Adrian Cioroianu

Nevoia de salvatori decurge din nevoia de modele – dar ciclul merge și invers, pentru că modelele istorice au un aer de salvatori ai neamului – altfel nu i-am ține minte.

Memoria noastră istorică e inevitabil scurtă: cu toții avem impresia că dictatura nu poate veni în viața noastră decît sub baionetele unei armate străine.

Moda contemporană e mereu tranzitorie. Politica, moravurile, tendințele, ce e cool și ce e booz azi – poimîine vor fi o istorie enervantă pentru alte generații, mai grăbite.

Facem alfabetizare fără educație. Şi rezultatul alfabetizării fără educaţie se vede în aspectul străzii, pe TikTok, în aspectul canalelor de aşa-zisă muzică, în cultura manelelor, care exprimă perfect rezultatul acestei ghetoizări.

Existau ziarele – doar că bunicul meu, inginer viticultor, era parte din acea generație pentru care ziarul, mai presus de orice, era un excelent material de împachetat.

Politica externă a anilor Ceaușescu rămîne interesantă pentru istoric, dar realmente independentă ea nu a fost niciodată.

Generalul (ulterior mareșalul) Werner von Blomberg era, la mijlocul anilor 1930, cel mai puternic ofițer din armata germană.

Bancul de mai sus, foarte probabil, era de prin anii ’50, iar bunicul meu, spunîndu-mi-l, pe la începutul anilor ’70, trăia probabil un soi de răzbunare.