Regimul Artelor Si Munitiilor

Noi, oamenii, nu sîntem cei de pe Facebook. Mai mirosim și a transpirație, mai sîntem și strîmbi, adică avem și părți bune, și sîntem complecși, minunați, dar minunat de imperfecți.

Nu întîmplător, Dan Perjovschi își deschide prima sa retrospectivă la Timișoara, în orașul-simbol al libertății și eliberării.

M-a fascinat ideea că Dunărea curge din Pădurea Neagră pînă la Marea Neagră – un fluviu întunecat ce străbate Europa, asemenea unui cuvînt lung, care se întinde peste continent.

Literatura rămîne unul dintre cele mai bune moduri de a exersa empatia. Cînd intrăm în contact cu arta, intrăm în contact cu un alt om și, în același timp, cu întreaga umanitate.

Peste Nikozi, un sat georgian de la poalele munților Caucaz, rușii au lansat șaptezeci de bombe. Casele au ars, oamenii au fugit, iar soldații au devastat totul în cale.

Nu ratați seara de jazz dedicată saxofonistului și compozitorului american Wayne Shorter, deținător a 12 premii Grammy.

Una dintre cele mai frumoase idei preluate în teoriile cinema-ului din psihanaliză e aceea a filmului ca vis lucid.

Maria Balabaș, co-fondatoare a Asociației Minimorum, a inițiat proiectul Radio Vis, o instalație itinerantă, cu scopul de a aduce arta sonoră în mijlocul satelor.

Pentru mine nu e vorba doar de a spune o poveste afgană, ci de a crea un peisaj emoțional în care oricine, de oriunde, se poate regăsi.

Documentarea mea a venit mai ales prin diaspora și prin contactul direct, de viață, cu acest tip de istorii.

Pare greu de crezut, dar abulicul, atipicul și apaticul Bacovia s-a poziționat foarte bine, alegînd postura de observator.

Găsesc că recitalurile premianților sînt un punct de atracție care îmi permite să mă laud că am văzut în față trupe care ulterior vor deveni populare.

Am discutat cu Marta Czarnecka despre evoluția festivalului – de la primele ediții, dedicate descoperirii propriei identități, la un eveniment internațional, care aduce împreună autori, tineri cititori pasionați.

Două personaje are scurtmetrajul fără dialog Index, scris și regizat de Radu Muntean, și proiectat în premieră mondială în august la Festivalul Internațional de Film de la Locarno.

Cred că există foarte multă durere atunci cînd nu ai copii, dar și un sentiment de eliberare.

Internată la începutul anilor 1950 într-un spital de psihiatrie în urma unei grave depresii, pictura este singura ei alinare.

The Animals au fost o mare surpriză și cine se aștepta să vadă o trupă de moșuleți cîntînd lipsiți de entuziasm vechile hituri a avut surpriza unui show plin de forță.

Textele contribuie mult la mitologizarea spațiului pentru publicul larg, cel care de obicei nu frecventează locul, dar care este interesat de fenomenul 2 Mai și Vama Veche.

Co-realizat de jurnaliștii Lina Vdovîi și Radu Ciorniciuc, filmul pornește de la o investigație asupra abuzurilor la locul de muncă și înfățișează o poveste intimă, a relației dintre un tată și fiica lui.

Relația personajului cu lumea în care trăiește și cu adulții din jurul ei, fie că sînt părinții, fie străini, are loc întotdeauna fragmentar, prin bucățele de informație pe care le aude din cînd în cînd.

Dacă nu ești tot timpul fără efort, imponderabil, ca Pasărea Sfîntului Duh care stă să fugă, dacă nu ești în punctul ăla unde nu simți efortul, cel mai bine e să te apuci de imobiliare.

Ioana Nicolaie a scris și literatură pentru copii și adolescenți – cu mare succes la un public ale cărui exigențe dau adesea bătăi de cap editorilor.

La Gărîna, publicul s-a lăsat purtat de muzică și cred că a simțit acea „urgență” despre care vorbesc în general în muzica și în concertele mele.

Pictura semnată de Ioan Sbârciu este revelatoarea unor sensuri și adevăruri care transcend imaginile ce mijlocesc dialogul cauzat de problemele grave ale realității și implicit ale existenței.

Govora e un oraș mic, unde ești mereu între vecini, iar pentru noi vecinii și vecinătățile au fost tema centrală în ultimul an.

Oana Maria Doboși și Raluca Selejan au creat nu doar un loc în care literatura își găsise o casă binevoitoare și generoasă, ci o comunitate de oameni pentru care cititul și scrisul contau.

Frigul văratic de la Gărîna, augmentat cu episoade pluviale, cel puțin în primele două zile, eu cel puțin l-am privit ca un eliberator.

Alessandro Perissinotto este profesor de literatură la Universitatea din Torino și s-a aflat, în urmă cu puțin timp, la Cluj, la Facultatea de Litere a Universității „Babeș-Bolyai”, pentru o conferință și un curs de scriere creativă.

Teatrul bun te obosește, dar nu te epuizează – probabil că te face să îți dai seama că ai un corp, că îl cari cu tine din sală în sală și că el primește emoțiile, uneori mai repede decît mintea.

Am privit Bienala ca pe o școală și ca pe un loc al învățării reciproce, în care nu doar publicul învață, ci învățăm și noi odată cu el felul în care el percepe și se racordează la scenariul propus.

Am pozat de mic. Pentru că nu aveam talent la desen, cumva trebuia să găsesc o cale prin care să mă exprim.

Aș spune că în psihanaliză trecutul devine prezent și prezentul trecut, așa încît se poate interveni oarecum in vivo asupra trecutului pentru a-l modifica.

O poveste despre dragoste, intimitate şi moarte, despre misterul lumii şi curgerea catifelată şi indiferentă a timpului.

Lucrarea poate fi interpretată ca o aluzie la legătura amoroasă pe care Maria Martins o întreține cu Marcel Duchamp timp de mai mulți ani.

Începînd din acest an, Simona Giura va prelua de la Marius Giura rolul de director artistic al Festivalului Internaţional de Jazz de la Gărîna.

După succesul cu Anul nou care n-a fost, nominalizat la European Film Awards 2024 și cîștigător a zece trofee la Premiile Gopo, Bogdan Mureșanu mai scoate un as din mînecă.

Festivalul este deopotrivă al oamenilor locului, care astfel au ocazia de a-și prezenta locurile și produsele, și vizitatorilor care doresc să le descopere.

Mă gîndesc atît de mult la propria copilărie, încît e ca și cum aș retrăi-o. Știu că nu este un lucru bun pentru mine sau pentru familia mea.

Avem o problemă legată de lipsa unui concept articulat sub forma unei politici culturale care mai apoi să se decline în strategii, direcții de acțiune și un cadru de reglementare adecvat.

Cred că pentru un scriitor e un adevărat dezastru să se nască într-o limbă mică – e ca și cum ai alerga maratonul cu șanse net inferioare celorlalți.

Dacă managementul cultural nu este pasiunea sau sarcina mea principală, cred că este foarte bine să ai experiență în toate domeniile pe scena independentă.

A fost o mare surpriză să fim printre cei 16 finaliști din 2.700 de înscrieri, fiind o selecție la care nici nu am îndrăznit să visez.