Vecini

Pentru mine, vecinătatea înseamnă acum nu doar apropiere în spațiu, ci, mai ales, corespondențe afective.

Pînă să se prindă șoarecii că nu mai sînt singurii stăpîni ai locului au trecut vreo trei ani.

Ea mi-a povestit despre ceilalți vecini, despre moștenitorii lui Kamerling, despre avocatul care a cîștigat procesul pentru ei, despre evreii bogați.

Ce ne interesează însă sînt posibilele continuări ale acestei povești pentru că nu după oricare „Bună ziua, vecine“ urmează o poveste.

Am construit împreună o familie extinsă, făcută și din oameni care locuiesc aproape.

Dacă vrei să evadezi dintr-un oraș plin de noxe, supraaglomerat, poți să te muți, de pildă, la Breaza, cică stațiune turistică de interes local.

Copilăria din afara vacanțelor și întreaga adolescență au avut o altă adresă: Drumul Taberei, București.

Mai laud o dată marele avantaj al serviciului, că am primit un apartament pentru care nu vom plăti nici chirie, nici utilități.

Traiul la curte comună cu trei octogenare, pisici și hipsteri mi se pare uneori un scenariu de film.

Dacă o întrebi pe maică-mea îți va spune că sîntem cel mai ospitalier popor din galaxie.