Liviu Papadima

În istoricul confruntării mele cu întrebarea „De ce (să) citim?” am trecut prin trei etape. Cea dintîi, eruptivă, a fost „Să mă ia naiba dacă știu”. Cea de a doua, sibilinică, s-a pus sub umbrela lui „Depinde”.

„Clasicii” noștri au fost miruiți ca atare pentru că au fost mai întîi resimțiți drept posibili candidați la „canonizare”, ca „exemplari” adică, demni de urmat, pilduitori în toate cele.

Primul moment de „limpezire a apelor” în tumultuoasa istorie post-decembristă a fost confruntarea electorală din 1996.

România ajunsese una dintre țările cu cei mai puțini studenți raportat la întreaga populație nu numai în Europa, ci în întreaga lume.