarei” din manualul de Citire rămîne emblematică; fetița care îi scrie tovarășului Iosif Visarionovici Stalin, rugîndu-l să oprească trenul și în satul ei, pentru a ajunge mai repede la școală.

Bunicul vorbea puțin. Nu invoca ideologii, nu comenta istoria. Spunea doar, uneori, după o lungă tăcere: „A fost greu”.