Anda Docea

Face notițe în timp ce scrie primul draft și, de multe ori, realizează că semințele secretelor care se dezvăluie mai tîrziu existau deja în narațiune.

Alții obosesc cînd văd că din lupta cu anii nu iese nimeni învingător și că, inevitabil, „arăți foarte bine” se transformă în „arăți foarte bine pentru vîrsta ta”.

Singura soluție este să se apuce de scris, fără a bănui că ceea ce se voia inițial a fi o poveste de dragoste va deveni o meditație pe tema timpului.

Ideea că trebuie, în cîteva minute, să prezinți „cea mai bună versiune a ta” mi se părea paralizantă.

Am vrut să deconstruiesc teatrul așa cum îl știu majoritatea spectatorilor, să îi mut din sală în spațiul unde actorii stau mai mult decît în sufrageria de-acasă.

Contează mult să fii publicat în România, dar a fi tradus într-o altă limbă este o realizare care conferă vizibilitate și un alt statut.

CELA le oferă scriitorilor de limba română aflați la început de carieră nu numai oportunitatea de a fi traduși, dar și de a participa la cursuri.

Primim sfaturi privind facultatea ori meseria pe care ne-am putea-o alege, felul în care să ne creștem copiii de îndată ce-i aducem pe lume (ba chiar și înainte).

Un singur sfat aș urma acum, tot cu mare greutate: să mă întorc la mine și să mă aleg pe mine, oricare ar fi contextul.

Nu cred că-i sănătos să ne învinovățim că tot repetăm o greșeală și alegem în continuare greșit.

Plînsul nu vine, cum credeam eu, de la faptul că actorii se gîndesc la ceva trist din viața lor reală.

Ora de vară, «ora care salvează energie», este inventată, nu are legătură cu mersul firesc al soarelui.

În funcție de cum îl numești, maturizare sau îmbătrînire, procesul este unul acceptabil sau unul cam demoralizant, ba chiar trist.

O carte poștală deja timbrată a fost lansată la această aniversare pentru a plimba gîndurile înșirate pe carton peste tot în lume și a-și surprinde destinatarii.

Împinse de singurătate și de o societate în care nu-și mai găsesc locul, aceste doamne își caută grupul de apartenență și o viață stabilă.

„Lentila nordică” nu e, nici pe departe, una îndepărtată ori străină.

Așteptările mele sînt ca superiorii ierarhic să fie corecți, prietenii să fie loiali, iar partenerul de viață să fie prezent la jumătatea drumului.

Oamenii continuă să se chinuie, de multe ori fără succes, să se adapteze la un orar impus de o societate conservatoare și matinală.

De departe, prima cauză a insomniei e propriul nostru instinct de supraviețuire.

În general, cel mai rău lucru este schimbarea turei, mai ales dacă tura variază zilnic.

A-l asculta cu adevărat pe celălalt este o artă, care poate fi deprinsă printr-un exercițiu constant.

Altfel spus, muzica veche cîștigă terenul celei noi.

Există un principiu al atracției care implică familiaritatea.

Sînt greșeli care par catastrofale, dar care sfîrșesc, pe termen lung, prin a ne duce în locurile potrivite.

Speranța implică ideea că lucrurile s-ar putea îmbunătăți.

În ianuarie 1993 apare Dilema. În vara lui ’94 petrecem cu toții nopți albe cu fotbal urmărind tricolorii în SUA.

Gestionarea stresului, cu sau fără ajutor terapeutic, este un prim pas pentru un somn odihnitor.

Pînă la urmă, acest instrument al conviețuirii sociale nu este altceva decît o dovadă de caracter.

„Regretul unor scuze nerostite e o formă cu totul aparte de regret.”

Am aflat că 1 și 1, puși împreună, pot să dea 3.

De cele mai multe ori, cei umiliți ajung să internalizeze vocea opresorului.

Pare că este dificil să existe excelență fără adversitate.

De fapt, „hoarder” este un termen mai complex decît pare la prima vedere.

Punînd nevoile celorlalți pe primul loc, le ignori pe ale tale, de care nu se va mai ocupa nimeni.

Fiind și rezidentă FILIT, anul acesta programul meu de la festival a fost plin.

Știam că elevii de la Logos sînt curioși și extrem de conectați la actualitate, că sînt obișnuiți să cunoască scriitori și oameni de cultură de toate vîrstele.

Casa de oaspeți de la Muzeul „Vasile Pogor” este acasă de zece zile deja.

Am păstrat cu mine din Arad Casa cu lacăt și Turnul de apă.

În 1968 a avut loc cel mai controversat moment al parcursului său artistic.

Rețelele sociale se pliază de minune pe singurătatea multora, pe o dorință de acceptare și de apartenență care este firească.

Trăim într-o lume în care nu s-a pierdut dorința de a spune povești, doar felul în care se emit acestea este mereu în schimbare.

„Strategie, răbdare, adaptare. Cam astea ar fi lucrurile fără de care nu se poate.”