Poemul Saptaminii

Dintre toate cuvintele, numai cele blonde s-au așezat la plajă, pe amintiri dureroase cuvinte frumoase alături de minuni venite din neant, blonde, savuroase și se amestecau cu scoici.

nebunia mea mă îmbrățișează acum, tînjește după buzele mele întredeschise...

...această generozitate despre care de altfel oamenii spun că e monumentală...

Nu am trăit nimic

. O vezi ba șovăind între urechea dinapoi și greabăn, ca un vrej fragil, ba atîrnată de picioare sub nas, ca un luceafăr înmuiat.