Copilaria In Epoca De Aur

Lucrurile pe care le făceau sau care li se întîmplau copiilor în acei ani par acum desprinse din altă lume, greu de cuprins cu mintea pentru cei care n-au trăit acea perioadă.

Ezit, nu știu cum să prezint mai departe toate jocurile periculoase, de negîndit și neconceput astăzi, pe care le-am „performat” în copilăria mea dintr-un sat, comună mare din Bărăganul Brăilei, în anii 1980.

Îmi dau seama că în fiecare zi ne expuneam unor pericole venite din orice cauze multiple. Ca și cum am fi căutat cu lumînarea pericolele pe care le pot aduce cele patru elemente.

Nu știu cum se face că în copilărie eram cu toții împotriva sistemului. Chiar și copiii „de ștabi”, adică de părinți cu mari funcții în conducerea comunistă, erau împotriva sistemului.

Atunci am aflat că o chema Carmen. Dina i-a zis mamei să nu-și facă nici o problemă, că maimuțele sînt sub permanent control veterinar, vaccinate la zi.

Expresii cum ar fi „te-ai îmbrăcat ca la aprozar” erau folosite des ca stereotipuri negative pentru a descrie o ținută demodată sau stridentă.

Am descoperit că războiul era mult mai pasionant dacă, în loc să ne fugărim individual, care pe care, ne „aliam” între scări de bloc sau între blocuri.

Nu știam atunci că privirea mea învăța un oraș. Nu știam că o curbă a Dunării, o colonadă, o voce auzită pe o stradă vor rămîne cu mine mult după ce lumea aceea se va schimba.

Fața Lungă era un joc nici crud, nici barbar, dar băgase groaza în părinții noștri ca nici un alt joc.