Bogdan Cretu

În timpul comunismului, imaginarul balcanic a fost folosit în special ca sursă a unor parabole politice: Princepele sau Săptămîna nebunilor de Eugen Barbu, Cartea de la Metopolis de Ștefan Bănulescu.

„Idealul masculin” tipic literaturii române este proiecția bărbaților. Ei s-au oglindit în propriile personaje vreme de secole, ei și-au mutat în literatură ideile prin care și-au legitimat prestigiul politic, social și cultural.

Duce o viață boemă, de belfer, comite gesturi care dau naștere unui folclor urban (mănîncă o garoafă la o lansare de carte, de exemplu).

Nu orice regîndire este însă o revizuire. Uneori, detașarea de o opinie anterioară are resort carieristic.

A fost ultima noastră naivitate absolută. Și prima totodată, pentru că o împărțeam cu părinții.