Culise De Festival

Poveștile din culise, despre probleme, încurcături, nepotriviri și toate lucrurile care nu se văd, dar fac roțile unui festival să se învîrtă fără zgomot, au fost, de multe ori, la fel de interesante precum ceea ce se vedea cînd se trăgea cortina.

Cu cît e mai mare festivalul, cu atît aceste inegalități de influență și acces sînt mai bătătoare la ochi.

Așa a fost și acum, noroc de-o colegă care locuiește la doi pași de teatru, le-a pus bucătăria și cuptorul la dispoziție. După aplauze, încă fierbinte, pîinea a fost mîncată împreună cu publicul.

Dacă ar fi să pun degetul pe o tradiție a FILIT-ului, aceea ar fi că nu încetează din a mă surprinde, de la an la an.

Am descoperit cum competențele și experiența de analiză, comunicare și negociere politică și instituțională, precum și de comunicare de criză, ajută uneori mai mult Festivalul Enescu decît comunicarea culturală.

Accesul publicului larg la muzicile relevante s-a făcut grație radiourilor străine ascultate pe mutește și negoțului de discuri de la vecinii noștri mai liberi.

Festivalul are în centru tema sănătății mentale dintr-o perspectivă care pune în prim-plan experiențele oamenilor, nu teorii sau patologii.