Alina Necsulescu

Copiii intră în viața ta ca un eveniment seismic. E ca și cum ai fi trăit toată viața într-un apartament cu gravitație normală, iar într-o zi te trezești că gravitația e în forma unui copil care-ți cere să-i tai merele în formă de dinozaur.

Bogdan Munteanu a cules poveștile și mitologiile mărunte ale generației noastre, cu o intuiție de antropolog și cu talent de povestitor.

Anxietatea este mesajul unei tensiuni vitale, nu un defect de fabricație. Ea ne spune că sîntem vii, că organismul nostru încearcă să se organizeze.

Moartea este fantasma primară a pierderii, a separării originare, a anxietății de anihilare, a absenței absolute și marea scenă pe care Eul se proiectează pentru ultima oară.

Memoria afectivă transmisă în familie a rămas cu această comandă: nu te expune, nu spune tot, nu deranja. Ruşinea aceea difuză, „nu ştiu de ce mi-e ruşine, dar îmi e.”

Nu există un moment mai bun de autocunoaștere decît atunci cînd pierzi la o sutime de secundă. Aceste înfrîngeri sînt la fel de importante ca și victoriile.

A fi în intimitate cu o altă persoană este un act de curaj, care presupune asumarea riscului pierderii de sine, al trădării, al respingerii, al posibilității de a fi rănit.

Modelul tradițional de educație a cultivat competiția printr-o pedagogie a comparației. Elevul nu era evaluat doar în raport cu sine, ci în raport cu ceilalți.

E straniu cum ne precipităm să ne declarăm victime ale sorții, fără să ne întrebăm ce parte din noi participă tăcut la construcția unor situații.

Crizele de furie, refuzul efortului susținut, dificultatea de a tolera frustrarea sînt manifestări frecvente în rîndul copiilor de vîrstă preșcolară, dar ele nu reprezintă simple „capricii”.

Aș spune că în psihanaliză trecutul devine prezent și prezentul trecut, așa încît se poate interveni oarecum in vivo asupra trecutului pentru a-l modifica.

Suferința, însă, nu pare a fi devenit un tabu în România anului 2025. Dimpotrivă!

A fi prea îngrijorat de ceva trădează o coloană vertebrală rigidizată de frică, pe cînd a nu fi deloc îngrijorat pune în lumină indiferența glacială.

Avem tema angoasei de separare și de pierdere, pe care oricine o resimte dacă se gîndește la sine ca la o persoană căreia îi lipsește jumătatea.

Rezistență flexibilă

În prezent, mașinilor li se deleagă capacitățile de analiză și sinteză ale înțelegerii și rațiunii, fără ca acestea să dețină spectrul complet de funcții ale creierului uman.

Impostura și snobismul își fac loc și în artă, iar snobismul cultural este deseori întîlnit.

Ce se află în spatele cortinei pseudo-normalității țesute cu acțiuni?

Literatura, aidoma psihanalizei, oferă spațiul necesar pentru introspecție.

Bărbații caută distanța optimă, pe cînd femeile apropierea optimă.

Acest lucru nu înseamnă că este mai sănătos ca o persoană să fie brutală cu ceilalți, să verbalizeze tot ce simte și gîndește sau să fie ignorantă.

Aceasta este o perioadă care se trăiește cu sentimentul că e prea tîrziu pentru întreprinderea unor noi lucruri și, totuși, prea devreme pentru a renunța

Reprezentările „mama” și „tata” se construiesc în minte printr-o îmbinare.