Mircea Pricajan

Plictiseala e un spațiu, poate cel mai personal. E un loc în care plutești aparent fără ancore. Înainte să capete sinonimie cu „urîtul”, a însemnat contemplație.

Pînă să se prindă șoarecii că nu mai sînt singurii stăpîni ai locului au trecut vreo trei ani.

Pe asta trebuie să mă bazez, fiindcă n-am alt atu. Trăgătorul expert e Mihai.