Dorina Patrunsu

Aș spune că astăzi trăim mai degrabă în orizontul unei nostalgii a maturizării decît în cel al unei căutări reale de a o repune în drepturi.

Nimeni nu vrea să știe, nu mai este interesat de moartea altuia, fiindcă nimeni nu vrea să știe nimic despre propria sa moarte.

Democrația, spunea Dahrendorf, nu e chemată să ne rezolve problemele, ci să contribuie la împiedicarea consolidării erorilor.

Scuzarea urmărește să mai ridice capacul de pe oala sub presiune a conviețuirii sociale.

Un profesor care nu se poate educa pe sine ce șanse are să îi educe pe alții?

Montarea lui Thomas Ostermeier la TNB a stîrnit multe reacții critice: de la cele feministe la cele de inadecvare cu vremurile contemporane, pînă la cele de inconsistență logică.

Mă gîndeam, deci, că va fi destul de interesant să revăd opera lui, așa, desfăcută, întinsă, expusă la scară mare, însă într-un registru monoton, previzibil, pe aceeași frecvență emoțională.