…cît o promoție de liceu
cît o relație amoroasă modernă
acu 4 ani vorbeam cu mama să mergem la Odessa
cum și-a dorit toată viața
cum credeam că-și mai dorește și-acum
dar numai zicea așa, să fie drăguță
n-o mai intereseau multe din ce-o interesase cîndva
a fost concert Bonney M la Cornișa, gratuit
la un sfert de oră distanță, de ziua mea
cu 40 de ani înainte, de ziua mea
au fost primii în topuri
n-a vrut să vină, nu-nțelegeam, era muzica ei
din studenție, din vacanțe la mare, poate
i se păreau bătrîni, între timp foile
de analize se adunau ca rapoartele de război
în general favorabile, a dat înapoi, spuneam
ca doi generali, Susan Sontag avertizează
să nu metaforizăm cancerul, să nu-i lipim
metafore de război, ca o povară în plus
pentru bolnavi, responsabilitatea luptei
ca și cum ar depinde numai de ei
dar pe mama părea s-o ajute, era ca un joc
ca o provocare, mereu spusesem de ea că-i tare
ca un tanc rusesc, cu o metaforă veche, din alt secol
n-am mai ajuns cu ea la Odessa, am pierdut
a pierdut războiul
dar ce momente de triumf
în sufragerie, ea cu ochelarii pe nas
rapoartele-n față, fericită că dușmanul dă înapoi
triumful era emoția ei preferată
cînd cîștiga o negociere la piață, cînd urca
iar cele 4 etaje, e ciudat că plîngem la triumf
ca sportivii dar în viață avem numai triumfuri mici
nu există victorie finală aici, doar șutezi spre poartă
și-atît.
din volumul Vorbe adevărate, Dezarticulat Books, 2025
