Mihaela Nicolae

La început de septembrie, vine prima oră de literatură cu setul clasic de întrebări destinate acomodării: cartea citită recent, ce se citește în jurul vostru, care este editura preferată și de ce, dacă ai face un dar, ce carte ai alege și pentru cine?

Dintr-un interviu îmi rămîne în minte ideea că atitudinea bate aptitudinea. Tu, cel de acum, te-ai angaja pe tine, cel tînăr? Ce te-ar convinge ca angajator să lucrezi cu un tînăr care n-are experiență?

Mai citiți ceva? întreb iar. Și regret imediat, cînd aud ce căutare au cărțile cu coperte sclipicioase, bombonelele, și cele, la fel de siropoase, de dezvoltare personală.

Le scriu copiilor, proaspăt liceeni, un ultim mesaj: ar fi ideal să citească toată viața, fiindcă prin carte vor reuși multe, vor reuși să traverseze deșertul.

Inima de cretă străpunsă de o săgeată nu a rămas desenată pe tablă.