Forme ale poeziei
„Vede” mai mult decît ochiul uman, dar nu îndrăznește să trieze ceea ce vede, să pună în lumină doar anumite lucruri din imensul ansamblu rezultat în urma scanării.
„Vede” mai mult decît ochiul uman, dar nu îndrăznește să trieze ceea ce vede, să pună în lumină doar anumite lucruri din imensul ansamblu rezultat în urma scanării.
Granițele dintre rolurile de gen, aparente și în fond elastice, sînt și ele acolo, împreună cu ceea ce, foarte greu observabil fiind, e totuși întotdeauna determinant și decisiv.
Dacă admitem că „rememorarea copilăriei e mai mult decît copilăria”, atunci așezarea în cuvinte a aceleiași povești de viață devine mai mult decît simpla poveste.
E momentul corespondențelor în avalanșă și al memorialelor faste, încărcate de sens.
I se opune realitatea, non-valorile coexistînd cu valori, în aceiași indivizi, reușitele lor”.
Cred, de asemenea, că autorului un astfel de exercițiu nu i-ar fi fost peste mînă.
Cu asemenea biografie, e de înțeles că Anton Pann a făcut pînă acum obiectul mai multor romanțări. Prima și ultima, documentate, e drept.