Masculinitate

Aproape o treime dintre bărbaţi consideră că partenerele lor ar trebui să asculte de partenerii lor și că femeile, azi, se bucură de o independență mult prea mare.

Se construiește un inamic comun, un țap ispășitor: feminismul, care ar fi responsabil de toate problemele bărbaților, de la pierderea statutului economic pînă la pierderea controlului asupra partenerei sau dificultatea de a mai intra într-o relație.

Ce s-a întîmplat, de-a lungul istoriei, cu obișnuința bărbaților grozavi de a plînge pe săturate, adesea în văzul tuturor? Ea a devenit una rușinoasă, iar acest lucru i se datorează, într-o anumită măsură, lui Platon.

Dacă, din inerție culturală, bărbatul a rămas capul familiei, înrăutățirea graduală a situației economice culminînd cu criza financiară din 2008 a bătut ultimul cui în coșciugul supremației economice a bărbatului.

Tom Ford e un dandy a cărui operă a crescut organic, în mai multe etape și roluri. Probabil amprenta cea mai memorabilă o reprezintă „era Gucci”.

Criza cu care se confrunta, în epoca modernă, societatea și cultura trebuia înfruntată și soluționată. Masculinitatea, conceptul propus de Papini, vizează atît un cod moral, cît și unul cultural.

„Idealul masculin” tipic literaturii române este proiecția bărbaților. Ei s-au oglindit în propriile personaje vreme de secole, ei și-au mutat în literatură ideile prin care și-au legitimat prestigiul politic, social și cultural.

Mă alătur celor care se întreabă dacă experimentăm cu adevărat o criză a masculinității, dacă e corectă ideea că bărbații din ziua de azi traversează un proces de „vulvoficare” și ce consecințe pot avea aceste procese, îngrijorări sau obsesii.

Nu-mi amintesc să se fi așezat vreodată la catedră. Ne preda în picioare, uneori atîrnînd de un colț de bancă, intimidîndu-ne și fascinîndu-ne, cu mirosul lui de colonie și tutun.