Regimul Artelor Si Munitiilor

Hodaia este un loc greu de tradus pentru cineva venit de la oraș. Nu este nici sat, nici stînă, nici gospodărie în sensul în care o înțelegem astăzi.

Michal Przeperski este istoric specializat în Europa Centrală din secolul al XX-lea, care și-a concentrat tot mai mult cercetările asupra experienței sociale a tranziției Poloniei de la socialismul de stat la un nou sistem politic și economic.

Lumea însăși a trecut prin tot felul de schimbări în ultimii ani (pandemia, războaiele, migrația, crizele financiare/umanitare/climatice), multe dintre acestea reflectate în cele aproape 150 de povestiri scrise de cei aproape 100 de scriitori.

George Miu a crescut cu țambalul în casă, iar instrumentul era pentru el precum o limbă maternă. Fiul lui Ion Miu, unul dintre cei mai importanți țambaliști români în viață, a moștenit acest instrument.

Vocea spectatorului e întotdeauna spontană și exprimă impactul cultural imediat al filmului asupra societății. La cinema, verdictul publicului e de multe ori tranșant și redă impresiile la cald.

Greutatea filmului vine inevitabil din faptul că vorbești despre un personaj atît de complex, despre care lumea știe foarte puțin în momentele ei critice, vulnerabile, complicate.

Problema cea mai mare pe care noi o avem este că, din păcate, politicile publice dedicate culturii s-au construit în ciocnire permanentă cu rupturile istorice, spasmele politice.

Nordic Exposure este un festival dedicat literaturii nordice traduse în limba română, desfășurat între 16-20 septembrie 2026, în București, pentru prima ediție.

Am ajuns însă, în disprețul și prejudecățile noastre, la formule politicoase acum – rasism politicos, ură diplomatică față de cei care sînt altfel decît noi, naționalism de tarabă.

Nu există o separare frumoasă, de tipul: dimineața scriu, seara pictez, iar între timp contemplu lumea sau merg la birou. Viața cotidiană este mult mai amestecată decît atît.

Dacia Maraini este una dintre cele mai importante scriitoare italiene contemporane, cunoscută pentru cărțile sale dedicate mai ales condiției femeii, memoriei istorice și nedreptăților sociale.

Sîntem, de la primul pînă la ultimul nostru ceas, ființe care au nevoie să existe în mintea cuiva pentru a se simți reale, iar prietenul este cel care ne oferă acest adăpost fără să ni-l condiționeze.

Noi trăim într-o lume care deja nu mai există. Noi încă nu ne dăm seama. Probabil cei din Ucraina își dau seama mai bine.

Un om întins pe pat îl privea cu ochii arzînd. O victimă. Amestecul de frică și resemnare, teamă, groază și așteptare îl fac lipsit de apărare.

Nu-mi plac textele scrise „la cald”, nici omagiile dictate de calendar, fie el vesel sau trist. Dar vestea morții Slavenkăi Drakulić m-a făcut să simt că tăcerea ar fi fost o formă de lipsă de recunoștință.

Călătorii se întorceau din ținuturi îndepărtate cu povești despre creaturi improbabile pentru noi, cei de azi, iar cei de acasă trebuiau să decidă, mai mult sau mai puțin intuitiv, ce merită crezut.

Niciodată nu am văzut persoana mea separată de libertate, pentru că am fost un copil, un matur și sînt un bătrîn liber. Fac ce vreau și cum vreau.

Filmul Y, scris şi regizat de Maria Popistaşu şi Alexandru Baciu, a fost recompensat cu Premiul pentru cel mai bun film românesc la recentul TIFF și poate fi încă văzut la cinema.

Rachel Tâpârjan, cineastă româno-britanică, locuiește în nord-estul Angliei și este conferențiar universitar în asistență socială la Universitatea Teesside.

Invitarea Bulgariei la Bookfest a fost cea mai bună idee a Asociației Editorilor din România din ultimii ani și sînt convins că timpul ne va dovedi treaba asta.

Tristan Tzara căuta artiști care să reprezinte acest curent de reînnoire a artelor și a limbajului artistic. Iar Brâncuși, nici el, nu era deloc un spirit convențional.

E trist că tocmai de la aleșii locali de aici a venit opoziția față de geoparcul UNESCO. Avem în schimb un bazar cu kitsch-uri la intrarea în oraș, o dezvoltare haotică cu impact ireversibil în zona montană.

Caricaturii trebuie să-i fie permis totul. În fond, vorba lui Radu Cosașu, ea este cea care îți șoptește, în fiecare zi, fără să te bată la cap: să ai curaj!

Natalie Musteață este scriitoare, cineastă și curatoare româno-americană. Are un doctorat în istoria artei și un master în cinema.

Cred că acela a fost și unul dintre momentele în care s-a văzut foarte clar că festivalul poate deschide natural spațiu și pentru un public mai tînăr, care poate pînă nu demult privea Gărîna ca pe un loc destinat mai ales cunoscătorilor sau veteranilor ja

Pentru un cronicar e un mare noroc să fie contemporan cu un scriitor în a cărui literatură să creadă și pe care să o însoțească critic, după puterile sale, pe măsură ce aceasta se scrie.

 La Premiile Gopo organizate recent Ozana Oancea a fost nominalizată la categoria Cea mai bună actriță în rol secundar pentru rolul Nadia Gămăneci din filmul Nu mă lăsa să mor al lui Andrei Epure.

Cred că de multe ori, în cercetare, descoperirile pornesc de la niște detalii aparent nesemnificative, dar care îți ridică niște semne de întrebare.

Filmele pot declanșa diverse tipuri de conversații, inclusiv despre sănătatea mentală. Romanian Mental Health Film Festival, ajuns la a cincea ediție, se întîmplă la Iași, între 6 și 10 mai.

În ciuda discursurilor publice, sentimentul local este că încă lipsesc cu adevărat evenimentele relevante Brâncuși în România.

Prima carte este ceva ce scrii la tine acasă, la tine în pat, fără să te gîndești că într-o zi vor exista oameni care să citească ce ai scris.

Mi-a plăcut mult ideea unui proces psihologic în derulare, născut din nevoia de a înțelege. E o temă ce mă interesează enorm, ei au primit la clasă încă din anul întîi o serie de exerciții prin care să se autocunoască.

Privit retrospectiv, fiecare an literar păstrează, în principiu, cîteva subcategorii în care sînt dispuse cărţile de studii sau de reflecţii privind literatura, în funcţie de specificitatea acestora.

Un tip de artă în căutarea adevărului, asemenea științei, o căutare fără oprire, în care arta se suprapune cu viața.

Dacă nu învățăm din greșelile trecutului, sîntem condamnați să le repetăm în prezent sau în viitor. Iar pentru a înțelege, de exemplu, frămîntările geopolitice din ultimii ani, istoria este absolut esențială, extrem de importantă.

Sorella di Clausura, cel de-al treilea lungmetraj al regizoarei sârbo-românce Ivana Mladenović, este o parodie a melodramelor romantice.

Ștefan Bertalan a fost co-fondator al Grupului 111 și, ulterior, membru fondator al grupului Sigma, un laborator interdisciplinar unde arta se întîlnește cu matematica, cibernetica, pedagogia și spațiul public.

Paul Negoescu este singurul cineast român care a ajuns la Festivalul de Film de la Berlin cu o producție pentru copii.

În propria mea bibliotecă, am colțuri unde locuiesc cărți dureroase, și locul acela e puțin mai întunecat, am spații unde se adună bijuterii în fața cărților, și acolo stau cărțile mele „prețioase”.

Este un proces care uneori mă entuziasmează, dar mă și zdruncină emoțional. Sînt momente în care nu mai știu foarte clar unde se termină munca și unde încep celelalte aspecte ale vieții.

Erwin Kessler este istoric de artă, iar de anul trecut directorul Muzeului Național de Artă al României.

Cine-și mai închipuie azi că un romancier este „un mesianic lovit de inspirație”? Acesta este doar un PR romantic, chiar desuet, îndrăznesc să zic.