Stela Giurgeanu

Trei sferturi dintre copii continuă să creadă în educație, chiar și atunci cînd realitatea materială sau organizatorică nu le oferă toate condițiile.

Deși România nu este o destinație majoră pentru refugiați, tema migrației a fost intens speculată politic.

De la depresie și probleme de somn pînă la izolarea socială, tabletele și smartphone-urile sînt adesea acuzate că afectează grav creierul tinerilor.

Enervarea îți poate aduce capital de imagine. Furiosul cîștigă atenție, solidaritate și vizibilitate. Nici nu mai contează motivele, contează doar să fii într-o perpetuă stare de mînie.

Siluetele subțiri au devenit noul reper estetic, culminînd cu modelul 90-60-90 și, mai tîrziu, cu stilul „Heroin chic” din anii ’90 – trupuri fără forme, fețe palide, priviri absente.

Ca și comunismul, ideologia woke s-a răspîndit pe fundalul unei crize de sens și încredere. Oamenii și-au pierdut reperele în agitația digitală, în polarizarea politică, în injustițiile reale sau imaginare.

Primarul Sectorului 3 din București, Robert Negoiță, a anunțat că în sectorul pe care îl păstorește nu vor mai exista chioșcuri de ziare, motivînd că „Nu mai e nevoie de presă scrisă”.

A vorbi despre „noroc” fără să vorbim și despre recunoștință înseamnă, poate, a confunda hazardul cu darul.

Medicii au recunoscut că se confruntă cu un fenomen medical extrem de rar, cunoscut sub denumirea de Sindromul Lazăr – o revenire spontană la viață.

O simplă întîmplare sau o fereastră care se deschide celor care știu să privească atent și să pună întrebări?

Ceaușescu nu a fost un lider bun. A fost un dictator care și-a înfometat poporul și și-a construit un cult al personalității în timp ce România se prăbușea.

De-a lungul decadelor postcomuniste, prin dezinteresul față de educația istorică, a fost permisă răspîndirea unei nostalgii periculoase față de un regim considerat criminal și ilegitim.

Românii se tem de Inteligența Artificială, sau cel puțin aceasta este concluzia unui studiu recent realizat.

Copiii, săraci sau bogați, sînt ei încurajați de școală să fie creativi sau imaginația este discriminată, supusă unui barem al Patului lui Procust?

O femeie poate fi captivă într-o relație violentă chiar și atunci cînd are contul din bancă plin, dacă în același timp simte că e goală de sine.

Din ce în ce mai mulți adolescenți ajung în terapie nu pentru că le lipsește ceva concret, ci pentru că nu mai știu pentru ce trăiesc.

Femicidul de la Cosmopolis a readus în discuție în societatea românească violența contra femeii. O discuție recurentă, care încinge spiritele după fiecare act de violență extremă.

Într-un mediu saturat de stimuli afectivi, de narațiuni preambalate și de imperativul expunerii emoționale, se mai face distincția dintre sentimentul autentic și sentimentalism fabricat?

Educația nu mai reușește să transmită nici măcar cele opt competențe-cheie de bază, recunoscute la nivel european.

Cînd începem să nu mai simțim nimic în fața unei grozăvii? Poate în clipa în care aceasta devine rutină.

„Experimentele păpușii Bobo” se bazau pe „Teoria învățării sociale”, potrivit căreia comportamentele sociale sînt deprinse din copilărie, prin imitarea modelelor.

Tate este considerat de experți și educatori drept una dintre cele mai nocive influențe asupra adolescenților, în special asupra băieților.

Ura se insinuează în limbaj, în gesturi, în alegerile noastre de fiecare zi. Iar atunci cînd îi dăm voie să devină normă, ura devine un sistem.

Abuzul psihologic nu lasă vînătăi vizibile, dar produce răni adînci, greu de vindecat.

Curentul a căzut, iar odată cu el și ceea ce numim civilizație: lumina, comunicațiile, trenurile, spitalele, Internetul.

În timp, parfumul a devenit parte a arsenalului pentru seducție. Apoi, un manifest.

În iureșul vieții, orbiți de destinația fericirii, uităm că aceasta este, de fapt, un ritual zilnic.

De ce prinde la adolescenți? Pentru că vine într-un moment de identitate fragilă, de căutare de apartenență și validare.

Sîntem cu adevărat incompleți sau doar ne percepem astfel din cauza condiționărilor sociale și psihologice?

Paul Dolan, profesor la London School of Economics, susține că femeile necăsătorite și fără copii sînt, în general, cele mai fericite și sănătoase persoane din societate.

A remodelat Biroul Oval după chipul și gustul său: aur peste tot, simboluri opulente și o atracție vizibilă pentru strălucirea excesivă.

Ce înseamnă să fii librar? Mai mult decît un simplu vînzător de cărți, librarul este, înainte de toate, un cititor pasionat, un ghid discret.

Lumea în care trăim nu este doar una a hiperinformării, dar și una a hipersuspiciunii.

Astăzi trăim sub dictatura prezentului continuu. Timpul nu mai are adîncime, se destramă într-o succesiune de clipe de „actualitate”.

Era digitală ne-a oferit iluzia unei memorii extinse, dar, paradoxal, ne-a slăbit capacitatea de a reține informația pe termen lung.

Simpla sintagmă „rolul femeii în societate” este o marcă a misoginismului modern.

Periodic, rapoartele despre analfabetismul funcțional se fac auzite, ca un ecou surd.

Cațavencu este maestrul discursului populist, care jonglează cu fraze pompoase, dar fără substanță reală.

Deși Vaticanul a etichetat Inteligența Artificială drept o „umbră a răului”, susținătorii introducerii acesteia în educație mizează pe beneficiile sale.

Potrivit datelor agenției, în Suedia mai multe femei decît bărbați lucrează cu normă redusă.

Consumerismul este, pînă la urmă, o capcană pentru fericire.

Nici o sumă de bani nu poate cumpăra o oră în plus într-o zi sau o clipă pe care am pierdut-o definitiv.