Anda Docea

Nu ne naștem singuri și nici n-ar trebui să murim singuri.

Nu există emoții negative, ci doar unele mai greu de dus.

Maturitatea aduce o oarecare indiferență față de oameni și locuri din trecut, iar călătoria devine un simplu pretext pentru a ne bucura de compania potrivită, chiar dacă e doar a noastră.

Astăzi, cînd rețelele sociale ne arată ce tot face cineva din momentul în care se trezește, ajunge să ne fie extrem de dificil să discernem între ce este viață reală și ce reprezintă doar o proiecție a ei, cu filtrele potrivite.

Imaginile nocturne cu suporterii ieșiți pe străzi după fiecare meci, cînd bucuria victoriei ștergea toate diferențele și granițele dintre oameni, au rămas de referință pentru o perioadă istorică instabilă, în care fotbalul era și ancoră, și aripă.

Proveniența termenului „quiet quitting” nu este cunoscută cu exactitate.

Sînt multe situațiile în care am vrea să zicem „nu” și ajunge să fie „da”.

În cele cîteva luni în care nu am fost angajată nicăieri am cunoscut destui oameni care, la fel ca mine, porniseră pe un drum predispus la niște curbe de-a dreptul spectaculoase.

Generațiile noi, crescute în vremuri cu acces nelimitat, facil, la tehnologie și la informație, sînt mai pragmatice, mai puțin dispuse să accepte autoritatea, mai rar receptive la valorile părinților, acum desuete.