Maturizarea

În timp ce maturizarea este versiunea optimistă, în care știi cît valorezi și nu mai simți nevoia să demonstrezi foarte multe, îmbătrînirea sună a pierdere.

Nu mi-am dat seama cînd am devenit adult (uneori nici dacă) și mă întreb dacă îmi voi da seama cînd voi deveni bătrîn.

Maturizarea nu e definită de limbajul pe care îl folosim, ci de structura noastră internă care susține sau nu acel limbaj. O persoană matură își asumă responsabilitatea pentru propriile decizii, tolerează frustrarea.

Pentru fiecare vîrstă este prescris un anumit comportament: există lucruri care se cad pentru cineva de 10, 20, 60 de ani și lucruri care nu se cad. La orice vîrstă, individul este ghidat din afară să adopte un anumit fel de-a fi și să se îndepărteze de a

Oricît de ciudat ar părea, omul și gustul său alimentar îmbătrînesc împreună: gustul urmează vîrsta, iar omul învață la școala gustului.

Aș spune că astăzi trăim mai degrabă în orizontul unei nostalgii a maturizării decît în cel al unei căutări reale de a o repune în drepturi.

Scriitoarea americană Sylvia Plath are una dintre cele mai captivante mitologii literare din cultura modernă: ea a devenit ceea ce este acum de-a lungul a două vieți.