Doina Gecse Borgovan

Mi se pare că în ultimii ani n-am mai avut parte de plictiseală adevărată. Mai degrabă aș numi-o lehamite sau sastisire, cuvinte pe care nu le consider chiar sinonime perfecte.

Prima carte este ceva ce scrii la tine acasă, la tine în pat, fără să te gîndești că într-o zi vor exista oameni care să citească ce ai scris.

Dacă nu învățăm din greșelile trecutului, sîntem condamnați să le repetăm în prezent sau în viitor. Iar pentru a înțelege, de exemplu, frămîntările geopolitice din ultimii ani, istoria este absolut esențială, extrem de importantă.

N-am avut modele în preajmă care să mă inspire și nu știam cum să fac trecerea asta de la a scrie despre sentimentele mele la a le transpune în povestiri, într-un roman sau în poezie.

Noi, oamenii, nu sîntem cei de pe Facebook. Mai mirosim și a transpirație, mai sîntem și strîmbi, adică avem și părți bune, și sîntem complecși, minunați, dar minunat de imperfecți.

Alessandro Perissinotto este profesor de literatură la Universitatea din Torino și s-a aflat, în urmă cu puțin timp, la Cluj, la Facultatea de Litere a Universității „Babeș-Bolyai”, pentru o conferință și un curs de scriere creativă.

Am pozat de mic. Pentru că nu aveam talent la desen, cumva trebuia să găsesc o cale prin care să mă exprim.