Seducție, în lumea corectitudinii politice
Seducția presupune gîndire, nu începe cu apropierea bruscă și hulpavă, ci cu distanța născătoare de mister.
Seducția presupune gîndire, nu începe cu apropierea bruscă și hulpavă, ci cu distanța născătoare de mister.
Ce este, de fapt, seducția? O chemare, o promisiune, o tulburare fină a aerului dintre doi oameni? Poate.
Seducția permite într-o anumită măsură libertate de alegere, în timp ce manipularea o anulează fără ca cel influențat să realizeze măcar.
Inteligența artificială (IA), devenită locțiitoarea noastră intelectuală într-un proces de externalizare a gîndirii naturale fără precedent, e cea mai mare seducătoare din istoria omenirii.
Magia lui începe cu primele replici și se finalizează cu aplauzele. Rămîne în memoria afectivă, dar rezistența în timp și acuratețea rememorării individuale sînt limitate.
Seducătorii moderni sînt cei care stăpînesc alchimia impersonării puterii. Toți sfîrșesc prin a fi cel puțin autoritari.